ICCJ. Decizia nr. 3/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 3/2010
Dosar nr.8806/1/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 897 din 25 mai 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a luat act de retragerea plângerii formulată de petentul M.G. împotriva rezoluţiei nr. 1485/P/2009 din 2 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1485/P/2009 din 2 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii C.C., A.G.C. şi L.L. - judecători la Curtea de Apel Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 1485/P/2009 din 2 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică , iar, prin sentinţa nr. 897 din 25 mai 2010 s-a luat act de retragerea plângerii petentului, având în vedere faptul că acesta a precizat, cu ocazia judecării cauzei, că plângerea sa nu vizează magistraţii intimaţi C.C., A.G.C. şi L.L.
Împotriva acestei sentinţe, petentul M.G. a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale sau a ordonanţei, ori după caz a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Rezultă aşadar, din cuprinsul normelor legale enunţate că voinţa legiuitorului este aceea că orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta să se poată adresa cu plângere instanţei, plângerea având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Deci persoanele care pot face plângere în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., beneficiind de dreptul exercitării libere a acestei căi de atac, nu au doar facultatea de a folosi acest drept, ci şi, în mod firesc, posibilitatea de a renunţa la judecarea plângerii pe care au promovat-o.
Întrucât Codul de procedură penală nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la retragerea plângerii, în cauză erau incidente dispoziţiile Codului de procedură civilă, ce constituie, conform art. 721, procedura de drept comun, în lipsa unor dispoziţii potrivnice.
Aşa fiind în cauză erau incidente dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., astfel încât, în mod corect, prima instanţă a luat act de retragerea plângerii petentului, faţă de precizarea făcută cu ocazia judecării dosarului ( în sensul că plângerea sa nu priveşte pe magistraţii intimaţi), care constituie practic o renunţare la judecarea acesteia.
Mai mult decât atât, la termenul de azi, 24 ianuarie 2011, recurentul petent a făcut aceeaşi precizare, în sensul că plângerea sa nu îi priveşte pe magistraţii intimaţi C.C., A.G.C. şi L.L.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.G. împotriva sentinţei nr. 897 din 25 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3148/1/2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.G. împotriva sentinţei nr. 897 din 25 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3148/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 293/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 30/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
