ICCJ. Decizia nr. 493/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 493/2010
Dosar nr.6232/1/2011
Şedinţa publică din 12 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1100 din 25 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.L. împotriva ordonanţei nr. 1311/P/2008 din 4 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică; a fost menţinută ordonanţa atacată, iar petenta obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că petenta, membru fondator al Asociaţiei D.P. SA Tulcea, a formulat plângere penală împotriva numiţilor P.Ş., senator UDMR, P.C., fost preşedinte la Tribunalul Tulcea, A.E., notar, S.D., notar, A.C., avocat, S.G., avocat, M.P. şi S.N., directori generali, solicitând a se efectua cercetări faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 2481 C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) În motivarea plângerii petenta a susţinut că aceste infracţiuni au fost comise cu ocazia întocmirii actelor de constituire ale asociaţiei şi ale actelor adiţionale la Statut, actul adiţional nr. 2587 din 12 octombrie 1998 conţinând modificări nesupuse votului validării Adunării Generale şi necuprinse în procesul-verbal din 12 octombrie 1998, fapt pentru care, în accepţiunea sa, ar constitui fals intelectual.
S-a arătat că susţinerea de către avocatul A.C. a admiterii modificării Statutului a componenţei Consiliului de Administraţie şi înregistrarea acestor modificări în registrul persoanelor juridice, precum şi admiterea unei astfel de cereri de către preşedintele tribunalului, P.C., ar constitui abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Cu privire la notarii A.E. şi S.D., petenta a arătat că aceştia se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de fals intelectual cu prilejul autentificării modificărilor la statutul asociaţiei.
Cu privire la senatorul P.Ş., petenta a susţinut că este nemulţumită de conţinutul adresei nr. 111347 din 4 iulie 2000 înaintată de acesta Tribunalului Tulcea.
Prin ordonanţa nr. 1311/P/2008 din 4 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de: P.Ş., senator în Parlamentul României, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., întrucât s-a stabilit că fapta nu este prevăzută de legea penală; a fost declinată cauza cu privire la ceilalţi făptuitori în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în vederea continuării şi definitivării cercetării penale sub aspectele învederate.
Pentru a dispune această soluţie, parchetul a avut în vedere că fostul secretar de stat P.Ş. a acţionat în cadrul legal, avizul modificărilor la statut fiind dreptul său derivat din atribuţiile de serviciu, iar avizul trimis instanţei de către intimat nu a fost determinant la adoptarea soluţiei, el fiind analizat în coroborare şi cu celelalte probe administrate în cauză, fapt pentru care s-a apreciat că fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petenta, aceasta fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 11919/6113/II/2/2009 din 17 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Cu privire la plângerea adresată instanţei potrivit art. 2781 C. proc. pen. (în care petenta a arătat că este nemulţumită de modul în care s-a desfăşurat activitatea procurorului, care nu a solicitat fişa postului numitului P.Ş. şi că soluţia de disjungere şi declinare a competenţei de soluţionare a cauzei cu privire la ceilalţi făptuitori este nelegală, netemeinică, neefectuându-se o cercetare temeinică) prima instanţă a reţinut că este neîntemeiată.
S-a argumentat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de P.Ş. este legală şi temeinică, actele premergătoare efectuate în cauză stabilind că faptele penale reclamate de petiţionara M.L. nu există în materialitatea lor.
S-a reţinut că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că intimatul P.Ş., în calitatea sa de secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei a înaintat Tribunalului Tulcea, în cadrul dosarului nr. 1264/2000 adresa nr. 111347 din 4 iulie 2000 cu următorul cuprins: „urmare adresei dvs. înregistratăla M.A.A. cu nr. 111371/2000 vă facem cunoscut că am analizat Statutul Asociaţiei D.P. SA Tulcea, actul adiţional autentificat cu nr. 1652/2000, actul adiţional autentificat cu nr. 1240/1999, actul adiţional autentificat cu nr. 2848/1998 şi actul adiţional autentificat cu nr. 2587/1998 la acest statut şi în consecinţă suntem de acord cu funcţionarea asociaţiei cu condiţia ca aceasta să-şi desfăşoare activitatea non profit, potrivit legii".
Astfel, s-a apreciat că intimatul a înaintat această adresă cu titlu de aviz către Tribunalul Tulcea instanţa învestită cu soluţionarea cauzei pronunţând o soluţie, în raport cu toate actele existente la dosar şi nu numai în funcţie de acest aviz emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, emiterea avizului în virtutea funcţiei pe care o deţinea în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, neputând constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 2481 C. pen. Avizul înaintat instanţei de judecată a fost dat în virtutea atribuţiilor de serviciu, în condiţii de strictă legalitate, iar faptul că petiţionara este nemulţumită de conţinutul avizului nu poate antrena tragerea la răspundere penală a intimatului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul concluziilor scrise (filele 15 -19 şi 76 – 80 dosar recurs) pentru comiterea de persoanele reclamate a infracţiunilor imputate, necercetarea actelor relevante, încălcarea normelor relevante de către procurori şi neefectuarea unei urmăriri penale reale.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen. începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiţii pozitive, privind existenţa de date referitoare la comiterea unei infracţiuni şi a unei condiţii negative, referitoare la inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu distincţiile arătate în norma anterior menţionată.
În speţa de faţă, nemulţumită fiind de înregistrarea unor menţiuni referitoare la asociaţia al cărei fondator era, petenta a formulat plângere penală împotriva persoanelor considerate ca implicate într-o activitate pretins nelegală.
Cu respectarea dispoziţiilor art. 224 C. proc. pen., în etapa actelor premergătoare, procurorul a efectuat verificările apreciate ca utile cauzei şi, motivat, a concluzionat în sensul că în cauză este incident cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 lit. b) C. proc. pen., astfel ca s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Din verificarea actelor dosarului se constată că soluţia dispusă este legală şi temeinică, deoarece activitatea desfăşurată de intimat, care presupunea avizarea unor modificări ale statutului asociaţiei a cărei fondator era petenta, chiar dacă a nemulţumit-o pe aceasta, nu poate constitui, prin ea însăşi, infracţiune, în absenţa dovedirii îndeplinirii condiţiilor privind conţinutul constitutiv al acesteia.
În speţă, intimatul s-a limitat la a-şi exercita funcţia şi atribuţiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale, activitatea desfăşurată neputând fi circumscrisă, sferei ilicitului penal, pentru a se putea angaja răspunderea sa penală.
Nemulţumirile petentei se impuneau a fi invocate pe calea contestării actelor administrative apreciate ca nelegale, singura procedură aptă a conduce, eventual, la modificarea acestora, parcurgerii procedurii legale indicate neputându-i-se substitui formularea de plângeri penale, care, de altfel, nu pot avea finalitatea urmărită de parte.
Analizând hotărârea recurată se constată că prima instanţă a dat o evaluare proprie materialului dosarului, plângerii petentului şi rezoluţiei atacate, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., hotărârea astfel pronunţată fiind legală, temeinică şi riguros motivată.
Aşa fiind, nu pot fi primite criticile invocate în recurs de către petentă, deoarece actele premergătoare efectuate au fost suficiente pentru a întemeia soluţia de netrimitere în judecată, iar soluţia dispusă de prima instanţă a avut în vedere, în limitele devoluării cauzei [stabilite de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.] materialul dosarului.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta M.L. împotriva sentinţei nr. 1100 din 25 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 1248/1/2010.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 491/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 494/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
