ICCJ. Decizia nr. 479/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 479/2010
Dosar nr.6362/1/2011
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1403 din 13 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3779/1/2010 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC L.I.E. SRL împotriva ordonanţei nr. 195/P/2009 din 25 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a menţinut ordonanţa atacată, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa de la 25 ianuarie 2010 în dosarul nr. 195/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, procurorul, în temeiul art. 249 C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., art. 38, art. 42, art. 45 C. proc. pen. a dispus: 1. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.T., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală; 2. neînceperea urmăririi penale faţă de învinuitul B.T. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală; 3. disjungerea cauzei privindu-i pe numiţii P.T., F.Z., V.G., C.S. şi S.M., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 248 C. pen.; 4. declinarea cauzei disjunse la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, spre competentă soluţionare; 5. soluţia se comunică; 6. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În considerentele ordonanţei date, procurorul a constatat că prin ordonanţa nr. 2172/P/2007 din 10 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea a declinat cauza, spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, întrucât învinuitul B.T. este senator în Parlamentul României.
Împotriva acestei ordonanţe, petenta S.C. L.I.E. S.R.L. prin reprezentant legal a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin rezoluţia de la 26 martie 2010 în lucrarea cu nr. 2125/1147/II-2/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petenta S.C. L.I.E. S.R.L. prin reprezentant legal P.E.L., împotriva soluţiei dispusă în dosarul nr. 195/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, precum şi că soluţia se comunică.
Împotriva soluţiilor dispuse, petenta S.C. L.I.E. S.R.L., prin reprezentant legal P.E.L., a formulat plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., care a adresat-o Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa nr. 1403 din 13 septembrie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că nu există un prejudiciu cert şi real, în raport cu înscrisul expres indicat, iar activitatea concretă a intimatului potrivit celor stabilite, respectiv semnarea adresei nr. 251 din 02 martie 2004 nu a fost rezultatul săvârşirii unor fapte penale, aşa încât nu există indicii cu privire la comiterea faptelor, respectiv art. 246 şi art. 248 C. pen., de către intimatul B.T.
Împotriva acestei sentinţe, petenta SC L.I.E. SRL a declarat recurs, solicitând potrivit motivelor de recurs depuse la dosar, (filele 2 – 4), admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate „cu consecinţa tragerii la răspundere penală a numitului B.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)"; recurenta petentă a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 100.000 Euro pe an, începând cu anul 2004.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petentă nu este fondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimatul ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în motivarea plângerii formulate, petenta, prin reprezentant legal, a arătat că societatea a încheiat cu SC P. SA Tulcea contractul de asociere în participaţiune nr. 304 din 15 martie 2000 cu o durată de 5 ani, prin care cele două societăţi s-au asociat conform art. 3, capitolul III din contract, în vederea valorificării resurselor naturale regenerabile (stuf, papură etc.), reproducerea şi creşterea peştelui în sistem intensiv, inclusiv înfiinţare de culturi agricole alternative conform tehnologiilor existente în A.P.R. 4 – Ec 9, Ec 10.
Prin contractul de folosinţă nr. 53 din 13 martie 1998 cu Consiliul Judeţean Tulcea, SC P. SA Tulcea a dobândit dreptul de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 4. 966 ha din amenajările piscicole Rusca, Litcov şi Iazurile.
În acelaşi an, datorită neîndeplinirii clauzelor contractuale, respectiv neplata redevenţei nedatorate pentru folosinţa terenului, contractul a fost reziliat de către Consiliul Judeţean Tulcea. Urmare pierderii de către SC P. SA Tulcea a dreptului de folosinţă asupra terenului (teren cu care a venit ca aport în contractul de asociere în participaţiune nr. 304 din 15 martie 2000) SC L.I.E. SRL nu a procedat la rezilierea contractului de asociere în participaţiune, fiind de bună credinţă şi executându-şi în continuare clauzele contractuale, până în martie 2005 când acesta a ajuns la termen, plătind lunar suma stabilită prin contract, suma care cuprindea în mod procentual şi valoarea redevenţei pentru teren, sumă pe care SC P. SA Tulcea avea obligaţia să o plătească Consiliului Judeţean Tulcea. Urmare rezilierii contractului cu SC P. SA Tulcea în luna decembrie 2000, Consiliul Judeţean Tulcea, prin anunţ public a organizat licitaţie în vederea concesionării terenurilor amplasate în A.P.R., în suprafaţă totală de 2. 615 ha. SC L.I.E. SRL a participat la licitaţie pentru 446 ha din cadrul amenajării piscicole Rusca. Declarată câştigătoare în urma licitaţiei petenta a încheiat cu Consiliul Judeţean Tulcea contractul de concesiune nr. 3 din 12 ianuarie 2001 în temeiul Hotărârii Consiliului Judeţean Tulcea de aprobare a concesionării nr. 59 din 27 august 1999 şi a procesului verbal de negociere directă nr. 1.2/6820 din 20 decembrie 2000.
