ICCJ. Decizia nr. 236/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 236/2011
Dosar nr.414/1/2011
Şedinţa publică din 28 martie 201.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 102 din 27 ianuarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 5069/1/2009 a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul T.V. împotriva rezoluţiei nr. 1458/P/2008 din 11 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1458/P/2008 din 11 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul S.G., procuror şef birou în cadrul D.I.I.C.O.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 4141/2015/II/2/2009 din 28 aprilie 2009.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 1458/P/2008 din 11 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă, ca tardivă prin sentinţa nr. 102 din 27 ianuarie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că rezoluţia procurorului şef a fost comunicată petentului la data de 8 mai 2009, după expirarea termenului prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., iar acesta a formulat plângere la instanţă la data de 27 mai 2009, fiind astfel depăşit termenul prevăzut de dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul T.V. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent este fondat.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori după caz a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Rezultă aşadar, din cuprinsul normelor legale enunţate, că plângerea prin care persoana nemulţumită sesizează instanţa are natura juridică a unei căi de atac împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trebuie exercitată într-un termen de 20 zile.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 1458/P/2008 din 11 martie 2009, la procurorul şef secţie, la data de 8 aprilie 2009, plângerea fiind soluţionată prin rezoluţia nr. 4141/2015/II/2/2009 din 28 aprilie 2009.
Rezoluţia procurorului şef a fost emisă la data de 28 aprilie 2009 şi comunicată petentului la data de 8 mai 2009 (conform dovezii de comunicare a soluţiei, aflată la fila 128 dosar nr. 1458/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Aşa fiind, termenul de formulare al plângerii la instanţa de judecată curge pentru acesta de la comunicarea rezoluţiei procurorului şef. Aceasta înseamnă că petentul putea formula plângerea în 20 zile de la comunicarea rezoluţiei, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., respectiv până la data de 29 mai 2009.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea petentului, adresată instanţei de judecată a fost depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ulterior înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 mai 2009, conform plicului aflat la fila 8 dosar fond.
În consecinţă, plângerea petentului împotriva rezoluţiei nr. 1458/P/2008 din 11 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a fost făcută în termenul legal de 20 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât, în mod greşit prima instanţă a reţinut că plângerea petentului este tardivă.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de petentul T.V., va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul T.V. împotriva sentinţei nr. 102 din 27 ianuarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 5069/1/2009.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând trimite cauza Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea judecării plângerii formulate de petentul T.V.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 235/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 263/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
