ICCJ. Decizia nr. 335/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr.335/2004
Dosar nr. 231/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 154 din 17 iunie 2004, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul G.I. împotriva rezoluţiei din 17 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dată în dosarul nr. 27/P/2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că G.I. a formulat plângere împotriva rezoluţiei menţionate, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului G.N. de la Curtea de Apel Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esenţă, că nejustificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitei G.N., care a pronunţat Decizia nr. 2313/2002 în dosarul nr. 1595/2002 al Curţii de Apel Bucureşti. Hotărârea menţionată este netemeinică şi nelegală şi, prin pronunţarea acesteia, petentului i-au fost produse grave prejudicii.
S-a apreciat că plângerea este inadmisibilă, întrucât potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., persoana vătămată sau orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, pot face plângere în instanţă, între altele, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, numai dacă anterior au formulat plângere împotriva acestei soluţii, în condiţiile art. 278 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi aceasta a fost respinsă.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror, a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
Din economia textului menţionat rezultă, cu evidenţă, că este supusă controlului judecătoresc, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., exclusiv dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate corespunzător posibilităţii legale reglementate în favoarea părţii interesate prin art. 277 - 278 din acelaşi cod.
Ca atare, are aptitudinea declanşării controlului judecătoresc exclusiv, plângerea care priveşte actul procesual prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., formulată de persoana interesată, care îşi justifică calitatea în condiţiile legii.
În consecinţă, neparcurgerea procedurii prevăzute de art. 278 C. proc. pen., constituie un fine de neprimire a plângerii de către instanţa competentă să judece în fond cauza penală.
Este exclusă orice altă interpretare a textului legal menţionat, în raport cu caracterul imperativ al normelor legale privind desfăşurarea procesului penal, a căror nerespectare este sancţionată cu nulitatea conform art. 197 C. proc. pen.
Or, în prezenta cauză, petentul a sesizat secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu plângerea formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, fără a urma procedura prevăzută de art. 278 C. pen., în sensul că nu a formulat plângere care să declanşeze, în cadrul Ministerului Public, verificarea de către procurorul competent, a dispoziţiei primare de neîncepere a urmăririi penale.
Aşa fiind, în mod legal plângerea a fost respinsă, ca inadmisibilă, hotărârea primei instanţe nefiind supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de petentul G.I., ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, Curtea va obliga recurentul menţionat, la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge,ca nefondat,recursul declarat de petentul G.I. împotriva sentinţei nr. 154 din 17 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă petentul G.I. să plătească suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 33/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 336/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
