ICCJ. Decizia nr. 280/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 280/2005
Dosar nr. 218/2005
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 325 din 20 mai 2005, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul G.S. împotriva referatului din 12 martie 2004, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în dosarul nr. 5741/533/2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că petentul G.S. a depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o plângere împotriva judecătorilor A.R., I.P. şi S.M.C. de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Aceştia formau completul de judecată învestit cu soluţionarea recursului, în dosarul nr. 1972/2002 al acestei instanţe, privind falimentul unei societăţi comerciale.
Petentul a susţinut că judecătorii menţionaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în nepronunţarea cu celeritate în calea de atac exercitată de petent, amânarea nejustificată a soluţionării recursului, admiterea nelegală a cererii de suspendare a judecăţii şi greşita respingere, ca inadmisibilă, a cererii de repunere pe rol a cauzei.
Prin referatul nr. 5741/533/2004 din 12 martie 2004, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a constatat că nu sunt temeiuri pentru înscrierea petiţiei la cauze penale, întrucât petentul se poate adresa conducerii instanţei sau inspecţiei din cadrul Ministerului Justiţiei, pentru rezolvarea aspectelor sesizate, de natură administrativ-organizatorică şi nu penală.
Împotriva acestui referat, petentul a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., criticile privind prejudicierea intereselor sale legitime, motivat de împrejurarea „că nu s-a analizat cu responsabilitate materialul probator", de către organul de urmărire penală.
Or, referatul atacat nu face parte dintre actele procesuale supuse controlului judecătoresc, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., aşa încât plângerea urmează a fi privită ca inadmisibilă.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul G.S. a declarat recurs, criticile privind nelegalitatea acesteia, cu referire la nerespectarea dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., art. 21 din Constituţia României, art. 3 C. civ., art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În concluzie, petentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice în cauză.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că intereselor legale ale unei persoane li se poate aduce atingere de către un funcţionar public, prin exercitarea abuzivă a atribuţiilor sale de serviciu.
Fapta prin care s-ar produce o astfel de urmare, prezintă pericol social deosebit, în raport cu împrejurarea că este săvârşită tocmai de cel care, dată fiind calitatea sa specială, avea obligaţia apărării legalităţii în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Drept urmare, prin art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), sub denumirea marginală „abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor", a fost incriminată „fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane".
Cu referire la cauză, întruneşte elementele constitutive ale unei astfel de infracţiuni, îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, printr-o acţiune sau omisiune, de o gravitate care să releve pericolul social concret al infracţiunii, săvârşită cu intenţie şi care să fi produs o vătămare a intereselor legale ale petentului.
În cauză însă, organul de urmărire penală nu a efectuat cercetări sub aceste aspecte şi nu a dat o rezoluţie.
Astfel, secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a întocmit un referat, la data de 12 martie 2004, în sensul arătat, situaţie comunicată petentului.
Aşadar, nu au fost administrate probe din care să rezulte indicii săvârşirii unei infracţiuni, plângerea formulată de petent privind controlul judecătoresc al referatului menţionat, prin care, în condiţiile legii, s-a constatat că nu sunt temeiuri pentru înscrierea plângerii la cauze penale şi a fost comunicat petentului, modul în care aspectele sesizate, de natură administrativ-organizatorică, pot fi supuse examinării.
Or, din economia dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., rezultă că este supusă controlului judecătoresc, în condiţiile acestui text, exclusiv dispoziţia de netrimitere în judecată, confirmată de procurorul ierarhic superior.
Prin urmare, constatând că plângerea nu priveşte unul din actele procesuale prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., în mod întemeiat, prima instanţă a respins plângerea, ca inadmisibilă.
Ca atare, cu referire şi la împrejurarea că nici în această etapă procesuală, petentul nu a produs probe din care să rezulte altă situaţie, decât cea reţinută de către instanţa de fond, hotărârea atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul-petent G.S. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.S. împotriva sentinţei nr. 325 din 20 mai 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 3329/2004.
Obligă petentul G.S. să plătească statului, suma de 100 lei (1.000.000 lei vechi) cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 279/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 281/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
