ICCJ. Decizia nr. 54/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 54/2006
Dosar nr. 1627/1/2005
(Nr. în format vechi: 314/2005)
Şedinţa publică din 13 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 367 din 15 iunie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.O. împotriva rezoluţiei nr. 492/P/2004 din 11 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a reţinut că petentul D.O., prin plângerea formulată la data de 9 februarie 2004, a solicitat a se efectua cercetări faţă de judecătorii T.M. şi R.F., de la Judecătoria Giurgiu, D.C., grefier la aceeaşi instanţă şi procurorul A.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că instanţa, în compunerea arătată, a admis în mod abuziv, prin sentinţa civilă nr. 3 din 25 ianuarie 1996, pronunţată în dosarul nr. 3/PJ/1006, al Judecătoriei Giurgiu, cererea formulată de numitul N.D. şi a acordat personalitate juridică Asociaţiei L.P. Giurgiu, deşi la momentul respectiv nu exista acordul scris în acest sens al majorităţii locatarilor din ansamblul de blocuri 3S1 de pe Şoseaua B.
În baza acestei sentinţe, preşedintele asociaţiei de locatari a sistat lucrările de amenajare ce se efectuau la subsolul scării F, pentru firma M.D. SRL Giurgiu, al cărei asociat era petiţionarul.
Urmare a sistării lucrărilor, societăţii comerciale i-au fost cauzate prejudicii ireparabile.
Prin rezoluţia nr. 492/P/2004 din 11 martie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale, reţinând că de la data pronunţării sentinţei a curs un termen mai mare decât cel prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru înlăturarea răspunderii penale.
Prin sentinţa penală nr. 56 din 31 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins plângerea, ca inadmisibilă, reţinându-se că petentul D.O. nu a urmat procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 446 din 20 ianuarie 2005, a admis recursul declarat de petent împotriva hotărârii primei instanţe, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a reţinut că plângerea petentului viza adresa nr. 35/2004 a Parchetului Naţional Anticorupţie, prin care acestuia i s-a comunicat că plângerea penală a fost trimisă, spre competentă soluţionare, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Ca atare, plângerea acestuia a fost greşit respinsă ca inadmisibilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 42 din 11 mai 2005, a declinat competenţa soluţionării în fond a plângerii, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform dispoziţiilor art. 29 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu referire la calitatea intimatei T.M.C., de judecător la Curtea de Apel Bucureşti.
Examinând rezoluţia atacată, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că aceasta este temeinică şi legală.
Astfel, termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale de 7 ani şi 6 luni, prevăzut de art. 124, raportat la art. 122 lit. d) C. pen., cu referire la maximul pedepsei închisorii prevăzut de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi data comiterii infracţiunii - 25 ianuarie 1996, era împlinit.
În raport cu data împlinirii termenului prescripţiei speciale - iulie 2003, se constată că însăşi plângerea penală a fost formulată ulterior acestui termen.
Prin urmare, în mod judicios organul de urmărire penală a invocat cazul prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen., ca impediment pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul D.O. a declarat recurs, criticile privind greşita reţinere a cazului de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului rezultă că prin plângerea penală privind pe intimaţii menţionaţi, petentul a sesizat organul de urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu referire la sentinţa pronunţată la data de 25 ianuarie 1996.
Infracţiunea menţionată era pedepsită cu închisoare de la 6 luni, la 3 ani închisoare.
În raport cu cuantumul închisorii prevăzută de norma incriminatoare, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.
Prin urmare, în raport cu data pronunţării sentinţei, termenul pentru înlăturarea răspunderii penale, prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., se împlinea în ianuarie 2001.
Ca atare, plângerea penală fiind formulată numai la data de 9 februarie 2004, ulterior împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, în mod întemeiat a fost reţinut cazul prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen. în care punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată.
Prin urmare, respingând plângerea formulată de petent, prima instanţă a pronunţat o soluţie legală, nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, petentul D.O. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.O. împotriva sentinţei nr. 367 din 15 iunie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 3152/2005.
Obligă recurentul menţionat să plătească statului, suma de 300 lei (3.000.000 ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 53/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 55/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
