ICCJ. Decizia nr. 171/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 171/2011
Dosar nr.10489/1/2010
Şedinţa publică din 28 martie 201.
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 476 din 22 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 1512/1/2010, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., a fost trimisă plângerea formulată de petenta SC A.S.T. SRL Călăraşi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 19 februarie 2010 petenta SC A.S.T. SRL Călăraşi, prin reprezentant legal, administrator A.I. a depus la Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva intimatei L.C.K. – procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând cercetarea acesteia sub aspectul săvârşirii faptelor prevăzute de art. 289 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Prin sentinţa nr. 476 din 22 martie 2010, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen. s-a trimis plângerea formulată de petenta SC A.S.T. SRL Călăraşi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare cu motivarea că, în speţă, plângerea petentei vizează pe Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru pretinsele infracţiuni comise, calitatea acesteia atrăgând competenţa procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în efectuarea cercetărilor.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi petenta SC A.S.T. SRL Călăraşi susţinând că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât se impunea ca plângerea să fie trimisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca organ judiciar competent funcţional şi material, nu pentru efectuarea de cercetări faţă de procurorul general, ci pentru identificarea persoanei care a îndeplinit, în numele Procurorului General activitatea materială despre care petentul afirmă că ar constitui infracţiune şi efectuarea cercetărilor faţă de această persoană.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate nu sunt fondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 222 alin. (1) C. proc. pen., plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune, iar potrivit alin. (7) al aceluiaşi text plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite organului competent.
De asemenea, potrivit art. 209 alin. (3) şi (4) cu referire la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., competenţa în faza de urmărire penală revine procurorului de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea petentei cuprinde elementele impuse de norma procedurală prevăzută în art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi, chiar dacă nu au fost detaliate faptele presupuse a fi săvârşite de intimată, al cărei nume şi calitate le-a indicat în cuprinsul înscrisurilor existente, s-au furnizat, elemente suficiente cu ajutorul cărora să se poată face identificarea eventualelor încălcări ale dispoziţiilor legale.
Pe de altă parte, având în vedere dispoziţiile art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. şi faptul că persoana reclamată face parte din categoria persoanelor menţionate în art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. – K.L.C. fiind procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - se constată că plângerea petentei adresată direct instanţei a fost greşit îndreptată, astfel încât, în mod corect, prima instanţă, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen. a trimis plângerea, spre competentă soluţionare, la organul competent potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Criticile formulate în recursul parchetului în sensul că plângerea ar fi fost îndreptată împotriva Procurorului General, ca funcţie, nu pot fi primite, întrucât analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că în plângerea formulată de petenta SC A.S.T. SRL, aflată la dosarul primei instanţe (filele 1 – 6), chiar dacă nu au fost detaliate faptele pretins a fi săvârşite de intimată, aceasta a indicat ca făptuitor pe „numita L.C.K., Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".
În consecinţă, soluţia primei instanţe de trimitere a plângerii formulată de petentă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare, este legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi petenta S.C. A.S.T. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 476 din 22 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 1512/1/2010.
Totodată, în baza art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă S.C. A.S.T. S.R.L. va fi obligată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi petenta S.C. A.S.T. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 476 din 22 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 1512/1/2010.
Obligă recurenta petentă S.C. A.S.T. S.R.L. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 18/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
