ICCJ. Decizia nr. 166/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 166/2006
Dosar nr. 469/1/2006
Şedinţa publică din 10 aprilie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 252 din 10 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 194/2005, completul de 9 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinţei nr. 370 din 16 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin sentinţa menţionată, prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I., întemeiată pe art. 2781 C. proc. pen., constatând că aceasta nu priveşte o soluţie de netrimitere în judecată, confirmată de procurorul ierarhic superior.
La data de 4 ianuarie 2006, petentul a solicitat revizuirea deciziei instanţei de control judiciar.
Examinând cauza, în raport cu dispoziţiile art. 39 C. proc. pen., se constată următoarele:
Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., „Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
Totodată, prin art. 39 din acelaşi cod s-a stabilit că: „(1) Excepţia de necompetenţă materială şi cea de necompetenţă după calitatea persoanei pot fi ridicate în tot cursul procesului penal, până la pronunţarea hotărârii definitive (...).
(3) Excepţiile de necompetenţă pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părţi sau puse în discuţia părţilor, din oficiu".
Prin urmare, în raport cu determinarea precisă a competenţei organelor de judecată prin legea procesual-penală, instanţele de judecată au dreptul şi, concomitent, obligaţia de a desfăşura activitate în limitele abilitării legale. Cu alte cuvinte, activitatea instanţelor de judecată este limitată la actele procesuale şi procedurale ce îi revin potrivit normelor atributive de competenţă, stabilite prin legea procesual-penală, cu excluderea de la efectuarea acestora a oricărui alt organ judiciar.
Aşadar, în raport cu caracterul imperativ, de ordine publică a normelor de competenţă, astfel cum acestea au fost determinate de legea procesual-penală, este nulă orice hotărâre pronunţată cu nesocotirea lor.
Or, prin art. 401 C. proc. pen., sub denumirea marginală „Instanţa competentă" s-a stabilit: „Competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă".
În cauză, plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., formulată de petentul A.I., a fost soluţionată în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Drept urmare, conform art. 401 C. proc. pen., acestei instanţe îi revine competenţa examinării cererii de revizuire formulată de petentul menţionat, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor şi procedurii stabilite în Titlul II Capitolul IV Secţiunea a II-a Părţii speciale din acelaşi cod.
Aşadar, excepţia de necompetenţă materială invocată de procuror se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite excepţia de necompetenţă materială, va scoate cauza de pe rol şi va trimite dosarul, spre soluţionare, secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de neconpetenţă materială a completului de 9 judecători privind soluţionarea cererii formulate de petentul A.I., de revizuire a deciziei nr. 252 din 10 octombrie 2005, pronunţată de completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 94/2005.
Scoate cauza de pe rol.
Trimite dosarul, spre soluţionare, secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 165/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 167/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
