ICCJ. Decizia nr. 450/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 450/2010
Dosar nr.6317/1/2011
Şedinţa publică din 31 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1395 din 10 septembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.I.A. împotriva rezoluţiei nr. 615/P/2009 din 11 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică; a fost menţinută rezoluţia atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin rezoluţia nr. 615/P/2009 din 11 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) faţă de magistraţii judecători A.V., M.D.M., Z.P., S.P., G.I. şi D.G. din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că petentul P.I.A. s-a plâns împotriva judecătorilor mai sus menţionaţi pentru modul cum au soluţionat dosarele nr. 6692/1/2008 şi nr. 6487/1/2008 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, considerând că hotărârile pronunţate în aceste cauze sunt greşite.
Procurorul a motivat că în cauză nu există infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât petiţionarul, nemulţumit fiind de soluţia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în cauza privind litigiul cu Casa de Pensii Caraş-Severin, încearcă să o repună în discuţie într-un mod artificial, prin intermediul unor sesizări penale, motivate doar prin reiterarea punctului său de vedere, neconfirmat de instanţă cu privire la litigiul civil menţionat.
Prin rezoluţia nr. 3417/1799/II/2/2009 din 26 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea numitului P.I.A. împotriva rezoluţiei nr. 615/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
În baza art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul a formulat împotriva celor două rezoluţii plângere la instanţă, considerându-le ca fiind nelegale şi netemeinice.
Prima instanţă a constatat că plângerea petentului este nefondată, în mod temeinic şi legal procurorul a reţinut că petentul a invocat, în susţinerea plângerii sale, motive subiective de nemulţumire faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de magistraţi, pe această cale urmărind reformarea unor hotărâri judecătoreşti şi că soluţiile pronunţate de instanţă sunt cenzurate în căile de atac prevăzute de lege.
S-a apreciat că magistraţii nu răspund penal pentru soluţiile pe care le pronunţă decât atunci când acestea sunt rezultatul unor fapte penale, când sunt pronunţate cu rea-credinţă în scopul de a favoriza în mod vădit o parte din proces sau când sunt rezultatul unor fapte de corupţie, or, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că judecătorii intimaţi au pronunţat hotărâri judecătoreşti în astfel de împrejurări.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs (fila 2 dosar recurs) pentru favorizarea intimaţilor, nulitatea minutei deoarece nu a fost semnată, stabilirea nelegală a pensiei petentului.
Analizând cauza prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiţii pozitive, a existenţei de date privind comiterea unei infracţiuni şi a unei condiţii negative, a inexistenţei cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, cu distincţiile prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
În cauza supusă analizei, procurorul, sesizat prin plângerea petentului, a efectuat, potrivit dispoziţiilor art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare apreciate ca utile cauzei şi, motivat, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus, faţă de intimaţii judecători, soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
După cum întemeiat s-a reţinut, atât prin rezoluţia contestată, cât şi prin sentinţa recurată, faptele reclamate de către petent nu există în materialitatea lor, neexistând temei pentru angajarea răspunderii penale a intimaţilor magistraţi. Aceştia şi-au exercitat legal atribuţiile specifice funcţiei cu care au fost investiţi, activităţile de interpretare şi aplicare a legii în cauzele deduse judecăţii şi soluţionarea acestora prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti neputând constitui, prin ele, infracţiuni, chiar dacă au nemulţumit una dintre părţile din proces.
Criticile pe care partea înţelege să le aducă unei hotărâri trebuie invocate prin declararea căilor de atac prevăzute de legea procesuală, singurele apte a conduce la o eventuală reformare a hotărârilor judecătoreşti şi care nu pot fi înlocuite sau completate de formularea unor plângeri penale.
În speţă, petentul a fost nemulţumit de soluţiile dispuse de intimaţi în cauzele în care a fost parte, ceea ce l-a determinat să confere relevanţă penală activităţii de judecată legal desfăşurată de intimaţii judecători. Se constată sub acest aspect că aserţiunile petentului sunt pur subiective şi nedovedite, inapte a proba comiterea de fapte de natură a conduce la angajarea răspunderii penale a magistraţilor, prin formularea plângerii penale petentul tinzând, în realitate, la reformarea soluţiilor pronunţate, ceea ce este imposibil, deoarece demersul părţii se situează în afara sistemului căilor de atac prevăzut de legea procesual civilă.
Din verificarea hotărârii primei instanţe se constată că aceasta a dat o evaluare proprie justă materialului dosarului, plângerii petentului şi rezoluţiei contestate, iar potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a fost pronunţată o hotărâre legală, temeinică şi riguros motivată, cu respectarea drepturilor procesuale ale părţilor din cauză.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
Motivul de recurs referitor la nesemnarea minutei nu se susţine, deoarece aceasta a fost semnată de către membrii completului de judecată, astfel după cum rezultă din înscrisul aflat la fila 21 dosar fond.
Critica privind pretinsa favorizare a intimaţilor este, de asemenea, nefondată, judecarea cauzei în primă instanţă desfăşurându-se cu respectarea drepturilor procesuale ale tuturor părţilor.
Se constată, de asemenea, că nu pot fi primite apărările petentului relative la stabilirea greşită a drepturilor sale de pensie, aceste aspecte excedând obiectului prezentei cauze şi limitelor devoluţiunii.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.I.A. împotriva sentinţei nr. 1395 din 10 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 4701/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 443/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 453/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
