ICCJ. Decizia nr. 281/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 281/2005
Dosar nr. 233/2005
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 271 din 13 aprilie 2005, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul B.N. împotriva rezoluţiei nr. 957/P/2002 din 7 decembrie 2002, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, rezoluţiei nr. 4339//II/2/2003 din 22 august 2003, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a rezoluţiei nr. 957/P/2002 din 17 octombrie 2003, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 24 aprilie 2002, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci a fost înregistrată plângerea formulată de B.N., prin care petentul menţionat a solicitat cercetarea penală a numitului F.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu, constând în aceea că, în calitate de expert tehnic, făptuitorul a întocmit un raport de expertiză în care a alterat adevărul. În baza acestui raport a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 209 din 13 ianuarie 1993, defavorabilă petentului.
O plângere similară a fost depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, la data de 7 mai 2002.
Cele două plângeri au fost înaintate, spre soluţionare, Poliţiei oraşului Târgu Cărbuneşti.
Prin referatul din 21 noiembrie 2002, Poliţia oraşului Târgu Cărbuneşti a propus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului F.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 260 alin. (4) C. pen.
Prin rezoluţia nr. 957/P/2002 din 9 decembrie 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale.
Plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, prin rezoluţia nr. 967/II/2/2003 din 20 februarie 2003.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluţia nr. 4339/II/2/2003 din 22 august 2003, a admis noua plângere formulată de petent şi a infirmat rezoluţia nr. 957/P/2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
Prin rezoluţia nr. 957/P/2002 din 17 octombrie 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a confirmat propunerea organelor de poliţie, privind neînceperea urmăririi penale împotriva numitului F.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) şi (4) C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere, întemeiată pe art. 2781 C. proc. pen.
Instanţa a constatat că nu pot face obiectul controlului judecătoresc, rezoluţiile infirmate şi rezoluţia prin care petentului i-a fost admisă plângerea împotriva acestora.
Cu privire la rezoluţia din 17 octombrie 2003, atacată de petent, instanţa de fond a constatat că acesta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 275-278 C. proc. pen.
Ca atare, cum plângerea nu priveşte o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale confirmată de procurorul ierarhic superior, aceasta urmează a fi privită ca inadmisibilă.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul B.N. a declarat recurs, fără a invoca nici unul din motivele de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. şi fără a formula critici cu privire la sentinţa atacată.
Petentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea plângerii.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
Această normă legală, vizând controlul judecătoresc al soluţiei de netrimitere în judecată dispusă de organul de urmărire penală, are rolul de a da eficienţă dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Constituţia României, revizuită, potrivit cărora „orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime", corespunzător dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din legea fundamentală, prin care s-a stabilit că „justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", precum şi Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 13, prin care s-a stabilit că „orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale".
Din economia textului menţionat rezultă, însă, cu evidenţă, că este supusă controlului judecătoresc, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., exclusiv dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate corespunzător posibilităţii legale reglementate în favoarea părţii interesate, prin art. 275-278 din acelaşi cod şi excede controlului judecătoresc, potrivit procedurii reglementate de textul menţionat, orice alt act procesual sau procedural al organului de urmărire penală, inclusiv rezoluţia primară de neîncepere a urmăririi penale, cenzurabilă în cadrul Ministerului Public, în condiţiile procedurii menţionate.
Ca atare, are aptitudinea declanşării controlului judecătoresc, exclusiv plângerea care priveşte actul procesual prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., formulată de persoana care îşi justifică calitatea în condiţiile legii.
În consecinţă, neparcurgerea procedurii prevăzute de art. 278 C. proc. pen., constituie un fine de neprimire a plângerii de către instanţa competentă să judece în fond cauza.
Este exclusă orice altă interpretare a textului legal menţionat, în raport cu împrejurarea că normele legale privind desfăşurarea procesului penal, astfel cum acestea au fost prevăzute de legea procesual-penală, sunt de ordine publică, aşa încât încălcarea lor duce la nulitatea oricărui act procesual sau hotărâre judecătorească care le-ar nesocoti.
Aceeaşi concluzie este impusă şi de aplicarea întocmai a principiului stabilit prin art. 16 alin. (1) din Constituţia României.
Ca atare, revine părţii interesate, obligaţia de a exercita în condiţiile legii, drepturile procesuale stabilite în Codul de procedură penală.
Or, petentul a sesizat secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu plângerea formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, fără a urma procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., în sensul că nu a formulat plângere care să declanşeze, în cadrul Ministerului Public, verificarea de către procurorul ierarhic superior, a dispoziţiei primare de neîncepere a urmăririi penale.
Aşa fiind, în mod legal instanţa sesizată a respins plângerea, ca inadmisibilă, aşa încât hotărârea atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, petentul B.N. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.N. împotriva sentinţei nr. 271 din 13 aprilie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 6222/2004.
Obligă petentul B.N. să plătească statului, suma de 100 lei (1.000.000 lei vechi) cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 280/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 282/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
