ICCJ. Decizia nr. 55/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 55/2006

Dosar nr. 1658/1/2005

(Nr. în format vechi: 321/2005)

Şedinţa publică din 13 februarie 2006

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 378 din 24 iunie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins plângerea formulată de petenţii V.E. şi V.V. împotriva rezoluţiei nr. 513/P/2004 din 8 octombrie 2004 şi a referatului din 30 iulie 2004, în dosarul nr. 12042/1809/2004, ambele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, ca nefondată.

S-a reţinut că petenţii au solicitat cercetarea, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, 248, 264 şi 289 C. pen., a magistraţilor care s-au pronunţat în cauza civilă în care petenta a avut calitate de reclamantă.

Cum numai pentru magistraţii care au soluţionat recursul, competenţa revenea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cauza a fost disjunsă.

Cu referire la judecătorii care au soluţionat recursul, respectiv magistraţii M.I., C.E. şi M.E., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, motivat de faptul că cercetările efectuate în cauză nu au confirmat comiterea faptelor reclamate, iar soluţia pronunţată în cauza civilă nu poate constitui de plano, temei al angajării răspunderii penale.

Petenţii au atacat cu plângere, atât referatul privitor la disjungerea cauzei, cât şi rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ambele confirmate de procurorul ierarhic superior.

Instanţa de fond a reţinut că în mod legal s-a apreciat cu privire la inadmisibilitatea plângerii împotriva referatului de disjungere a cauzei. Totodată, plângerea nu poate fi examinată sub acest aspect de către instanţa de judecată, întrucât referatul menţionat nu face parte dintre actele procesuale determinate de art. 2781 C. proc. pen.

Totodată, cum nemulţumirea petenţilor priveşte soluţia pronunţată în cauză, fără a indica neconcordanţe flagrante, falsuri sau omisiuni care să dovedească reaua credinţă a magistraţilor menţionaţi, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.

Împotriva hotărârii primei instanţe, petenţii V.E. şi V.V. au declarat recurs.

Examinând cauza, în raport cu criticile formulate, se constată următoarele:

În raport cu caracterul imperativ, de ordine publică, a normelor privind competenţa, organele judiciare sunt obligate a îndeplini acte procesuale în limitele atribuite prin lege.

În cauză, s-a pus şi s-a rezolvat, potrivit legii, problema repartizării cauzei penale, pe verticală, între organe de urmărire penală de grad diferit.

Critica recurenţilor, referitoare la neaplicarea dispoziţiilor art. 32 - 34 C. proc. pen. nu poate fi primită, în raport cu dispoziţiile art. 35 din acelaşi cod, cu referire la fapte deduse judecăţii.

Ca atare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestor critici.

Cu privire la intimaţii I.M., M.E. şi C.E., în mod corect s-a reţinut că hotărârea judecătorească în sine nu constituie temei al angajării răspunderii penale.

Dacă obiectul plângerii penale l-ar putea constitui soluţia pronunţată în cadrul activităţii de jurisdicţie şi s-ar putea pretinde că judecătorii răspund penal pentru hotărârile date, ar fi iluzoriu, lipsit de eficienţă, principiul constituţional stabilit prin art. 124 alin. (3) din Constituţia României.

În fapt, nemulţumirea petentului priveşte soluţia dată în cauza civilă privindu-l pe acesta şi vizează declanşarea controlului judiciar al hotărârilor judecătoreşti menţionate, pe alte căi decât cele prevăzute de legea procesual-civilă.

Or, plângerea prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., având între altele rolul unei căi de atac, are ca finalitate controlul judecătoresc al soluţiei de netrimitere în judecată.

Acest control priveşte exclusiv temeinicia şi legalitatea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, confirmată în condiţiile art. 278 C. proc. pen., în raport cu cercetările efectuate în cauză, respectiv îndeplinirea actelor premergătoare sau de urmărire penală, după caz, în condiţiile determinate riguros de legea procesual-penală.

Drept urmare, instanţa penală sesizată cu plângere nu are temei legal pentru a se pronunţa ca instanţă de control judiciar în cauza civilă la soluţionarea căreia, într-un proces civil, s-a pronunţat o soluţie ce nu dă satisfacţie petentului.

Rezultă, aşadar, că lipseşte plângerii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., aptitudinea declanşării unui control judiciar, în sensul vizat de petentul L.Z., al complinirii căilor de atac legal prevăzute şi reformarea hotărârilor pronunţate în cauză civilă, pe această cale mijlocită.

Cu alte cuvinte, pretinsele erori jurisdicţionale şi de procedură ce, eventual, ar fi vizate de petent, nu pot fi examinate, contrar legalităţii căilor de atac, pe această cale.

Este de reţinut că sistemul procesului civil sau penal, după caz, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice, determinat prin norme imperative şi având ca finalitate intrarea în puterea lucrului judecat numai a hotărârilor corespunzătoare adevărului şi legii, este de natură a asigura respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, egalitatea acestora în faţa legii şi tratamentul juridic nediscriminatoriu pentru toţi participanţii.

Totodată, determinarea riguroasă a procedurilor jurisdicţionale, prin legea procesual-civilă şi, respectiv, legea procesual-penală, este de natură a răspunde exigenţelor noii perspective asupra protecţiei judiciare a drepturilor subiective, determinată de dispoziţiilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Prin urmare, examinarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate în cauza civilă, în sensul vizat de petentă, ar reprezenta o încălcare a principiilor fundamentale menţionate şi, totodată, nu ar satisface cerinţa previzibilităţii statuată în jurisprudenţa constantă în acest sens a Curţii Europene a Drepturilor Omului, ceea ce apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În fine, în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă, situaţia în care un judecător are a răspunde penal, respectiv atunci când hotărârea pronunţată este rezultatul unor acte de corupţie, respectiv a intenţiei de a vătăma interesele legitime ale unei părţi, ceea ce nu s-a invocat şi, cu atât mai puţin, probat în cauză.

Nepropunându-se şi, ca atare, neadministrându-se probe noi care să releve o altă situaţie de fapt şi vinovăţia intimaţilor, instanţa de fond a respins legal plângerea cu care a fost sesizată, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen.

Nici în această etapă procesuală nu au apărut elemente noi, neavute în vedere de organul de urmărire penală şi instanţa de fond, care să ducă la concluzia existenţei faptelor reclamate de petent, aşa încât simplele afirmaţii, în sensul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii reclamate, nesusţinute fiind de materialul probator administrat, nu au aptitudinea de a duce la casarea sentinţei atacate şi pronunţarea altei soluţii.

Prin urmare, recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul acestor critici.

Nici alte motive de casare, susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu, nu se constată

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenţii V.E. şi V.V.

Totodată, în temeiul art. 192 alin. (2) şi (4) din acelaşi cod, petenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenţii V.E. şi V.V. împotriva sentinţei nr. 378 din 24 iunie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 7367/2005.

Obligă recurenţii menţionaţi să plătească câte 150 lei (1.500.000 ROL), fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2006.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 55/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI