ICCJ. Decizia nr. 339/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 339/2004
Dosar nr. 136/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 401 din 17 decembrie 2002, Tribunalul Gorj, secţia penală, a condamnat, între alţii, pe inculpatul P.C., la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., la două luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 – 76 C. pen. şi la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen.
În baza art. 33 - 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
A aplicat art. 71 - 64 C. pen.
A respins, ca nedovedită, cererea de despăgubiri formulată de partea vătămată M.N.
A obligat inculpatul menţionat, în solidar cu ceilalţi coinculpaţi, la plata sumei de 1.270.763 lei, plus dobânzile aferente, în favoarea părţii civile Spitalul Târgu Jiu.
S-a reţinut că inculpatul P.C., împreună cu inculpaţii B.B., M.C. şi V.G., în urma discuţiilor purtate cu inculpatul B.C., au acceptat să adere la asocierea a cărei constituire a iniţiat-o acesta din urmă, în vederea răzbunării, cu referire la partea vătămată M.N. care, în Italia, a creat unele probleme fratelui său, B.I.
Având consensul inculpaţilor menţionaţi, inculpatul B.C. a stabilit toate detaliile aducerii la îndeplinire a scopului asocierii.
În realizarea scopului stabilit, în data de 26 august 2002, inculpatul B.C. a atras partea vătămată, în municipiul Târgu Jiu, sub pretextul găsirii unui cumpărător pentru produsele cosmetice aduse de aceasta, din Italia.
Aceştia s-au întâlnit la pizzeria „R.", unde au consumat cafea şi băuturi răcoritoare, a căror valoare a fost achitată de partea vătămată.
Partea vătămată a fost transportată în pădurea situată pe raza comunei Stroieşti, convinsă fiind că merge pentru vânzarea produselor cosmetice, sens în care inculpatul B.C. a întocmit şi o factură fiscală fictivă.
Inculpaţii P.C., împreună cu inculpaţii B.B. şi V.G., s-au deplasat în pădurea menţionată, unde au rămas în aşteptarea părţii vătămate.
La sosirea părţii vătămate, inculpaţii au dat-o jos pe aceasta din autoturism şi i-au aplicat mai multe lovituri cu bâtele şi pumnii, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare, 8 - 9 zile îngrijiri medicale. În timp ce lovea partea vătămată, inculpatul B.C. reproşa acesteia, comportamentul avut în Italia, faţă de fratele său.
Inculpaţii au încetat exercitarea de violenţe asupra părţii vătămate, numai ca urmare a apariţiei a două autoturisme, în care se aflau martorii B.N. şi Ţ.G.
Partea vătămată a relatat martorilor că fusese bătut şi tâlhărit de mai multe persoane.
Martorii au condus partea vătămată la Spitalul Târgu Jiu, unde aceasta a fost internată.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 293 din 19 iunie 2003, a admis apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanţe, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpaţi, a desfiinţat sentinţa atacată, în latura penală şi, între altele, cu referire la inculpatul P.C., a descontopit pedepsele şi:
- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- a condamnat pe acelaşi inculpat, la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), a art. 74 - 76 C. pen. şi la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), a art. 37 lit. b) şi a art. 74 - 76 din acelaşi cod.
A contopit pedepsele stabilite şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Prin Decizia nr. 4368 din 9 octombrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a luat act că inculpatul P.C. a retras recursul declarat, între alţii, împotriva acestei din urmă hotărâri.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen.
S-a susţinut că, prin reţinerea stării de recidivă postexecutorie, de către instanţa de apel, faptelor săvârşite de inculpatul P.C. li s-a dat o greşită încadrare juridică.
Pe de altă parte, nefiind recidivist, inculpatului menţionat îi erau aplicabile şi dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Sesizată cu recursurile declarate de inculpaţi, care, însă, au fost retrase, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a putut proceda la îndreptarea acestei nelegalităţi.
În concluzie, Procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor în limitele arătate, schimbarea încadrării juridice în infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) şi art. 180 alin. (2) C. pen. şi constatarea incidenţei dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, în privinţa pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentinţa penală nr. 270 din 27 ianuarie 1998, a Judecătoriei Târgu Jiu, inculpatul P.C. a fost condamnat la un an închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 C. pen.
