ICCJ. Decizia nr. 224/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 224/2005
Dosar nr. 163/2005
Şedinţa publică din 19 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 mai 2005, pronunţată în dosarul nr. 310/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, a respins cererea formulată de petenta SC E.O. SRL Bucureşti privind recuzarea judecătorilor L.B., vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, E.L., preşedintele secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi C.F., preşedintele secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei încheieri, petenta a declarat recurs, precizând că motivele de nelegalitate şi dezvoltarea acestora vor fi depuse printr-un memoriu separat, în termenul prevăzut de legea procesual-civilă.
Ulterior, la data de 14 septembrie 2005, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., petenta a depus motivele recursului declarat la data de 2 iunie 2005, invocând cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 din acelaşi cod.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dând eficienţă principiului constituţional stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesuale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legea procesual-civilă a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesuale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri, prin care Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra unei cereri de recuzare.
Or, în raport cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., cu referire la art. 282 alin. (2) din acelaşi cod, împotriva încheierilor nu se poate face recurs decât odată cu fondul.
De la regula generală menţionată, legea procesual-civilă a prevăzut o singură excepţie, de strictă interpretare, care nu priveşte încheierile prin care se soluţionează cererile de recuzare.
Mai mult, prin art. 34 alin. (2) C. proc. civ., s-a prevăzut expres că încheierea prin care s-a respins recuzarea, poate fi atacată numai odată cu fondul.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în cazuri neprevăzute de legea procesual-civilă sau, mai mult, contrar dispoziţiilor sale, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşadar, excepţia pusă în discuţie se constată a fi întemeiată.
Este de reţinut că textul menţionat nu încalcă nici una din prevederile constituţionale sau drepturile prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-au pronunţat constant, cu referire la accesul liber la justiţie, că acesta semnifică, exclusiv, accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fără a însemna accesul, în toate situaţiile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece acestea sunt stabilite de legiuitorul care, în considerarea unor situaţii diferite, instituie reguli deosebite, aceleaşi, însă, pentru persoane aflate în situaţii identice. Prin urmare, regula menţionată, şi anume, că nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, semnifică numai faptul că legiuitorul nu poate exclude nici o categorie sau grup social, de la exercitarea unor drepturi pe care le-a instituit prin lege.
Aşadar, în raport cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţia României, precum şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este dreptul exclusiv al organului legislativ, de a stabili regula potrivit căreia hotărârea prin care instanţa competentă se pronunţă asupra cererii de recuzare, în sensul admiterii, nu este supusă nici unei căi de atac, iar în cazul respingerii acesteia, supusă controlului judiciar odată cu fondul, în considerarea faptului că prin aceasta, instanţa nu se pronunţă asupra fondului, iar exercitarea unor căi de atac ar prelungi nejustificat judecarea irevocabilă a cauzelor civile, antrenând şi, aspect ce nu poate fi neglijat, cheltuieli suplimentare pentru justiţiabili.
Pe de altă parte, cum instanţa sesizată cu cererea de recuzare nu examinează şi nu se pronunţă asupra fondului litigiului dedus, spre soluţionare, instanţei competente, nu s-ar putea reţine cu temei nici ştirbirea în acest mod a dreptului constituţional, preluat în legea procesuală, a dreptului la apărare care, în fapt, se realizează în integralitatea conţinutului său constitutiv cu prilejul judecării în fond şi căi de atac a cauzei.
În realitate, faptele şi împrejurările asupra cărora este chemată să se pronunţe instanţa sesizată cu cererea de recuzare, nu ţin de litigiul însăşi dedus spre soluţionare, ci de asigurarea condiţiilor implicate de art. 27 C. proc. civ., ce privesc nepărtinirea şi obiectivitatea în soluţionarea cauzei, respectiv oferirea imparţială a protecţiei judiciare, condiţie ce vizează şi interesează toate părţile din proces, indiferent de calitatea lor procesuală.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenta SC E.O. SRL Bucureşti împotriva încheierii din 16 mai 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, în dosarul nr. 310/2004, ca inadmisibil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 223/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 225/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
