ICCJ. Decizia nr. 477/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 477/2011
Dosar nr.6311/1/2011
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 533 din 30 martie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul O.A.D. împotriva rezoluţiei nr. 1465/P/2009 din 12 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1465/P/2009 din 12 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători V.A., B.A., P.C. şi F.O.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 11839/6107/II/2/2009 din 4 ianuarie 2010.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 1465/P/2009 din 12 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca tardivă prin sentinţa nr. 533 din 30 martie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că rezoluţia procurorului şef a fost soluţionată peste termenul de 20 de zile, cerut de lege pentru efectuarea actului, astfel încât termenul de 20 de zile începea să curgă la 29 decembrie 2009 şi s-ar fi împlinit la 19 ianuarie 2010, ori petentul a formulat plângere la data de 2 februarie 2010, fiind astfel depăşit termenul de 20 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul O.A.D. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea plângerii şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea administrării de probe.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale sau a ordonanţei, ori după caz a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea petentului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1465/P/2009 a fost înregistrată la procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 8 decembrie 2009, fila 13 dosar parchet.
Conform dispoziţiilor art. 277 C. proc. pen., termenul de rezolvare al plângerii este de cel mult 20 de zile, iar potrivit dispoziţiilor art. 187 alin. (2) C. proc. pen., actul efectuat de procuror este considerat ca fiind făcut în termen, dacă data la care a fost trecut în registrul de ieşire al parchetului este înăuntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.
Procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a respins ca neîntemeiată plângerea petentului prin rezoluţia nr. 11839/6107/II/2/2009 din 4 ianuarie 2010, soluţia fiind comunicată la 19 ianuarie 2010 (fiind trecută în registrul de ieşire al parchetului) şi primită de petent la data de 21 ianuarie 2010, fila 18 dosar parchet. Potrivit textelor de lege susmenţionate, plângerea trebuia soluţionată şi comunicată petentului până la data de 29 decembrie 2009.
În aceste condiţii, conform dispoziţiilor art. 2781alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) (de 20 de zile pentru formularea plângerii la instanţă ) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Prin urmare, petentul O.A.D. trebuia să formuleze plângere la instanţă până la data de 19 ianuarie 2010, ori din actele şi lucrările dosarului, rezultă că acesta a investit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu judecarea plângerii la data de 2 februarie 2010 (conform ştampilei poştei – plic fila 35), deci după expirarea acestui termen, ceea ce are drept consecinţă, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. pen., decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere ca tardivă a plângerii împotriva rezoluţiei nr. 1465/P/2009 din 12 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petentul O.A.D. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul O.A.D. împotriva sentinţei nr. 533 din 30 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 1013/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 475/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 478/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
