ICCJ. Decizia nr. 227/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 227/2005

Dosar nr. 173/2005

Şedinţa publică din 19 septembrie 2005

Asupra cererii de revizuire de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de partaj din 8 decembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 2231/2003, Judecătoria Moreni a admis acţiunea formulată de reclamanţii A.Ş. şi A.R., în contradictoriu cu pârâţii P.S., A.V., A.L., T.E., A.A. şi A.G., a constatat deschisă succesiunea defuncţilor A.I. şi A.M., a stabilit masa succesorală şi moştenitorii cu vocaţie succesorală.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 806 din 19 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi împotriva încheierii interlocutorii menţionate.

Prin Decizia nr. 2285 din 22 martie 2005, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a declinat, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, competenţa soluţionării recursului declarat de reclamanţi împotriva deciziei pronunţate în apel.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul A.Ş. a declarat recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Complet de 9 judecători, a respins recursul, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 166 din 6 iunie 2005.

La data de 8 iunie 2005, reclamantul A.Ş. a formulat cerere prin care a solicitat revizuirea deciziei nr. 166 din 6 iunie 2005, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

S-a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, cu referire la art. II alin. (1) din OUG nr. 65/2004.

Totodată, Decizia atacată este nelegală, instanţa pronunţându-se cu neobservarea dispoziţiilor art. 158 C. proc. civ.

În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesului civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării cauzei în două grade de jurisdicţie.

Mai mult, realizând o armonioasă proporţionalizare între imperativul stabilităţii raporturilor juridice civile şi cerinţa aflării adevărului, legea procesual-civilă a reglementat şi posibilitatea reconsiderării situaţiei juridice prezumată ca autentică prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ce are ca atribut specific şi exclusiv autoritatea de lucru judecat, prin exercitarea căilor extraordinare de atac în condiţii precis şi limitativ determinate.

Această reglementare are aptitudinea de a satisface exigenţele noii perspective asupra justiţiei, generate de art. 21 din Constituţia României, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie.

Prin urmare, revine persoanei interesate, obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual-civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una priveşte existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 322 C. proc. civ., între altele, se poate cere revizuirea „unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul".

O instanţă recurs evocă fondul, atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate în instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie diferită decât aceea sau acelea pronunţate de instanţele inferioare.

În cauză, condiţia impusă de textul de lege citat nu este îndeplinită, întrucât Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a evocat fondul, ci, prin Decizia atacată, recursul declarat de aceeaşi parte a fost respins, ca inadmisibil.

Prin urmare, excepţia de inadmisibilitate pusă în discuţie se constată a fi întemeiată.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea formulată de reclamantul A.Ş. privind revizuirea deciziei nr. 166 din 6 iunie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, în dosarul nr. 84/2005, ca inadmisibilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2005.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 227/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI