ICCJ. Decizia nr. 51/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 51/2004
Dosar nr. 634/2003
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 4250 din 3 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a respins cererea prin care inculpatul N.E. a solicitat strămutarea judecării cauzei, ce formează obiectul dosarului penal nr. 7326/2003 al Judecătoriei Craiova, de la acea instanţă, la o altă judecătorie.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În conformitate cu art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".
Or, prin nici o dispoziţie înscrisă în art. 55 - 61 C. proc. pen., referitoare la strămutarea judecării cauzelor penale şi nici prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, în care este reglementată competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în complet format din 9 judecători, nu se prevede posibilitatea atacării cu recurs a încheierilor prin care se soluţionează cererea de strămutare a judecării cauzei.
Mai mult, caracterul definitiv al încheierii prin care este soluţionată o asemenea cerere rezultă şi din conţinutul art. 60 C. proc. pen.
În acest sens, prevederea de la alin. (1) din articolul menţionat, potrivit căreia „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune, fără arătarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii", evidenţiază că soluţia dată asupra cererii de strămutare este necenzurabilă, ceea ce se subliniază şi prin precizarea făcută la alin. (4) al aceluiaşi articol, în sensul că, dacă s-a procedat între timp la judecarea cauzei, „hotărârea pronunţată este desfiinţată prin efectul admiterii cererii de strămutare".
În consecinţă, constatându-se că încheierea, prin care a fost soluţionată cererea de strămutare de faţă, nu este supusă nici unei căi de atac, urmează a se dispune respingerea recursului, ca inadmisibil, cu obligarea inculpatului să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.E. împotriva încheierii nr. 4250 din 3 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 26 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 50/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 52/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
