ICCJ. Decizia nr. 19/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 19/2005
Dosar nr. 303/2004
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 noiembrie 2004, cu ocazia examinării plângerii formulate de petiţionarul U.C. împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor de neîncepere a urmăririi penale din dosarele nr. 20/P/2002 şi nr. 29/P/2002, privind pe P.I., P.Ş. şi Ş.F., acest petiţionar a formulat cerere de recuzare a judecătorilor M.P., A.C. şi L.S., din compunerea completului de judecată al secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, susţinând că, prin respingerea cererii de introducere în cauză a Ministerului Justiţiei şi a Consiliului Superior al Magistraturii, ca părţi responsabile civilmente, judecătorii respectivi şi-au exprimat în mod explicit părerea cu privire la soluţia ce s-ar putea da în cauză.
Prin încheierea din 18 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în complet format din alţi trei judecători, a respins cererea de recuzare, învederând, prin considerente, că motivul invocat nu constituie caz de incompatibilitate în sensul prevederilor art. 46 şi urm. C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, petiţionarul U.C. a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, prin alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., abrogat prin OUG nr. 55/2004 (M. Of. nr. 592/1.07.2004), se prevedea că „încheierea prin care s-a respins recuzarea, poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării".
În urma abrogării alineatului menţionat, faţă de reglementarea rămasă în alin. (6) al aceluiaşi articol, potrivit căreia „încheierea prin care s-a admis sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac", se impune a se considera că încheierea prin care s-a respins recuzarea, la care nu se mai face referire în cadrul acelui text de lege, este supusă reglementării cu caracter general de la art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
Or, în conformitate cu prevederile acestui din urmă text de lege, „încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".
Aşa fiind şi cum prin nici o dispoziţie a legii nu se prevede că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, ar putea fi atacată separat cu recurs, urmează ca recursul declarat în cauză de petiţionarul U.C., să fie respins ca inadmisibil, cu obligarea acestuia să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul U.C. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 568/2004.
Obligă pe petiţionar să plătească statului, suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 18/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 21/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