Prin contractul de concesiune nr. 3 din 12 ianuarie 2001, societatea a concesionat de la Consiliul Judeţean Tulcea un teren în suprafaţă de 446 ha, situat în A.P.R., Ferma 6, pentru o perioadă de 30 de ani cu posibilitate de prelungire încă 15 ani.
SC L.I.E. SRL şi-a respectat cu stricteţe obligaţiile asumate prin contractul de concesiune, însă în data de 2 martie 2004 a primit adresa nr. 251 din 2 martie 2004 emanând de la Cabinet Preşedinte Consiliul Judeţean Tulcea, prin care, unilateral şi cu încălcarea tuturor clauzelor contractuale, i s-a adus la cunoştinţă că, făcându-se aplicaţiunea art. 6 din contract, datorită solicitării SC P. SA Tulcea, care doreşte concesionarea terenului ce face obiectul contractului său, contractul a fost reziliat începând cu data de 1 martie 2004.
Petenta, prin reprezentant legal, a considerat că adresa nr. 251 din 2 martie 2004 este un act întocmit în mod abuziv, cu încălcarea flagrantă a legilor în vigoare, prin aceasta aducându-se o gravă vătămare a intereselor legale ale SC L.I.E. SRL. Nu s-a adus nicio dovadă a faptului că s-a îndeplinit condiţia rezolutorie prevăzută de art. 6 din contract, simpla afirmaţie a unei părţi, fie aceasta chiar şi a preşedintelui Consiliului Judeţean, că s-a îndeplinit această condiţie, nu poate opera fără a se face dovada efectivă a îndeplinirii acestei condiţii, ignorând contractul nr. 3 din 12 ianuarie 2001 încheiat cu SC L.I.E. SRL, Consiliul Judeţean Tulcea, ulterior emiterii adresei nr. 251 din 2 martie 2004, într-un timp foarte scurt, respectiv la data de 18 martie 2004, deşi prin adresa nr. 264 din 4 martie 2004, petenta a comunicat Consiliului Judeţean Tulcea că adresa de reziliere este emisă abuziv, cu încălcarea normelor legale, iar clauza rezolutorie invocată nu este îndeplinită, totuşi acesta a procedat la încheierea unui nou contract de concesiune nr. 28 din 18 martie 2004, pentru aceeaşi suprafaţă de teren cu SC P. SA Tulcea. Acest lucru a arătat, fără drept de tăgadă, că pentru activele care sunt considerate ca fiind amenajare piscicolă, nu s-a schimbat proprietarul, deşi se susţine acest aspect, proprietarul fiind în continuare SC P. SA Tulcea.
Prin adresa nr. 76 din 12 februarie 2004 SC P. SA Tulcea a solicitat Consiliului Judeţean Tulcea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 99/1999 concesionarea terenului în suprafaţă de 446 ha din A.P.R., teren ce face obiectul contractului de concesiune nr. 3 din 12 ianuarie 2001 încheiat cu petenta, invocând contractul nr. CT 35 din 30 septembrie 2003, prin care A.P.A.P.S. a vândut pachetul majoritar de acţiuni al SC P. SA Tulcea.
Comisia de negociere directă în vederea concesionării terenurilor din Delta Dunării care aparţin domeniului public de interes judeţean formată din preşedinte Traian Panait şi membrii F.Z., C.S., G.V. şi M.S. s-a întrunit în data de 24 februarie 2004 pentru a analiza solicitarea formulată de SC P. SA Tulcea prin adresa nr. 76 din 12 februarie 2004.
Prin procesul-verbal întocmit de către comisie, s-a stabilit „în urma negocierii": 1. durata concesiunii pentru terenul în suprafaţă de 446 ha din A.P.R., va fi de 30 de ani începând cu data de 1 martie 2004; 2. valoarea redevenţei negociate – 415 000 lei/ha/an; 3. termenele de plată; 4. actualizarea preţului concesiunii cu indicele de inflaţie; 5. obligaţia concesionarului de a utiliza amenajarea în scop piscicol şi valoarea investiţiilor ce trebuie efectuate de către acesta în termen de 5 ani. La această întrunire a comisiei a participat şi Z.C., administrator a SC P. SA Tulcea, care a semnat şi ştampilat procesul-verbal alături de membrii comisiei, proces-verbal încheiat în 2 exemplare în data de 2 martie 2004.
Petenta, prin reprezentant legal, a solicitat a se observa că vânzarea acţiunilor nu modifică nici personalitatea juridică a SC P. SA Tulcea şi nici dreptul de proprietate al societăţii asupra patrimoniului acesteia, deoarece nu există identitate între patrimoniul acţionarului şi patrimoniul societăţii la care este acţionar, considerând că au fost încălcate dispoziţiile art. 321 din Legea nr. 99/1999 şi făcând aprecieri asupra contractului de concesiune încheiat, (adresa nr. 251/2004).
De asemenea, a făcut precizări la constatarea inserată în rezoluţia procurorului, cu privire la faptul că limita prejudiciului suferit de SC L.I.E. SRL a fost extinsă prin raportarea venitului mediu obţinut la întreaga suprafaţă de 446 ha, deşi la dosar a fost depus procesul-verbal nr. 569 de la 20 aprilie 2004, în care este menţionată suprafaţa de 315 ha cultivată agricol, inducând concluzia că petenta a invocat paguba viitoare calculată pe o perioadă de 30 de ani.
Astfel, procesul-verbal nr. 569 din 20 aprilie 2004 a fost încheiat de Comisia de verificare a modului de utilizare a suprafeţelor de teren situate în amenajările agricole şi piscicole, numită prin Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Tulcea.
Acest proces-verbal a evidenţiat o situaţie de fapt constatată la data de 20 aprilie 2004, dată la care petenta nu mai avea posesia terenului în speţă, posesia având-o la acel moment SC P. SA Tulcea, care în data de 24 martie 2004 a intrat cu forţa, (cu oameni şi tractoare) în posesia acestuia.
Petiţionara a mai susţinut că ţinând cont de data întocmirii procesului-verbal mai sus menţionat (acesta fiind întocmit primăvara), majoritatea arăturilor au fost efectuate de către societate până la acea dată, SC P. SA Tulcea intrând în posesia terenului pregătit de petiţionară pentru însămânţat în proporţie de peste 80%.
Motivele pentru care SC P. SA Tulcea nu a exploatat în anul 2004 toată suprafaţa de 446 ha nu sunt cunoscute, însă faptul că această societate nu a exploatat suprafaţa în mod corespunzător nu conduce la concluzia că societatea nu l-a folosit deloc.
Valoarea prejudiciului a fost calculată în raport cu veniturile înregistrate de către SC P. SA Tulcea urmare a exploatării, în anul 2004 a suprafeţei de 315 ha din suprafaţa totală de 446 ha, teren exploatat agricol de către SC P. SA Tulcea şi în anul 2004 şi în prezent.
Sumele la care s-au raportat sunt cele comunicate de societăţile care au achiziţionat produsele agricole obţinute de către SC P. SA Tulcea de pe acest teren şi care le-au fost comunicate de către acestea urmare a punerii în executare a încheierii nr. 2467 din 10 decembrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 3138/2004 al Tribunalului Tulcea, având ca obiect asigurare dovezi în scopul calculării prejudiciului suferit de către petentă.
Suma comunicată de 976 824 750,4 RON (9 768 247 504 ROL) obţinută de către SC P. SA Tulcea din exploatarea a 315 ha din totalul de 446 ha a fost înmulţită cu numărul de ani în care SC L.I.E. SRL a fost lipsită de folosinţa terenului, rezultând o valoare ce trebuie actualizată anual şi la care va adăuga şi valoarea datoriilor acumulate către bugetul de stat în tot acest timp de către societate, aceasta fiind practic obligată să-şi înceteze funcţionarea fiind lipsită de obiectul principal al activităţii (terenul).
Din cele enunţate mai sus a rezultat că numitul B.T., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Tulcea, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu cu ştiinţă, neputând fi invocată interpretarea eronată a unei clauze contractuale având în vedere contestarea motivată de către reprezentanţii SC L.I.E. SRL a semnat adresa de reziliere nr. 251 din 2 martie 2004, prin care, abuziv a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. 3 din 12 ianuarie 2004 şi încheierea unui nou contract de concesiune pentru aceeaşi suprafaţă, la un preţ inferior, Consiliul Judeţean Tulcea fiind prejudiciat prin fapta sa cu sume importante.
De asemenea, petenta, prin reprezentant legal, a făcut precizarea că la nivelul anului 2001, atunci când societatea a încheiat contractul de concesiune, acest teren se afla în stare deplorabilă, neputând fi folosit nici în scop agricol, nici piscicol, fiind în stare de mlaştină, iar pentru reabilitare societatea a făcut investiţii costisitoare în perioada 2001 până în 2004.
S-a mai menţionat că acţiunile fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Tulcea au fost săvârşite împreună cu membrii comisiei de negociere directă din cadrul Consiliului Judeţean Tulcea, numiţii P.T., F.Z., V.G., C.S. şi S.M., comisie care a început negocierea încheierii unui nou contract de concesiune pentru aceeaşi suprafaţă de teren în timp ce un alt contract de concesiune legal încheiat îşi producea efectele, fiind în vigoare.
Din actele şi lucrările dosarului s-a reţinut că, la data de 14 ianuarie 2005 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea sub nr. 105/P/2005, procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit în baza notei Autorităţii Naţionale de Control nr. 5946/2004, în vederea efectuării de cercetări faţă de B.T., preşedintele Consiliului Judeţean Tulcea în perioada 2000 – 2004 şi P.T., F.Z., V.G., C.S., S.M., membrii comisiei de negociere directă în vederea concesionării terenurilor din Delta Dunării, care aparţin domeniului public de interes judeţean din cadrul Consiliului Judeţean Tulcea, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că membrii comisiei, în mod abuziv au decis încheierea contractului de concesiune nr. 28/2004 cu SC P. SA Tulcea, deşi nu erau îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 321 din Legea nr. 99/1999 şi ale art. 130 şi art. 131 din normele metodologice aprobate prin HG nr. 577/2002, iar preşedintele Consiliului Judeţean Tulcea a reziliat contractul de cesiune nr. 3/2001, încheiat cu SC L.I.E. SRL pentru aceeaşi suprafaţă de teren, invocând prevederile art. 6 din contract.
La data de 22 februarie 2005 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea sub nr. 322/P/2005 (conexată ulterior la dosarul nr. 105/P/2005), plângerea formulată de P.E.L., reprezentanta SC L.I.E. SRL, împotriva fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Tulcea, B.T., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, în mod abuziv a dispus rezilierea contractului de cesiune nr. 3/2001, conform art. 6 din contract, deşi amenajarea piscicolă nu-şi schimbase proprietarul.
Prin ordonanţa nr. 105/P/2005 din data de 10 august 2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a declinat cauza Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa.
La data de 13 iunie 2007, Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa, prin ordonanţa nr. 39/P/2005 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.T., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, în vederea efectuării de cercetări faţă de numitul B.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen. şi faţă de numiţii P.T., F.Z., V.G., C.S. şi S.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen.
Dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea sub nr. 2171/P/2007.
La data de 13 septembrie 2007, organele de cercetare penală aflate sub supravegherea acestei unităţi de parchet au propus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea a restituit dosarul la data de 13 septembrie 2007, organelor de cercetare penală în vederea efectuării unor noi acte de cercetare.
Prin rezoluţia nr. 2172/P/2007, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Tulcea – Serviciul de Investigare a Fraudelor a dispus începerea urmăririi penale faţă de B.T., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, la data de 2 martie 2004, în mod ilegal, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Tulcea, a emis adresa nr. 251 din 2 martie 2004 către SC L.I.E. SRL Craiova, cu următorul conţinut:
„Prin adresa nr. 76 din 12 februarie 2004 SC P. SA Tulcea, societate comercială privatizată de A.P.A.P.S. prin contractul nr. CT 35 din 30 septembrie 2003, solicită concesionarea terenului în suprafaţă de 446 ha, din A.P.R., eleşteele EC10 şi EC1+ 9, în conformitate cu prevederile Legii nr. 99/1999.
În acest context, făcându-se aplicaţiunea art. 6 din contractul de concesiune nr. 3 din 12 ianuarie 2000, potrivit căruia concesionarea piscicolă ce se află amplasată pe terenul domeniului public din interes judeţean îşi schimbă proprietarul, vă facem cunoscută încetarea concesiunii şi rezilierea contractului sus menţionat, începând cu data de 1 martie 2004".
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea confirmă prin rezoluţia nr. 2172/P/2007 din 14 martie 2008 începerea urmăririi penale faţă de B.T., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul art. 228 alin. (3)1 C. proc. pen.
Din actele şi lucrările dosarului a rezultat următoarea situaţie de fapt: între SC P. SA Tulcea şi SC L.I.E. SRL Craiova s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 304 din 15 martie 2000, având ca obiect exploatarea piscicolă şi înfiinţarea de culturi agricole în A.P.R. 4 (VC9, EC10), având o suprafaţă de 424 ha, durata contractului fiind de 5 ani.
Acest contract, conform adresei nr. 60 din 2 februarie 2004, emisă de SC P. SA Tulcea, adresată SC L.I.E. SRL Craiova şi notificată celei din urmă prin Biroul Executorului Judecătoresc D.D. sub nr. 3 din 3 februarie 2004, a fost considerat ca încetat de drept, începând cu data de 1 februarie 2004, ca urmare a nerespectării obligaţiilor asumate prin contractul de asociere.
La data de 12 ianuarie 2001, între Consiliul Judeţean Tulcea, în calitate de concendent şi SC L.I.E. SRL Craiova, în calitate de concesionar, a fost încheiat contractul de concesiune nr. 3 din 12 ianuarie 2001, având ca obiect dreptul concesionarului de a folosi în scop piscicol terenul în suprafaţă de 446 ha, ocupat de A.P.R. şi Ferma 6, conform unui plan de situaţie anexat la contract.
Conform celor stipulate în contract, temeiul încheierii acestuia a fost Hotărârea Consiliului Judeţean Tulcea nr. 59 din 27 august 1999 şi procesul-verbal de negociere directă nr. 1.2/6820 din 20 decembrie 2000, durata fiind stabilită pentru o perioadă de 30 de ani, iar redevenţa pentru suma de 550 000 lei/ha. În contract, la art. 6 s-a prevăzut ca şi condiţie pentru încetarea concesiunii şi a rezilierii de drept a contractului, situaţia în care amenajarea piscicolă ce se afla amplasată pe terenul domeniului public de interes judeţean, îşi schimbă proprietarul.
Din actele celor două contracte a rezultat că acestea au coexistat în perioada 12 ianuarie 2001 – 1 februarie 2004, perioadă în care, activele SC P. SA Tulcea aduse ca aport în natură, prin încheierea contractului de participaţiune, au fost folosite în vederea respectării destinaţiei terenului în suprafaţă de 424 ha, respectiv amenajare piscicolă, teren pus la dispoziţia SC L.I.E. SRL Craiova prin încheierea contractului de concesiune cu Consiliul Judeţean Tulcea.
În continuare, la data de 30 septembrie 2003 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. CT 35/2003, prin care Z.C. a cumpărat de la A.P.A.P.S. procentul de 99,972% din acţiunile deţinute de statul român în procentul menţionat şi alte persoane, SC P. SA Tulcea devenind astfel, o societate comercială cu capital integral privat.
Prin procesul verbal nr. 162/76 din 2 martie 2004, comisia de negociere directă formată în cadrul Consiliului Judeţean Tulcea din numiţii P.T., F.Z., V.G., C.S. şi S.M. a stabilit cu administratorul SC P. SA Tulcea condiţiile de încheiere a contractului de concesiune a suprafeţei de 446 ha din A.P.R., respectiv durata de 30 de ani, valoarea redevenţei la suma de 415 000 lei/ha/an şi modalităţile de plată, precum şi obligaţiile investiţionale ale concesionarului.
Fiind audiat de către procuror, la data de 6 aprilie 2009, după ce i s-a adus la cunoştinţă învinuirea şi dreptul la apărare, învinuitul B.T. a declarat, în prezenţa apărătorului cu delegaţie la dosarul cauzei, că menţine şi susţine declaraţia olografă dată la 21 iunie 2005, cu următoarele precizări:
Referitor la conţinutul notei de constatare a ANC nr. 5946 din 28 decembrie 2004, la data de 12 august 2004, când Decizia civilă nr. 96/CA/2004 ar fi rămas irevocabilă şi executorie, susnumitul a arătat că nu mai deţinea funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Tulcea, întrucât mandatul său a încetat în luna iunie 2004.
La data de 12 august 2004, funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Tulcea era ocupată de către numitul B.G. (în prezent pensionar), ca şi în data de 26 august 2004, când a fost emisă somaţia de către executorul judecătoresc „V.I.", către Consiliul Judeţean Tulcea.
Cu privire la rezilierea contractului de concesiune, încheiat în data de 12 ianuarie 2001, învinuitul a precizat că a avut în vedere art. 6 din acest contract, care menţiona că, în cazul schimbării proprietarului activelor, rezilierea intervine de drept, iar în acest caz, SC P. SA Tulcea, proprietara activelor fusese supusă privatizării prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, prin A.P.A.P.S., către proprietarul Z.C., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 035 din 30 septembrie 2003, pe care, în copie xerox, învinuitul l-a ataşat prezentei declaraţii.
În continuare B.T. a declarat că, în opinia sa SC L. SRL, pierduse orice legătură cu activele aflate pe terenul cesionat, întrucât înainte de reziliere, SC P. SA denunţase unilateral contractul de asociere în participaţiune, pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul iniţial.
În final, învinuitul a declarat că nu a săvârşit nicio infracţiune prin semnarea adresei nr. 251 din 2 martie 2004, ţinând cont de motivele mai sus expuse, singurul fapt pe care l-a avut în vedere, cu această ocazie, fiind acela de a respecta planul de reabilitare economică a zonei.
Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu actele premergătoare aflate la dosarul cauzei şi anume: declaraţia învinuitului B.T. de la 6 aprilie 2009, dată în faţa procurorului, aflată la filele 4-5 vol. I al dosarului nr. 195/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fotocopia contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 035 din 30 septembrie 2003 (filele 6-7 în vol. I al dosarului parchetului menţionat), declaraţia părţii vătămate P.E.L. dată la 19 august 2005 (filele 1-3 în vol. II al dosarului menţionat), fotocopiile procesului-verbal pentru concesionarea terenurilor care aparţin domeniului public de interes judeţean prin negociere directă conform Legii nr. 99/1999, a Hotărârii Consiliului Judeţean Tulcea nr. 59/1999 republicată şi a Dispoziţiei nr. 104/2002, a contractului de asociere în participaţiune încheiat la 15 martie 2000 înregistrat la SC P. SA sub nr. 304 din 15 martie 2000; a notei privind concesionarea de către Consiliul Judeţean Tulcea a unei suprafeţe de teren, a situaţiei plăţilor redevenţei către Consiliul Tulcea pe anii 2001, 2002 şi 2003, adrese şi alte înscrisuri, a sentinţei civile nr. 1229 de la 2 mai 2006 a Judecătoriei Tulcea, Judeţul Tulcea în dosarul nr. 3319/2006, a contractului de concesiune nr. 153 din 28 decembrie 2000, a unei notificări, a sentinţei civile nr. 36/COM de la 13 iunie2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 390/COM/2005, a deciziei civile nr. 126/CA de la 28 aprilie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 69/CA/2005, a sentinţei civile nr. 431 de la 3 martie 2005 a Tribunalului Tulcea, în dosarul nr. 3254/2004, a sentinţei civile nr. 2317 din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Tulcea, în dosarul nr. 552/2004, a altor înscrisuri (filele 4-105 în vol. II al dosarului parchetului menţionat); a rezoluţiei din 14 martie 2008 în dosarul nr. 2172/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a ordonanţei emisă de procuror la 13 iunie 2007 în dosarul nr. 39/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, a mai multor înscrisuri, a contractului de concesiune nr. 28 din 18 martie 2004, a contractului de concesiune nr. 3 din 12 ianuarie 2001, a unor