ICCJ. Decizia nr. 495/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 9 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Deciziapenală nr. 495/2010

Dosar nr.7059/1/2011

Şedinţa publică din 12 decembrie 2011

Asupra recursului de faţă,

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 588 din 7 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.M., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare statului.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, că revizuentul a solicitat revizuirea sentinţei nr. 150 din 23 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (definitivă prin Decizia nr. 489 din 17 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători) invocând dispoziţiile art. 394 lit. e) C. proc. pen.

S-a arătat, totodată că prin sentinţa a cărei revizuire s-a solicitat a fost trimisă plângerea formulată de petent împotriva intimatului I.N. de la Judecătoria Dej spre competentă soluţionare.

Instanţa, având în vedere obiectul hotărârii atacate, a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, hotărârea atacată necuprinzând o soluţionare a fondului cauzei, iar cazul invocat nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege spre a fi incident în speţă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, invocând (în cuprinsul cererii de recurs) împrejurarea că cererea sa nu privea o plângere împotriva unei rezoluţii a procurorului.

Analizând cauza prin prisma criticii formulate şi sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că acesta este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, după cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., raportat la art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii în măsura în care acestea au dat o soluţionare fondului cauzei rezolvând raportul juridic de drept substanţial, formulându-se o soluţie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.

Această concluzie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 394 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen. care reprezintă reglementarea a două condiţii în care pot fi invocate cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen.

Astfel, prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire la situaţia când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare" iar prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen. se prevede că motivele prevăzute de art. 394 lit. b), c), d) constituie cazuri de revizuire „dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".

Rezultă, aşadar, caracterul inadmisibil al cererii de revizuire în situaţiile în care hotărârea a cărei revizuire se solicită nu cuprinde o rezolvare a fondului.

Se va reţine, totodată că în procedura specială reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., analizează plângerea formulată împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată în baza actelor premergătoare efectuate, verificând rezoluţia sau ordonanţa atacată, plângerea formulată şi orice înscrisuri depuse de părţi.

Soluţiile ce pot fi adoptate în această procedură sunt cele prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. şi nu includ stabilirea vinovăţiei şi nici a existenţei faptei în accepţiunea art. 345 C. proc. pen. prin condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal faţă de persoana trimisă în judecată.

Faţă de aspectele prezentate se va considera că soluţia pronunţată de prima instanţă asupra cererii de revizuire este justă.

Calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi extinsă asupra hotărârilor judecătoreşti ce nu cuprind o soluţie asupra fondului cauzei, faţă de specificul procedurii în care sunt pronunţate. A accepta o soluţie contrară ar determina o încălcare gravă a dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.

Aşa fiind, se constată că nu pot fi primite, deoarece nu se susţin, criticile invocate de către petent în recurs, relative la obiectul cererii sale, just reţinut prin hotărârea recurată.

Pentru considerentele ce preced în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.M. împotriva sentinţei nr. 588 din 7 aprilie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 1888/1/2010.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 494/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 496/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 495/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI