ICCJ. Decizia nr. 168/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 168/2004
Dosar nr. 116/2004
Şedinţa de la 10 mai 2004, în Camera de Consiliu
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, emis la 21 aprilie 2004, inculpatul I.B. (fiul lui V. şi V.E., născut, la 12 septembrie 1973, în comuna Ştefăneşti, judeţul Argeş, administrator de societate comercială, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Piteşti,) a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 26 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Argeş, care a fost sesizat cu judecarea cauzei.
La termenul din 29 aprilie 2004, inculpatul a recuzat întreaga Curte de Apel Piteşti, căreia i s-a înaintat recursul spre soluţionare, susţinând că judecătorii acestei instanţe ar fi incompatibili, deoarece s-au lăsat influenţaţi de organele de urmărire penală şi de articolele din presa locală, care au prezentat aspecte nereale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 72 din 29 aprilie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare, cu motivarea că nu îndeplineşte condiţia cerută de art. 52 alin. (5) C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a indicat concret cazurile de incompatibilitate în care se află fiecare judecător al instanţei recuzate, iar motivele invocate nu se referă la cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 46-48 din C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, susţinând că judecătorii Curţii de Apel Piteşti nu pot fi imparţiali datorită influenţei exercitate de articolele apărute în presa locală, care i-au creat o imagine deosebit de nefavorabilă.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum corect s-a relevat prin considerentele încheierii atacate, inculpatul nu s-a conformat cerinţei înscrise în art. 52 alin. (5) C. proc. pen., deoarece nu a indicat cazurile concrete de incompatibilitate în care se află fiecare dintre judecătorii instanţei recuzate în ansamblul său.
Pe de altă parte, presupusa influenţă ce ar putea să o exercite presa locală, prin articolele publicate, nu poate justifica invocarea lipsei de imparţialitate a judecătorilor instanţei recuzate, cât timp nu s-a dovedit şi nici nu s-a pretins că aceştia s-ar afla în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 46-48 C. proc. pen.
Rezultând, astfel, că motivul formulat nu este fondat şi cum, din examinarea cauzei, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, nu se constată existenţa nici unui caz de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează a se respinge recursul ca nefondat şi a-l obliga pe inculpat să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.B. împotriva încheierii nr. 72 din 29 aprilie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2331/2004.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 10 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 167/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 169/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
