ICCJ. Decizia nr. 291/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 291/2005
Dosar nr. 208/2005
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 6310 din 12 noiembrie 2004, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca tardivă, cererea formulată de reclamanţii A.C. şi A.E., privind revizuirea deciziei nr. 1625 din 10 octombrie 2001, a Curţii de Apel Bacău, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, revizuenţii A.C. şi A.E. au declarat recurs.
Prin Decizia nr. 202 din 4 iulie 2005, completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat nul, recursul declarat de reclamanţii menţionaţi.
S-a reţinut că potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii, între altele, „c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Cu referire la motivare, prin art. 303 alin. (1) din acelaşi cod s-a stabilit că „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul acestui termen".
Revizuenţii au declarat recurs, la data de 15 decembrie 2004, fără a se conforma obligaţiei de motivare a recursului, prevăzut de art. 3021 şi 303 C. proc. civ., termenul de motivare curgând de la data menţionată.
În termenul prevăzut de lege, revizuenţii nici nu au formulat critici, ce ar fi putut atrage incidenţa alin. (3) a art. 306 C. proc. civ. Totodată, în cauză nici nu s-au constatat motive de ordine publică ce ar fi putut fi invocate din oficiu şi puse în discuţia părţilor, conform alin. (2) al aceluiaşi articol.
Drept urmare, s-a făcut aplicaţia art. 306 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2)".
La data de 15 iulie 2005, reclamantul A.C. a solicitat revizuirea deciziei nr. 202/2005, invocând cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 3, 5 şi 7 C. proc. civ.
S-a susţinut că hotărârile 876/1997 ale Curţii de Apel Suceava şi Decizia nr. 1625/2001 a Curţii de Apel Bacău, cuprind dispoziţii potrivnice, ce nu se pot aduce la îndeplinire. Drept urmare, deşi reclamanţii sunt proprietari ai parcelei 491/2, conform actului de proprietate nr. 7794/1995, aceştia nu pot folosi integral terenul.
S-a mai susţinut că SC A.M. SRL nu era înfiinţată la data promovării acţiunilor, ori instanţa nu a dispus acesteia să facă dovada existenţei sale.
Această societate, ce nu a funcţionat niciodată pe proprietatea reclamanţilor, a ascuns faptul că se află în dizolvare.
În fine, s-a mai susţinut că hotărârile menţionate, precum şi Decizia completului de 9 judecători sunt potrivnice hotărârii de ieşire din indiviziune, precum şi hotărârilor pronunţate în cauza privind pe reclamantul A.A.
În concluzie, revizuentul a solicitat menţinerea sentinţelor nr. 4731/1996 şi nr. 7269/1999 ale Judecătoriei Botoşani.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesului civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării cauzei în două grade de jurisdicţie.
Mai mult, realizând o armonioasă proporţionalizare între imperativul stabilităţii raporturilor juridice civile şi cerinţa aflării adevărului, legea procesual-civilă a reglementat şi posibilitatea reconsiderării situaţiei juridice prezumată ca autentică prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ce are ca atribut specific şi exclusiv autoritatea de lucru judecat, prin exercitarea căilor extraordinare de atac, în condiţii precis şi limitativ determinate.
Această reglementare are aptitudinea de a satisface exigenţele noii perspective asupra justiţiei, generate de art. 21 din Constituţia României, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie.
Prin urmare, revine persoanei interesate, obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual-civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de atac exercitate în alte condiţii, decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una priveşte existenţa unei hotărâri, determinate, ca atare, de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 322 C. proc. civ., între altele, se poate cere revizuirea „unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul".
O instanţă recurs evocă fondul, atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate în instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie diferită, decât aceea sau acelea pronunţate de instanţele inferioare.
În cauză, condiţia impusă de textul de lege citat nu este îndeplinită, întrucât completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a evocat fondul, ci, prin Decizia atacată, a constatat nul, recursul declarat de aceeaşi parte.
Prin urmare, excepţia de inadmisibilitate pusă în discuţie se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea reclamanţilor A.C. şi A.E. privind revizuirea deciziei nr. 202 din 4 iulie 2005, pronunţată de completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 108/2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 290/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 292/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
