ICCJ. Decizia nr. 179/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 179/2005
Dosar nr. 48/2005
Şedinţa publică din 4 iulie 2005
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 mai 2001, petentul D.F. a solicitat trimiterea în judecată a procurorilor C.A. şi V.C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în tergiversarea urmăririi penale şi netrimiterea în judecată a notarului public B.M.
Prin rezoluţia nr. 275/P/2001 din 27 iulie 2001, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de V.C. şi C.A.
S-a reţinut că în raport cu complexitatea şi dificultatea cauzei, susţinerea privind tergiversarea dosarului, nu este întemeiată.
Totodată, nu se poate reţine înlăturarea abuzivă a temeiului de drept precizat prin Decizia Curţii Supreme, faţă de faptul că, ulterior pronunţării hotărârii instanţei supreme, a fost obţinut avizul ministrului de justiţie, de trimitere în judecată, aşa încât temeiul prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc. pen., pentru încetarea procesului penal pornit împotriva notarului public, nu mai putea fi invocat.
În fine, nu se poate reţine nici încălcarea art. 33 din Legea nr. 92/1992, faţă de faptul că ministrul justiţiei nu a dat o dispoziţie, ci un aviz de trimitere în judecată.
Prin rezoluţia nr. 330/P/2004 din 24 iunie 2004, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a reţinut că fapta procurorului V.C., de a semna comunicările către părţi şi orice alte comunicări în virtutea funcţiei de conducător al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, nu constituie o faptă penală.
Plângerea formulată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată formulată de petent, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 21501/1550/2004 din 29 iulie 2004.
Petentul D.F. a sesizat instanţa de judecată, cu plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., susţinând că din actele dosarului rezultă întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), aşa încât soluţia de netrimitere în judecată este netemeinică şi nelegală.
Prin sentinţa nr. 264 din 22 noiembrie 2004, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins plângerea, ca nefondată.
S-a reţinut că actele dosarului confirmă îndeplinirea actelor procesuale înăuntrul termenului de prescripţie, de către procurorul C.A., iar semnarea comunicărilor de către procurorul V.C. nu constituie faptă penală, aşa încât rezoluţia atacată este temeinică şi legală.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul D.F. a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris.
În şedinţă publică, acesta a susţinut că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea dosarului la prima instanţă, în vederea rejudecării. Cu ocazia rejudecării, pentru o justă soluţionare a cauzei, se impune aducerea cu mandat a intimaţilor şi ataşarea dosarului de urmărire penală nr. 10/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Sesizată cu plângerea prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., instanţa de judecată este învestită cu controlul judecătoresc al soluţiei de netrimitere în judecată, sub aspectul efectuării actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesual-penale.
În cauză, aşa cum rezultă din actele dosarului, urmărirea penală şi solicitarea avizului de cercetare au avut loc cu respectarea dispoziţiilor legale, într-o perioadă de timp corespunzătoare complexităţii acestuia, înăuntrul termenului de prescripţie a răspunderii penale. Prin începerea urmăririi penale, consecutivă avizului de cercetare penală, termenul de prescripţie a răspunderii penale se împlinea ulterior soluţiei scoaterii de sub urmărire penală, considerată de petent ca fiind una abuzivă, respectiv în anul 2001
Ca atare, dispoziţia de netrimitere în judecată, cu referire la procurorul C.A., este legală şi temeinică.
Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că procurorul a solicitat în termen avizul de trimitere în judecată a notarului public, înăuntrul termenului de prescripţie a răspunderii penale, aşa încât susţinerile petentului, sub acest aspect, nu se confirmă.
Totodată, comunicările semnate de procurorul V.C., în exercitarea atribuţiilor legale ce îi reveneau în calitate de Procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, nu sunt de natură a atrage răspunderea penală a acestuia, sub aspectul infracţiunii reclamate.
Ca atare, soluţia de netrimitere în judecată a acestuia se constată a fi legală şi temeinică.
Cum la judecarea în fond a cauzei, petentul nu a propus şi nu s-au administrat probe în temeiul cărora să fie stabilită o altă situaţie de fapt, în mod judicios plângerea petentului a fost respinsă, ca nefondată, hotărârea atacată nefiind supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Cu referire la criticile formulate în recurs, potrivit art. 2781 alin. (3) C. proc. pen., „dosarul va fi trimis de parchet, instanţei, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul".
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că dosarul privind pe intimaţii menţionaţi a fost trimis de parchet şi ataşat dosarului secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin alin. (4) al aceluiaşi articol s-a stabilit că „persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedică soluţionarea cauzei".
Intimaţii au fost legal citaţi în prezenta cauză. În mod judicios, corespunzător textului legal menţionat, instanţa a soluţionat cauza, în lipsa intimaţilor legal citaţi.
Ca atare, în mod legal, cererile intimatului au fost respinse prin încheierea menţionată, aşa încât recursul se constată a fi nefondat, şi sub aspectul acestor din urmă critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul D.F. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.F. împotriva sentinţei nr. 264 din 22 noiembrie 2004, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 4060/2004.
Obligă recurentul, la 1.00.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 178/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 18/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