memorii, a hotărârii nr. 25 pentru modificarea Hotărârii Consiliului Judeţean Tulcea nr. 59/1999, a notificării privind denunţarea contractului de asociere în participaţiune de către S.C. P. S.A. Tulcea către S.C. L.I.E. S.R.L. Craiova, a deciziei civile nr. 344/COM de la 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 727/COM/2004, a sentinţei civile nr. 1213 din 4 mai 2004 a Judecătoriei Tulcea în dosarul nr. 1477/2004, a deciziei civile nr. 13/C de la 10 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, în dosarul nr. 1961/C/2004, a deciziei civile nr. 166 de la 8 noiembrie 2006 a Tribunalului Tulcea, în dosarul nr. 2950/2006, a sentinţei civile nr. 437 din 15 martie 2007 a Tribunalului Tulcea, secţia civilă, comercială şi contencios administrativ, în dosarul nr. 81/88/2007, a contractului de concesiune nr. 39 din 8 mai 2003, a deciziei civile nr. 18/CA de la 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 819/CA/2004, a sentinţei civile nr. 9/COM de la 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 4953/36/2006, a contractului de folosinţă nr. 53 din 13 martie 1998, a sentinţei civile nr. 690 din 28 iunie 2000 a Tribunalului Tulcea, în dosarul nr. 2241/1999, a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 6 iunie 2007 şi înregistrat la SC P. Tulcea sub nr. 61 din 6 iunie 2007, a deciziei nr. 5548 de la 17 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 3234/2005, ale declaraţiilor olografe ale reprezentantului societăţii, P.E.L., ale declaraţiilor numiţilor V.G., F.Z., P.T., C.S., S.M., a învinuitului B.T. (filele 1-2888 în vol. III al dosarului parchetului menţionat).
Astfel, s-a constatat că petenta P.E.L., reprezentanta S.C. L.I.E. S.R.L. a extins limita prejudiciului reclamat prin raportarea venitului mediu obţinut la întreaga suprafaţă de 446 hectare, deşi a depus la dosar procesul-verbal nr. 569 din 20 aprilie 2004, în care s-a menţionat că în urma măsurătorilor efectuate a rezultat că suprafaţa arată şi cultivată agricol este de 315 hectare, de unde a concluzionat că aceasta nu invocă o pagubă efectiv suferită, ci una viitoare, eventuală, calculată pe o perioadă de 30 de ani.
Mai mult, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, nu a rezultat că semnarea adresei nr. 251 din 2 martie 2004 este rezultatul unor fapte penale comise de B.T. (funcţionar public) în exercitarea atribuţiilor de serviciu în raporturile de drept administrativ, ci rezultatul interpretării unei clauze contractuale, în speţă cea prevăzută de punctul 6 din contractul de concesiune nr. 3 din 12 ianuarie 2000.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 248 C. pen., de către B.T., întrucât din actele şi lucrările dosarului nu rezultă un prejudiciu cert şi real, petenta extinzând limita prejudiciului reclamat prin raportarea venitului mediu obţinut la întreaga suprafaţă de 446 ha, deşi a depus la dosar procesul verbal nr. 569 din 20 aprilie 2004 în care se menţionează că în urma măsurătorilor efectuate a rezultat că suprafaţa arată şi cultivată agricol este de 315 ha, astfel încât nu este vorba de nicio pagubă efectiv suferită, ci de una eventuală, viitoare, calculată pe o perioadă de 30 de ani.
De asemenea, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că semnarea adresei nr. 251 din 2 martie 2004 este rezultatul unor fapte penale comise de B.T. în exercitarea atribuţiilor de serviciu în raporturile de drept administrativ, ci rezultatul interpretării clauzei contractuale prevăzută la punctul 6 din contractul de concesiune nr. 3 din 12 ianuarie 2000.
Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta.
Criticile recurentei petente reiau, în esenţă, aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală a recursului nu s-au dovedit aspecte noi, de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentei împotriva ordonanţei nr. 195/P/2009 din 25 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petenta SC L.I.E. SRL împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.C. L.I.E. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1403 din 13 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3779/1/2010.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 478/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 481/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
