ICCJ. Decizia nr. 226/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 9 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 226/2005

Dosar nr. 171/2005

Şedinţa publică din 19 septembrie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 3133 din 6 octombrie 2003, Judecătoria Târgovişte a admis acţiunea de partaj succesoral formulată de reclamanţii M.I.A., M.A., M.N.C., M.M.R., M.B.M., în contradictoriu cu pârâţii M.S., M.F., M.M., M.Ş., M.E., V.M. şi a dispus partajarea maselor succesorale ale defuncţilor M.V.I. şi M.P., potrivit cotelor reţinute prin încheierea de admitere în principiu.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 20 din 6 ianuarie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanţe, de reclamantul M.I.A. şi pârâta M.E.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, reclamantul M.I.A. şi pârâta M.E. au declarat recurs.

Prin încheierea nr. 972/D din 30 mai 2005, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a declinat competenţa soluţionării recursului, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

S-a reţinut că în raport cu obiectul litigiului, ieşire din indiviziune, în cauză sunt incidente prevederile art. 3 pct. 21 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493/2004, în sensul că aparţine curţii de apel, competenţa soluţionării recursului.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul M.I.A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.

S-a susţinut că, încălcându-se competenţa specială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stabilită prin art. 4 C. proc. civ., instanţa a pronunţat o hotărâre contrară legii.

Totodată, instanţa s-a pronunţat, fără a avea în vedere dovezile aflate la dosar, cu referire la Decizia nr. 20 din 6 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti.

În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea căii de atac exercitate, desfiinţarea încheierii atacate şi reţinerea dosarului, în vederea judecării recursului declarat împotriva deciziei pronunţate în apel.

Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., rezultă că una din condiţiile, ce se cer a fi întrunite cumulativ, pentru exercitarea recursului, priveşte existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă de reformare pe această cale.

Or, potrivit art. II alin. (2) şi (3) din OUG nr. 65/2004, „Căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se trimit la curţile de apel. Trimiterea dosarelor se face prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor".

Hotărârea de declinare a competenţei fiind irevocabilă, potrivit normei procedurale menţionate, aceasta nu este supusă recursului, conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.

Aşadar, se constată că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei hotărâri, determinate de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judecătoresc pe această cale.

Drept urmare, excepţia de inadmisibilitate a recursului se constată a fi întemeiată.

Nu pot fi primite criticile formulate de recurent, întrucât hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 30 mai 2005, ulterior aprobării şi modificării ordonanţei menţionate, prin Legea nr. 493/2004.

Or, potrivit principiului care guvernează acţiunea în timp a normelor de drept procesual, legea de procedură produce efectele în considerarea cărora a fost edictată de la data intrării în vigoare şi până la data abrogării acesteia.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul M.I.A. împotriva încheierii nr. 972/D din 30 mai 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală. în dosarul nr. 11802/2004, ca inadmisibil.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 225/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 227/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 226/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI