ICCJ. Decizia nr. 177/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 177/2005
Dosar nr. 116/2005
Şedinţa publică din 4 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 281 din 15 aprilie 2005, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul N.D., privind recuzarea tuturor judecătorilor Curţii de Apel Galaţi.
Prin aceeaşi încheiere s-a dispus în sensul menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului menţionat, până la soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, împotriva încheierii din 1 aprilie 2005, a Tribunalului Vrancea.
S-a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de legea procesual-penală, faptul că unii dintre judecători s-au pronunţat cu privire la starea de arest a inculpatului, neconstituind motiv de incompatibilitate, atâta timp, cât aceştia nu şi-au exprimat părerea cu privire la vinovăţia acestuia.
Împotriva acestei încheieri, petentul N.D. a declarat recurs, criticile vizând menţinerea arestării preventive,
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din economia dispoziţiilor Părţii Speciale Titlul II Cap. III Secţiunile I şi II C. proc. pen., rezultă condiţionarea admisibilităţii căilor de atac, de exercitarea acestora, potrivit legii procesual-penale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat de petent împotriva unei încheieri prin care secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra cererii de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, precum şi asupra măsurii arestării preventive, conform art. 52 alin. (5)1 C. proc. pen.
Or, potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, după caz, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.
Aşadar, pentru ca o încheiere să poată fi atacată, separat, cu recurs, prin derogare de la regula generală statuată prin textul menţionat, această excepţie trebuie să fie prevăzută expres de lege.
În cauză, urmare a abrogării alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., prin OUG nr. 55/2004, cu privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunţată ulterior datei de 1 iulie 2004, legea procesuală nu mai prevede excepţia atacării acesteia, separat, cu recurs.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Este de reţinut că legea procesual-penală, corespunzător principiului înscris în art. 129 din Constituţia României, revizuită şi exigenţelor privind liberul acces la justiţie, generate de art. 21 din legea fundamentală, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie, a reglementat regula generală privind examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierilor date în cursul judecăţii, în condiţiile nr. 361 sau, după caz, art. 3851 C. proc. pen.
Ca atare, accesul la justiţie este asigurat şi în acest caz, corespunzător regulii generale menţionate, stabilită de legea procesual-penală.
În fine, în raport cu datele dosarului, cu referire la termenul fixat pentru soluţionarea cererii de recuzare, data până la care a fost prelungită măsura arestării preventive, instanţa competentă a dispune asupra măsurii arestării preventive, încheierea recurată se constată a fi legală, nesusceptibilă de critică.
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat, cu referire la măsura arestării preventive, nu pot fi examinate contrar dispoziţiilor legii procesual-penale, într-o cale de atac în care excepţia de inadmisibilitate a acesteia prevalează.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul N.D.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, petentul menţionat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul N.D. împotriva încheierii nr. 281 din 15 aprilie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 2283/2004.
Obligă recurentul menţionat, la 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistarea acestuia, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 176/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 178/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
