ICCJ. Decizia nr. 176/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 176/2005
Dosar nr. 112/2005
Şedinţa publică din 4 iulie 2005
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 iunie 2004, petentul R.A. a sesizat secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., cu plângerea formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 741/P din 1 iunie 2004, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La termenul din 17 septembrie 2004, fixat pentru judecarea plângerii, petentul a formulat cerere privind recuzarea tuturor judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea din 16 martie 2005, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins cererea, ca inadmisibilă, reţinând dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, cu referire la dispoziţiile art. 52 alin. (5) C. proc. pen., privind instanţa competentă a soluţiona cererea de recuzare a tuturor judecătorilor unei instanţe.
Împotriva acestei încheieri, petentul R.A. a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia dispoziţiilor Părţii Speciale Titlul II Cap. III Secţiunile I şi II C. proc. pen., rezultă condiţionarea admisibilităţii căilor de atac, de exercitarea acestora potrivit legii procesual-penale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat de petent împotriva unei încheieri prin care secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, o cerere privind recuzarea tuturor judecătorilor instanţei supreme.
Or, potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, după caz, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.
Aşadar, pentru ca o încheiere să poată fi atacată, separat, cu recurs, prin derogare de la regula generală statuată prin textul menţionat, această excepţie trebuie să fie prevăzută expres de lege.
În cauză, urmare a abrogării alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., prin OUG nr. 55/2004, cu privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunţată ulterior datei de 1 iulie 2004, legea procesuală nu mai prevede excepţia atacării acesteia, separat, cu recurs.
Ca atare, în cauză nu este îndeplinită una din condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ, privind existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă de reformare pe această cale.
Or, recunoaşterea unei căi în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşadar, excepţia pusă în discuţia părţilor se constată a fi întemeiată.
Este de reţinut că legea procesual-penală, corespunzător principiului înscris în art. 129 din Constituţia României, revizuită şi exigenţelor privind liberul acces la justiţie, generate de art. 21 din legea fundamentală, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie, a reglementat regula generală privind examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierilor date în cursul judecăţii, în condiţiile nr. 361 sau, după caz, art. 3851 C. proc. pen.
Ca atare, accesul la justiţie este asigurat şi în acest caz, corespunzător regulii generale menţionate, stabilită de legea procesual-penală.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de petentul R.A., ca inadmisibil.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul menţionat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.A. împotriva încheierii din 16 martie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 3604/2004.
Obligă recurentul la 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistarea acestuia, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 175/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 177/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
