ICCJ. Decizia nr. 18/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 18/2010
Dosar nr.8110/1/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1047 din 16 iunie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul R.M. împotriva rezoluţiei nr. 232/P/2009 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 323/P/2009 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţi procurori şi judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 260, art. 289 şi art. 291 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 3809/1815/II/2/2009 din 15 aprilie 2009.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 232/P/2009 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca tardivă prin sentinţa nr. 1047 din 16 iunie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că rezoluţia procurorului şef a fost comunicată petentului la data de 23 aprilie 2009, iar acesta a formulat plângere la instanţă la data de 15 mai 2009, fiind astfel depăşit termenul de 20 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. (ultima zi pentru depunerea plângerii fiind 14 mai 2009).
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul R.M. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent este fondat.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale sau a ordonanţei, ori după caz a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Rezultă aşadar, din cuprinsul normelor legale enunţate, că plângerea prin care persoana nemulţumită sesizează instanţa are natura juridică a unei căi de atac împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trebuie exercitată într-un termen de 20 zile.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că rezoluţia procurorului şef a fost emisă la data de 15 aprilie 2009 şi comunicată petentului la data de 23 aprilie 2009 (conform dovezii de comunicare a soluţiei, aflată la fila 257 volumul I dosar nr.232/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Aşa fiind, termenul de formulare al plângerii la instanţa de judecată curge pentru aceasta de la comunicarea rezoluţiei procurorului şef . Aceasta înseamnă că petentul putea formula plângerea în 20 zile de la comunicarea rezoluţiei, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., respectiv până la data de 14 mai 2010.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea petentului, adresată instanţei de judecată a fost depusă la Curtea de apel Bucureşti la data de 14 mai 2009, conform ştampilei instanţei respective aflată la pag.1 a vol.1 a plângerii.
În consecinţă, plângerea petentului împotriva rezoluţiei nr. 232/P/2009 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a fost făcută în termenul legal de 20 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât, în mod greşit prima instanţă a reţinut că plângerea petentului este tardivă.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de petentul R.M., va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul R.M. împotriva sentinţei nr. 1047 din 16 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 4463/2/2009, casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 171/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 187/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
