ICCJ. Decizia nr. 139/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 139/2005
Dosar nr. 67/2005
Şedinţa publică din 16 mai 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 ianuarie 2002, reclamanta SC D. SA Deva a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, să se dispună anularea pct. 1, 2 şi 3 din Decizia nr. 2093 din 28 decembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a procesului-verbal nr. 1942/2001, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, anularea hotărârii nr. 649 din 14 septembrie 2000, a Direcţiei Controlului Financiar Hunedoara şi a procesului-verbal nr. 3023 din 31 august 2000, exonerarea sa de plata obligaţiilor bugetare menţionate în certificatul de atestare fiscală nr. 3094/1999, precum şi de obligaţiile fiscale stabilite prin celelalte acte atacate.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 22 din 12 februarie 2003, a respins acţiunea.
Reclamanta SC D. SA Deva a declarat recurs împotriva sentinţei, solicitând casarea acesteia şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
La termenul din 22 februarie 2005, recurenta SC D. SA Deva a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, în raport cu prevederile art. 21 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Constituţia României, cerând să fie sesizată Curtea Constituţională, cu soluţionarea acestei excepţii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 22 februarie 2005, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu motivarea că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri, SC D. SA Deva a declarat recurs.
S-a susţinut că încheierea prin care este respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, chiar dacă este pronunţată de o instanţă de recurs, precum şi că prin motivarea cu care a fost respinsă cererea, au fost încălcate premisele de drept ce trebuiau dezlegate prin excepţia de neconstituţionalitate formulată.
Recursul nu este admisibil.
Aşa cum s-a arătat, încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de reclamanta SC D. SA Deva, a fost pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a instanţei supreme, ca instanţă de recurs, învestită cu soluţionarea recursului declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei civile nr. 22 din 12 februarie 2003, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Or, potrivit reglementării date prin partea finală a alin. (1) al art. 299, cu referire la art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
Din coroborarea acestei reglementări, cu prevederea cu caracter imperativ şi restrictiv de la art. 299 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului", rezultă că încheierea vizată de SC D. SA Deva nu este supusă recursului, pentru că nici hotărârea ce se pronunţă asupra căii de atac a recursului, ce a fost exercitată, nu mai este susceptibilă de a fi atacată pe o asemenea cale.
A considera altfel, ar însemna să fie încălcat principiul inadmisibilităţii recursului împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs şi să se creeze posibilitatea, nereglementată prin lege, de a se recurge în mod nefiresc la o nouă judecată în recurs, de către o altă instanţă, fără ca acesteia să-i revină competenţa de a soluţiona cauza respectivă.
Aşa fiind şi cum încheierea vizată prin calea de atac exercitată de reclamantă este pronunţată de o instanţă învestită cu soluţionarea recursului declarat în cauză de aceasta, se constată că o atare încheiere nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, după cum nici Decizia prin care se soluţionează recursul, nu mai poate fi supusă unui nou recurs.
În consecinţă, urmează ca recursul declarat de reclamantă să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC D. SA Deva împotriva încheierii din 22 februarie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2058/2003.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 137/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 140/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
