ICCJ. Decizia nr. 66/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 66/2011
Dosar nr.8799/1/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 5126 din camera de consiliu de la 11 octombrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 1444/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins cererea formulată de petentul A.S. privind strămutarea judecării pricinii care face obiectul dosarului nr. 204/33/2010 al Curţii de Apel Cluj.
În adoptarea soluţiei, instanţa a reţinut că nu există motive de bănuială legitimă, conform dispoziţiilor art. 37 alin. (2) C. proc. civ.
La data de 19 octombrie 2010, împotriva sus-menţionatei încheieri, a declarat recurs petentul A.S., solicitând rejudecarea cererii de strămutare şi expunând doar motive de fapt invocate pe fondul acestei cereri.
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este învestită, soluţionarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor cereri sau susţineri.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Completul de 9 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri, în materie de strămutare, pronunţată de secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile art. 40 C. proc. civ.
Cu privire la încheierile pronunţate în materie de strămutare, legea procesual civilă nu a reglementat posibilitatea atacării separate cu recurs, dispoziţiile art. 40 alin. (4) C. proc. civ. reglementând în mod expres că „hotărârea strămutării se dă fără motivare şi nu este supusă nici unei căi de atac".
Ca atare, încheierea menţionată urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea procesual civilă.
Aşadar, în raport cu principiul menţionat, coroborat cu textul de lege aplicabil în materia strămutării, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de petentă apare ca fiind inadmisibil.
Pe de altă parte, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, completul de 9 judecători, judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, prin art. 21 din Legea nr. 304/2004, republicată, a fost stabilită competenţa secţiilor de a judeca recursurile determinate de C. proc. civ., iar prin art. 22 din acelaşi act normativ a fost reglementată competenţa secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, între altele, de a judeca în primă instanţă procesele penale, în cazurile expres prevăzute, determinate de calitatea persoanei.
Din coroborarea textelor legale menţionate, rezultă că secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca şi celelalte secţii, de altfel, cu excepţia secţiei penale în cazurile arătate, pronunţă hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a fi atacate cu recurs.
Aşadar, cum recursul priveşte o încheiere a secţiei civile şi de proprietate intelectuală a Înaltei de Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în materie de strămutare, iar încheierea pronunţată în cauză este o hotărâre irevocabilă, est evident, că nu sunt întrunite cerinţele art. 24 din Legea nr. 304/2004.
Ca tare, în raport cu dispoziţiile legal menţionate, recursul declarat în cauză urmează a fi privit ca inadmisibil potrivit atât dreptului comun, cât şi acestei legi speciale.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.S. împotriva Încheierii nr. 5126 din camera de consiliu de la 11 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 1444/1/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 65/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 67/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
