ICCJ. Decizia nr. 287/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 287/2005
Dosar nr. 224/2005
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 185 din 4 iulie 2005, completul de 9 judecători a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenţii S.C. şi S.L. împotriva deciziei nr. 213 din 12 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 6389/2004, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei decizii, petenta S.L. a formulat contestaţie în anulare, susţinând că nu au fost examinate motivele de recurs depuse la dosarul cauzei.
Ulterior, numita S.L. a formulat o altă contestaţie, cu privire la ambele decizii pronunţate în cauză, criticile privind greşita obligare a acesteia la plata cheltuielilor judiciare.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.
Din economia textului menţionat rezultă, însă, că hotărârile judecătoreşti, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, după caz, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Legea procesuală penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care, totodată, să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale, părţilor din proces.
Revine, aşadar, părţii interesate, obligaţia de a exercita căile de atac, în condiţiile determinate de lege.
În cauză, petenta menţionată a formulat contestaţie în anulare.
Din dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., rezultă, cu referire la exercitarea acestei căi extraordinare de atac, o dublă limitare a câmpului de aplicare. Aceste limitări privesc predeterminarea hotărârilor supuse contestaţiei în anulare şi cazurile pentru care se poate apela la acest remediu procesual.
Prin urmare, nu este admisă exercitarea acestei căi de atac în alte situaţii şi condiţii, decât cele expres şi limitativ prevăzute de legea procesual-penală.
Or, în raport cu dispoziţiile art. 386 C. proc. civ., raportat la art. 416 din acelaşi cod, cu referire la exercitarea contestaţiei în anulare împotriva unei decizii prin care un nou recurs declarat de petenţi a fost respins ca inadmisibil, întrucât viza controlul judecătoresc al unei hotărâri definitive, se constată că în cauză nu este îndeplinită una din condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, respectiv existenţa unei hotărâri determinate, ca atare, de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Pe de altă parte, petenta a formulat critici privind neexaminarea motivelor de casare şi greşita obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Or, criticile formulate de contestatoare nu se încadrează în cazurile limitativ şi expres prevăzute de legea procesual-penală.
Prin urmare, se constată neîndeplinirea altei condiţii, prevăzută în art. 391 C. proc. pen., pentru exercitarea contestaţiei în anulare, respectiv cea care impune că „motivul pe care se sprijină contestaţia, este dintre cele prevăzute în art. 386".
Ca atare, excepţia pusă în discuţie din oficiu se constată a fi întemeiată şi sub acest aspect.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge contestaţia în anulare formulată de S.L., ca inadmisibilă.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petenta S.L., în nume propriu şi în calitate de împuternicit al petentului S.C., împotriva deciziei nr. 180 din 4 iulie 2005, pronunţată de completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 114/2005.
Obligă contestatorii menţionaţi să plătească statului, suma de 50 lei (500.000 lei vechi) cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 286/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 288/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
