ICCJ. Decizia nr. 269/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 269/2005
Dosar nr. 196/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 40 din 9 aprilie 2003, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Bistriţa-Năsăud a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de C.V., menţinând Decizia de imputare nr. 88 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud, pentru suma de 4.420.041 lei.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 446 din 2 iulie 2003, a admis recursul jurisdicţional declarat de C.V. şi a modificat sentinţa menţionată, în sensul admiterii contestaţiei şi anulării deciziei de imputare.
În motivarea acestei soluţii, s-a învederat, prin considerentele deciziei secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, că majorarea de 10% acordată din anul 2001, asistentelor medicale, nu constituie prejudiciu pentru Spitalul Orăşenesc Năsăud, ci un drept salarial de care aceste asistente trebuiau să beneficieze în mod legal, în anul 2000.
S-a relevat că, în aceste condiţii, nu se justifică emiterea deciziei de imputare.
Împotriva acestei decizii, Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud a declarat recurs.
Recursul a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 7783 din 22 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a motivat că pentru aplicarea corectă a majorărilor de salariu din anul 2001, a fost necesar să se asigure un salariu de bază corespunzător prevederilor OUG nr. 24/2000, prin aplicarea unei majorări suplimentare, de 10%, pentru asistentele medicale ale spitalului menţionat.
Ca urmare, prin considerentele deciziei s-a apreciat că majorarea de 10%, aplicată în anul 2001, nu constituie prejudiciu pentru Spitalul Orăşenesc Năsăud, ci un drept salarial ce trebuia achitat în mod legal, în anul 2000.
Împotriva acestei ultime decizii, Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud a declarat recurs.
Prin Decizia nr. 26 din 24 ianuarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet format din 9 judecători, a respins recursul, ca inadmisibil, cu motivarea că Decizia vizată, fiind pronunţată în recurs, nu face parte din nici una dintre categoriile de hotărâri susceptibile de a fi atacate, pe această cale, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud a formulat cerere de revizuire a acestei din urmă decizii.
Invocându-se cazul de revizuire prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a susţinut că, prin Decizia a cărei revizuire se cere, s-a adoptat o soluţie potrivnică celor pronunţate prin deciziile nr. 207 din 22 ianuarie 2003, nr. 450 din 4 februarie 2003, nr. 1856 din 15 mai 2003 şi nr. 2094 din 29 mai 2003 ale Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 372 din 3 iunie 2003, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, prin deciziile civile nr. 1020/R din 19 octombrie 2004 şi nr. 1097/R din 26 octombrie 2004, ale Curţii de Apel Cluj, precum şi prin sentinţa civilă nr. 371/F din 8 decembrie 2004, a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Recursul nu este fondat.
În adevăr, prin art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., se prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri, „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Prin alin. (2) de la pct. 7 al articolului menţionat este prevăzută ipoteza când se susţine, ca în speţă, că hotărârile potrivnice au fost date de instanţe de recurs, stabilindu-se ca, în cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire să se judece de această instanţă.
Din dispoziţiile arătate rezultă, deci, că posibilitatea invocării cazului de revizuire reglementat în cuprinsul celor două alineate ale art. 327 pct. 7 C. proc. civ., este condiţionată de existenţa hotărârilor definitive potrivnice, date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate procesuală.
Or, pe lângă că, prin nici una din cele 4 decizii ale instanţei supreme, la care s-a făcut referire de revizuent, nu s-a rezolvat fondul litigiului, ci s-a stabilit doar competenţa de soluţionare, atât aceste decizii, cât şi celelalte 4 hotărâri invocate prin cerere nu privesc aceeaşi pricină, aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate procesuală.
Aşa fiind, se constată că această cerere nu întruneşte tripla cerinţă de care este condiţionată existenţa cazului de revizuire prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care a fost invocat în cauză.
În consecinţă, urmează a se dispune respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud împotriva deciziei nr. 26 din 24 ianuarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 268/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 270/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
