ICCJ. Decizia nr. 457/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 457/2010
Dosar nr.6871/1/2011
Şedinţa publică din 31 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1380 din 8 septembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul B.E. împotriva rezoluţiei nr. 6894/1811/VIII-1/2010 din 27 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică; a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin rezoluţia nr. 6894/1811/VIII-1/2010 din 27 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală, s-a respins plângerea petentului ca inadmisibilă.
S-a reţinut că la data de 16 aprilie 2010, petentul B.E., din Iaşi a formulat „plângere penală" la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva magistraţilor C.M., D.A., S.G., judecători la Curtea de Apel Iaşi, A.G., şi a „procurorului de caz" care au comis o serie de abuzuri în cauza nr. 3280/99/2009 a Curţii de Apel Iaşi şi „care în complicitate, conform art. 323 C. pen. au acţionat, samavolnic, ilegal, abuziv, în solidar, cu învinuiţii din plângerea penală iniţială, favorizându-i, protejându-i şi muşamalizând toate faptele penale grave, supercalificate şi continuate săvârşite de aceştia prin nerespectarea legilor, prin nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prin nerespectarea deciziei Curţii Constituţionale, prin nerespectarea prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului".
Plângerea a fost înregistrată sub nr. 6894/1811/VIII-1/2010.
Procurorul a reţinut că examinând conţinutul plângerii petentului s-a constatat că aceasta vizează nemulţumirea sa privitoare la modul de desfăşurare a judecăţii în cauza nr. 3280/99/2009 a Curţii de Apel Iaşi, fără a se indica elemente concrete în sensul comiterii unor infracţiuni.
Având în vedere dispoziţiile art. 222 C. proc. pen. s-a concluzionat că plângerea nu cuprinde elementele cerute de art. 222 alin. (2) C. proc. pen., ci doar susţineri de maximă generalitate, petentul urmărind să-şi creeze o cale suplimentară de atac, alături sau paralel cu cele prevăzute de lege, respectiv de textul art. 275-2781 C. proc. pen., ceea ce este inadmisibil.
Cu privire la plângerea adresată instanţei, prin care petentul a solicitat desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei procurorului pentru începerea urmăririi penale faţă de magistraţii reclamaţi s-a apreciat că aceasta este inadmisibilă, deoarece soluţia dispusă prin rezoluţia procurorului care a fost atacată nu face parte din enumerarea limitativă cuprinsă în dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul criticând-o, astfel după cum rezultă din motivele indicate în cuprinsul cererii de recurs pentru nelegalitate, netemeinicie, favorizarea magistraţilor intimaţi, neefectuarea unei cercetări efective, neadministrarea probei constând în dosarele indicate de către petent, comiterea de infracţiuni de către magistraţii intimaţi şi încălcarea drepturilor petentului.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că acesta este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 275 şi următoarele C. proc. pen. împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală orice persoană poate face plângere, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, plângerea fiind soluţionată potrivit distincţiilor prevăzute de art. 275 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
În materia soluţiilor de netrimitere în judecată legiuitorul a prevăzut nu doar posibilitatea exercitării controlului ierarhic (potrivit art. 278 C. proc. pen.), dar şi pe cea a controlului judecătoresc, în procedura specială reglementată de art. 2781 C. proc. pen.
Rezultă, aşadar, că în situaţia în care într-o cauză concretă nu s-a dispus una dintre soluţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. şi nici nu sunt incidente alte cazuri de excepţie în care legiuitorul a prevăzut dreptul de a se supune o soluţie /măsură a procurorului cenzurii instanţei, nu există dreptul de a ataca prin plângere actul procurorului.
În cauza dedusă judecăţii se constată că petentul a formulat plângere în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. împotriva unei soluţii ce exceda celor expres şi limitativ prevăzute de alin. (1) al normei anterior indicată, prin rezoluţia atacată fiind respinsă, ca neîntemeiată, o plângere anterior formulată de către petent; astfel, în mod just prima instanţă a apreciat că plângerea petentului este inadmisibilă, hotărârea astfel pronunţată fiind legală, temeinică şi riguros motivată, dând o justă aplicare şi interpretare prevederilor legale incidente în speţă.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
Astfel după cum rezultă din argumentele anterior expuse, prima instanţă a devoluat în mod just cauza, exclusiv cu privire la verificarea admisibilităţii plângerii cu soluţionarea căreia a fost investită şi constatând că în cauza concretă dedusă judecăţii legea procesuală nu reglementa dreptul de a formula plângere a concluzionat că aceasta este inadmisibilă. Se reţine, astfel, că nu pot fi primite criticile relative la neefectuarea unei cercetări efective şi neadministrarea probelor apreciate ca utile de către parte, prima instanţă analizând corect obiectul plângerii petentului şi, prin raportarea acestuia la norma prevăzută de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., a apreciat că plângerea este inadmisibilă.
În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa favorizare a magistraţilor reclamaţi se constată că această apreciere este pur subiectivă, soluţia dispusă de către prima instanţă întemeindu-se exclusiv pe interpretarea dispoziţiilor legale incidente. Totodată, aspectele referitoare la încălcarea drepturilor petentului prin acţiunile magistraţilor reclamaţi exced cadrului procesual, având în vedere obiectul cauzei şi limitele devoluţiunii.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.E. împotriva sentinţei nr. 1380 din 8 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 4703/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 453/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 460/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
