ICCJ. Decizia nr. 65/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 65/2011
Dosar nr.8739/1/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 400 din 18 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost anulat, ca netimbrat, apelul declarat de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună împotriva Sentinţei civile nr. 6662 din 9 decembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. 3781/4/2008.
Recursul declarat de apelantul Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună împotriva deciziei instanţei de apel a fost admis de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia civilă nr. 375/R din 10 noiembrie 2009, hotărârea atacată fiind casată, cu trimiterea apelului spre rejudecare, Tribunalului Bucureşti.
În motivarea soluţiei astfel pronunţate, s-a reţinut că, în mod greşit, apelul a fost anulat ca netimbrat, deoarece la dosar se află dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar datorate, neavând relevanţă că aceste taxe au fost achitate de altă persoană decât apelantul, respectiv de către o altă asociaţie având acelaşi membru fondator ca şi apelantul.
Împotriva Deciziei nr. 475/R din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a a declarat recurs recurentul Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună, recurs ce formează obiectul dosarului nr. 3781/4/2008, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cursul derulării procedurilor judiciare în dosarul de recurs, recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 303 alin. (5) C. proc. civ. şi a cerut sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea acestei excepţii şi suspendarea judecăţii în cauză.
Prin încheierea din şedinţa de judecată din 7 octombrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 3781/4/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, reţinând că textul legal, pretins neconstituţional, nu are legătură cu soluţionarea recursului.
De asemenea, instanţa supremă a respins cererea de suspendare a judecăţii, apreciind că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 242, art. 243 şi art. 244 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a formulat respectiva cerere.
La data de 8 octombrie 2010, împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs Asociaţia C.M.E., prin reprezentant A.I.
Recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 3, 5, 7, 9 şi 10 C. proc. civ., ale Constituţiei României şi o serie de reglementări internaţionale.
A susţinut recurenta că, prin hotărârea atacată, s-au încălcat competenţa Curţii Constituţionale şi formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi s-au invocat motive străine de natura pricinii. De asemenea, în opinia recurentei, s-au încălcat „cu premeditare, legile justiţiei din România şi multe instrumente juridice semnate de România în secolul XX şi începutul secolului XXI" şi s-au trecut sub tăcere „multe mijloace de apărare şi probe în favoarea celor interesaţi în practicarea traficului de influenţă, chiar şi după data aderării României la Uniunea Europeană".
Analizând încheierea recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale Deciziei nr. XXXVI/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, publicată în M. Of. nr. 368 din 30 mai 2007, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Prima critică formulată de recurentă vizează pretinsa încălcare a competenţei Curţii Constituţionale.
Susţinerea în sensul menţionat este nefondată, dat fiind că, instanţa nu a examinat fondul excepţiei de neconstituţionalitate invocate de parte ci, în limita competenţelor prevăzute de art. 29 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată în 2004, s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional.
Cu toate că recurenta a indicat drept temeiuri de drept ale recursului şi dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., aceasta nu a precizat în mod concret ce anume forme de procedură sau norme legale s-au încălcat şi nici ce motive străine de natura pricinii s-au invocat de către instanţa de fond.
Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţia secţiei civile şi de proprietate intelectuală, este legală şi temeinică.
Într-adevăr, una dintre condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată în 2004 vizează legătura textelor legale, pretins neconstituţionale, cu soluţionarea cauzei pendinte.
În speţă, s-a invocat neconstituţionalitatea art. 303 alin. (5) C. proc. civ. care prevede că „preşedintele instanţei, care primeşte cererea de recurs, va putea să o înapoieze părţii prezente, dacă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi refăcută, prelungind termenul de recurs cu 5 zile".
Având în vedere că, în speţă, cererea de recurs a părţii nu a fost restituită pentru a fi refăcută, este corectă constatarea primei instanţe, potrivit căreia, textul legal criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., este de menţionat că acestea au fost abrogate.
De asemenea, în ceea ce priveşte reglementările prevăzute în actele internaţionale ratificate de România, se constată că, în cauză, nu se poate reţine o încălcare a acestora, recurenta însăşi neindicând în mod concret şi punctual principii sau norme încălcate, ci doar enumerând o suită de acte cu caracter general.
În concluzie, pentru considerentele expuse, se constată că încheierea atacată cu recurs este legală şi temeinică şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta Asociaţia C.M.E., prin reprezentant A.I., împotriva încheierii din 7 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 3781/4/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 64/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 66/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
