ICCJ. Decizia nr. 167/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 167/2004
Dosar nr. 110/2004
Şedinţa de la 5 mai 2004, în Camera de Consiliu
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 11 iunie 2003 al Parchetului Naţional Anticorupţie, inculpatul S.Ş.C. (fiul lui V.R. şi C.A., născut la 22 noiembrie 1969 în comuna Gura Vadului, judeţul Prahova, administrator de societate comercială, pregătire şcoala profesională, căsătorit, are un copil, cu antecedente penale, domiciliat în comuna natală) a fost trimis în judecată, între alţii, pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 de evaziune fiscală, prevăzută de art. 10, 12 şi 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi de fals în evidenţele contabile, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu referire la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000.
La termenul din 6 aprilie 2004, inculpatul S.Ş.C. a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului Prahova, care a fost sesizat cu judecarea cauzei.
Ca urmare, dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel Ploieşti, pentru soluţionarea cererii de recuzare formulate.
În faţa Curţii de Apel Ploieşti, inculpatul S.Ş.C. a formulat la data de 7 aprilie 2004 o nouă cerere de recuzare, privind pe toţi judecătorii acelei curţi şi pe procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie din judeţul Prahova.
În urma acestei noi cereri de recuzare, cauza a fost înaintată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 62 din 21 aprilie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Ploieşti şi a procurorilor din cadrul serviciului teritorial Prahova al Parchetului Naţional Anticorupţie.
S-a motivat că această cerere este neîntemeiată, deoarece inculpatul nu a indicat, aşa cum era obligat prin art. 52 alin. (5) C. proc. pen., cazurile de incompatibilitate în care se află fiecare judecător al Curţii de Apel Ploieşti, iar din actele dosarului nu rezultă că vreunul dintre procurorii pe care i-a vizat ar fi incompatibil în cauză, în raport cu prevederile legii.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul S.Ş.C. a declarat recurs, susţinând personal că recuză pe magistraţii la care s-a referit, deoarece s-a tergiversat soluţionarea dosarului în care este implicat.
Pe de altă parte, prin apărătorul inculpatului, nu s-a formulat nici un motiv de casare, lăsându-se la apreciere judecarea recursului, în raport cu împrejurarea că inculpatul nu s-a conformat obligaţiei prevăzute în art. 52 alin. (5) C. proc. pen., de a indica, pentru fiecare dintre judecătorii instanţei recuzate, cazurile de incompatibilitate în care se află.
Recursul nu este fondat.
În adevăr, potrivit art. 52 alin. (5) C. proc. pen., „abţinerea sau recuzarea, care priveşte întreaga instanţă, trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător".
Or, aşa cum corect s-a învederat, prin considerentele deciziei atacate, din actele dosarului rezultă că inculpatul nu s-a conformat acestei obligaţii imperativ prevăzută de lege.
Totodată, este de observat că susţinerea formulată de inculpat, în sensul că magistraţii la care s-a referit ar fi incompatibili, datorită tergiversării soluţionării dosarului în care a fost implicat, nu poate fi luată în considerare în cadrul examinării recursului, deoarece, o atare împrejurare nu este susceptibilă a fi invocată ca motiv de casare, faţă de reglementarea dată instituţiei recuzării.
Aşa fiind şi cum, din examinarea în ansamblu a cauzei, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, nu se constată existenţa nici unui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează a se respinge recursul declarat de inculpat şi a-l obliga să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.Ş.C., împotriva încheierii nr. 62 din 21 aprilie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2064/2004.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 166/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 168/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
