ICCJ. Decizia nr. 21/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 21/2005
Dosar nr. 277/2004
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În dosarul nr. 5665/2001 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, având ca obiect apelul declarat de reclamantul G.F. împotriva sentinţei civile nr. 267 din 10 aprilie 2000 a Tribunalului Dâmboviţa, acest reclamant a formulat, la termenul din 26 noiembrie 2001, cerere prin care a recuzat pe toţi judecătorii acelei curţi de apel.
Ca urmare, prin încheierea din 26 noiembrie 2001, Curtea de Apel Ploieşti a dispus înaintarea dosarului menţionat,la Curtea Supremă de Justiţie, în vederea soluţionării cererii de recuzare.
Prin încheierea din 6 aprilie 2004, constatând că reclamantul G.F. a depus trei cereri prin care a recuzat pe toţi judecătorii secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de judecată a ajuns la concluzia că nu mai poate îndeplini nici un act procedural şi a dispus amânarea judecării cauzei la 21 septembrie 2004, în vederea soluţionării cererilor respective, de către o altă secţie a instanţei supreme.
În urma respingerii celor trei cereri de recuzare, secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 5249 din 21 septembrie 2004, a respins cererea de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Ploieşti, formulată de reclamantul-apelant G.F., în dosarul nr. 5665/2001 al acelei curţi.
S-a motivat că temeiurile invocate de petiţionarul G.F. nu constituie cazuri de recuzare, în sensul prevederilor art. 27 pct. 1 - 9 C. proc. civ., astfel că se impune respingerea cererii formulate.
Împotriva acestei încheieri, petiţionarul G.F. a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., „încheierea prin care s-a respins recuzarea, se poate ataca, numai odată cu fondul".
Aşa fiind, se constată că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată de menţionatul petiţionar, este supusă regimului general privind această categorie de hotărâri, reglementat prin art. 299, cu referire la art. 282 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că nu este supusă, separat, nici unei căi de atac.
Cum admiterea existenţei căii de atac a recursului în alte situaţii, decât cele reglementate prin lege, ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, se impune a se considera că exercitarea acestei căi de atac de către petiţionar, contravenind ordinii de drept, este inadmisibilă.
În consecinţă, urmează ca recursul declarat de petiţionarul G.F., împotriva încheierii nr. 5249 din 21 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul G.F. împotriva încheierii nr. 5249 din 21 septembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, în dosarul nr. 5763/2001.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 19/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 23/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