Inculpatul a fost arestat la 16 septembrie 1997 şi liberat condiţionat la 17 august 1998, având un rest de pedeapsă neexecutat, de 29 zile închisoare.
Instanţele au reţinut că faptele din 26 august 2002, deduse judecăţii în prezenta cauză, au fost săvârşite în stare de recidivă postexecutorie.
Într-adevăr, potrivit art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), există recidivă postexecutorie, „când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de un an".
Însă, în raport cu dispoziţiile art. 38 alin. (2) C. pen., nu pot fi reţinute ca prim termen la stabilirea stării de recidivă, „condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare".
Potrivit art. 134 C. pen., „reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an, dacă în decurs de 3 ani, condamnatul nu a săvârşit nici o altă infracţiune".
În raport cu datele prezentate, pedeapsa aplicată inculpatului P.C., prin sentinţa penală nr. 270/1998, a Judecătoriei Târgu Jiu, se consideră executată la 15 septembrie 1998, iar termenul de trei ani prevăzut de art. 134 C. pen., s-a împlinit la 14 septembrie 2001.
Faptele deduse judecăţii în prezenta cauză au fost comise la 26 august 2002.
Cum inculpatul era reabilitat de drept la data de 14 septembrie 2001, faptele comise la 26 august 2002, nu erau săvârşite în stare de recidivă.
Ca atare, reţinându-se săvârşirea acestora în stare de recidivă postexecutorie, prin hotărârile atacate „s-a făcut o greşită aplicare a legii, de natură să influenţeze soluţia procesului", cu referire la art. 38 alin. (2) C. pen., aşa încât acestea sunt supuse cazului de casare prevăzut în art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., corespunzător temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 din acelaşi cod.
Reţinându-se săvârşirea infracţiunilor în stare de recidivă, hotărârile atacate sunt supuse şi cazului de casare prevăzut în art. 3859 pct. 15 C. proc. pen., corespunzător temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 5 din acelaşi cod, în raport cu neconstatarea împrejurării că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., era graţiată în întregime, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, această infracţiune nefiind exceptată prin art. 4 din acelaşi act normativ, de la beneficiul graţierii condiţionate.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 4141, cu referire la art. 38515 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul în anulare şi va casa hotărârile atacate, numai cu privire la acest inculpat.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă, în pedepsele componente şi se va înlătura aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În raport, însă, cu împrejurarea că această formă a pluralităţii de infracţiuni nu a avut consecinţe asupra individualizării judiciare a pedepselor, că acestea au fost just proporţionalizate, reprezentând o ripostă socială adecvată pericolului social concret al faptelor comise de inculpat, se constată că nu există temeiuri pentru reindividualizarea acestora, în sensul reducerii cuantumului, aşa cum s-a cerut de către apărătorul inculpatului.
În consecinţă, pedepsele stabilite vor fi menţinute şi, în temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În fine, constatarea că pedeapsa de 2 luni stabilită inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 74 - 76 C. pen., este graţiată în întregime şi condiţionat în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, nu profită acestuia, în raport cu perioada efectiv executată din pedeapsa rezultantă şi posibilele consecinţe ulterioare. Or, recursul în anulare are caracterul unui remediu procesual, iar această finalitate nu ar fi atinsă prin casarea hotărârilor şi sub acest aspect, prin calea de atac exercitată în favoarea inculpatului. Ca atare, hotărârile atacate vor fi menţinute sub acest din urmă aspect.
De asemeni, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, se va deduce perioada executată, se va anula mandatul anterior şi se va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 - 76 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 401 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Gorj, secţia penală, deciziei penale nr. 293 din 19 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi deciziei nr. 4368 din 9 octombrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Casează hotărârile atacate, numai cu privire la inculpatul P.C., după cum urmează: Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.C., prin Decizia penală nr. 293 din 19 iunie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 74 - 76 C. pen.;
- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), a art. 37 lit. b) şi a art. 74 - 76 C. pen.
Înlătură aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Menţine pedepsele de 3 ani închisoare stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. şi de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 74 - 76 din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul P.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Anulează mandatul anterior şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 3 ani închisoare.
Deduce perioada executată.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistarea inculpatului P.C., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 338/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 34/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
