ICCJ. Decizia nr. 5/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
în compunerea prevăzută de art. 64 din Legea nr. 92/1992
Decizia nr. 5/2004
Dosar nr. 24/2002
Şedinţa publică din 16 februarie 2004
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 227 din 17 iulie 2002, Consiliul Superior al Magistraturii a validat examenul de capacitate al magistraţilor stagiari şi al consilierilor juridici asimilaţi magistraţilor stagiari, organizat de Ministerul Justiţiei în perioada 17 mai - 2 iulie 2002.
Petentul a participat la acest examen, fiind declarat nereuşit.
Considerând că nota obţinută la disciplina drept comercial nu reflectă conţinutul lucrării, petentul a formulat contestaţie.
În urma soluţionării contestaţiei, nota acordată la prima corectare a fost menţinută.
Invocând, pe de o parte, împrejurarea că se află în situaţia prevăzută de art. 63 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, ca urmare a faptului că a fost declarat respins şi la examenul de capacitate organizat în perioada octombrie-noiembrie 2001 şi, pe de altă parte, desfăşurarea activităţii de procuror cu rezultate apreciate pozitiv, petentul a solicitat admiterea plângerii şi fixarea unui termen la care să susţină lucrarea la disciplina drept comercial.
Plângerea este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, Consiliul Superior al Magistraturii emite diferite categorii de acte, supuse controlului judecătoresc în condiţiile legii.
Potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată, „împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie a magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie, în termen de 30 zile de la expirarea termenului prevăzut de alin. (1)".
Acest text priveşte una din competenţele atribuite prin art. 63 alin. (6) din Legea de organizare judecătorească, potrivit căreia „Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să îndeplinească formalităţile legate de numirea magistraţilor care au fost declaraţi reuşiţi la examenul de capacitate, în termen de 3 luni de la data validării examenului de capacitate".
Plângerea dedusă spre soluţionare Completului de 9 judecători, referitoare la admiterea cererii de reexaminare a lucrării la disciplina drept comercial şi aprobarea participării la un nou examen de capacitate, motivat de faptul că refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea petentului în funcţia de procuror este urmarea respingerii cererii formulate în acest sens la Consiliu, excede, însă, competenţei legal atribuite prin art. 64 din Legea nr. 92/1992.
De altfel, aprobarea cererii privitoare la participarea la un al treilea examen de capacitate a magistraţilor, echivalând cu o propunere de modificare a legii, excede chiar şi competenţei Consiliului Superior al Magistraturii.
Or, recunoaşterea unei căi de atac, cu referire la plângerea formulată de petent, care nu se încadrează în situaţia avută în vedere de legiuitor prin art. 64 din Legea de organizare judecătorească, apare ca o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşadar, calea procesuală aleasă de contestator, cu referire la un act al Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv, validarea sau invalidarea examenului de capacitate în condiţiile legii, cenzurabil în principiu, apare ca fiind greşit aleasă.
Legea procesuală civilă a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege calea procesuală legal prevăzută.
Cum normele legale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite sunt prevăzute prin norme imperative, de ordine publică, calea procesuală exercitată de persoane aflate în situaţii identice trebuie să fie aceeaşi.
Ca atare, în raport cu sancţiunea nulităţii ce priveşte hotărârile judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea normelor procesuale imperative, Completul de 9 judecători nu poate examina pe fond, la stăruinţa părţii, o plângere ce excede competenţei legal atribuite acestuia prin art. 64 din Legea nr. 92/1992.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Înalta Curte va respinge plângerea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge plângerea formulată de Ş.A.I., procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea acestuia în funcţia de procuror, ca inadmisibilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 49/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 5/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
---|