Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 317/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 317/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 14-09-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
Sentința penală nr. 317/2015
Ședința publică din 14.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. D. E.
Grefier: N. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror O. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul R. E. MARTINE ODIEL, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. pentru săvârșirea infracțiunii dec inducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deține permis de conducere prev. de art. 335 al 1 C. penal.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă în instanță inculpatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei s-au depus concluzii scrise de către inculpat.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.09.2014, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 14.09.2015, încheierea făcând parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1637/P/2013 emis la data de. 13.02.2015 P. de pe lângă Judecătoria A. I. a trimis în judecată pe inculpatul R. E. MARTINE ODIEL, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deține permis de conducere prev. de art. 335 al 1 C. penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 20.02.2015 sub dosar nr._ .
În actul de sesizare se arată că, în sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în data de 07.04.2013, în jurul orelor 04.00, inculpatul R. E. MARTINE ODIEL a condus auto marca L. cu nr. de înmatriculare_ pe . I., fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule și fiind sub influența băuturilor alcoolice (în limitele contravenționalului).
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de poliție în data de 09.04.2013;protocolul aparatului etilotest marca Drager . 0108 – testul nr. 1641; proces verbal contravențional . nr._ din 08.04.2013 încheiat de organele de poliție cu privire la inculpat; răspunsul cu nr._/25.11.2014 emis de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A.; adresa nr._/RAM/27.01.2015 emisă de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Punctul Național Focal cu răspunsul Biroului Atașatului de Afaceri Interne nr._/23.01.2015; adresa nr. BCO/SG/_ din 08.04.2013 emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră – Punctul de Contact Oradea; declarațiile martorului R. M. din 18.11.2014 ; declarațiile martorului DUMBRA M. C. din 21.11.2014; declarațiile inculpatului R. E. MARTINE ODIEL din data de 21.11.2013 (olografă), 16.07.2014 și 24.10.2014;, coroborate cu declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată la termenul de judecată din data de 07.09.2015 când a arătat că recunoaște învinuirea așa cum i s-a adus prin actul de sesizare al instanței solicitând ca judecata să aibă loc doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea stare de fapt. .
În data de 07.04.2013, în jurul orelor 04.00, inculpatul R. E. MARTINE ODIEL a condus auto marca L. cu nr. de înmatriculare_ pe . I., în autoturism aflându-se și martora Dumbra M. C., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule și fiind sub influența băuturilor alcoolice (în limitele contravenționalului). Acesta a fost depistat în trafic de organele de poliție din cadrul Mun. A. I. – Biroul Rutier care, aflându-se în serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe .. A. I., l-au oprit pentru control. Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager . 0108, rezultatul testului nr. 1641 fiind de 0,20 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiindu-i întocmit procesul verbal de contravenție . nr._, conform art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002. Inculpatul R. E. MARTINE ODIEL a declarat la momentul opririi că deține permis de conducere, dar că nu îl are asupra sa. Din verificările efectuate în cauză rezultă că acesta nu posedă permis de conducere, eliberat de autoritățile române, americane ori belgiene.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că prin adresa nr. BCO/SG/_ din data de 08.04.2013, Punctul de Contact Oradea a comunicat faptul că inculpatul R. E. MARTINE ODIEL nu este titular de permis de conducere belgian.
Prin adresa cu nr._/PI/25.11.2014 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise și Înmatriculare a Vehiculelor A. se atestă faptul că inculpatul R. E. Martine Odiel nu figurează ca posesor de permis în evidențe.
Potrivit adresei nr._/RAM/27.01.2015 emisă de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Punctul Național Focal cu răspunsul Biroului Atașatului de Afaceri Interne nr._/23.01.2015, inculpatului R. E. Martine Odiel nu i-a fost eliberat vreun permis de conducere de către instituțiile competente ale statului Nevada; verificările au fost extinse și în celelalte state americane, rezultatele fiind negative.
În declarațiile sale, date în cursul urmăririi penale, inculpatul R. E. MARTINE ODIEL arată că recunoaște și regretă fapta comisă, deși inițial a precizat organelor de poliție că deține permis de conducere eliberat de autoritățile SUA, dar că nu îl are asupra sa, fapt contrazis de actele existente la dosar.
Martorul R. M., audiat în cursul urmăririi penale, a declarat că a purtat discuții cu inculpatul R. E. MARTINE ODIEL referitoare la posibilitățile inculpatului de a obține în mod legal permis de conducere în SUA, Las Vegas, statul Nevada, în condiții mult mai facile decât cele impuse de statul român.
Martora Dumbra M. C., audiată de asemenea în cursul urmăririi penale, a confirmat în declarația sa că se afla împreună cu inculpatul în mașină la momentul opririi în trafic de către organele de poliție.
În drept fapta inculpatului R. E. MARTINE ODIEL constând în aceea că la data de 07.04.2013, în jurul orelor 04.00, a condus autoturismului marca L. cu nr. de înmatriculare_ pe . I., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule și fiind sub influența băuturilor alcoolice (în limitele contravenționalului), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 republicată.
În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al acesteia s-a realizat prin conducerea autoturismului marca L. cu nr. de înmatriculare_ pe . I. fără ca inculpatul să fie posesor de permis de conducere.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice. Aceasta rezultă din materialitatea faptei deoarece infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere este o infracțiune de pericol.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut pericolul pe care acțiunea sa de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără permis de conducere îl reprezintă și, deși nu a urmărit un asemenea rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține faptul că de la data comiterii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului- 07.04.2013 și până în prezent a intervenit o succesiune de legi, astfel că instanța este chemată să stabilească legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului..
În acest context, plecând de la dispozițiile legale susmenționate și reținând că intervenit această succesiune de legi, instanța este chemată să stabilească legea penală mai favorabilă. La alegerea acesteia, instanța va pleca în analiză nu doar de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege care sunt aceleași conform ambelor reglementări, dar și de la toate aspectele pe care le implică stabilirea tratamentului sancționator și ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, plecând și de la situația personală a inculpatului.
În acest context, instanța reține criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate în concret: conținutul infracțiunii (urmând a fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază,, variantele agravante, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare, etc.), existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale ori a unor cauze de nepedepsire, pedeapsa și prescripția.
Astfel, instanța reține faptul că la data comiterii infracțiunii erau în vigoare dispozițiile art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată care prevedea: conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Această infracțiune are corespondent în art. 335 alin. 1 din Noul cod penal care prevede: „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani ”.
Din analiza acestor dispoziții reiese că infracțiunea nu a suferitor modificări, limitele de pedeapsă fiind identice atât în vechea, cât și în noua reglementare.
Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a celor examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome, fiind însă neconstituțional a se combina prevederile din legi succesiune în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În aplicarea acestui principiu referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei, procedând la o comparație a legilor penale aflat în conflict se reține că instituțiile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de Codul penal din 1969 sunt mai favorabile decât cele reglementate de Noul Cod penal.
Astfel, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse într-o modalitate de executare a pedepsei prevăzută de Codul penal anterior, este mai favorabilă inculpatului, astfel că instanța apreciază că Vechiul Cod penal, cuprinde dispoziții mai favorabile inculpatului privite în ansamblul lor raportat și la următoarele aspecte, motiv pentru care va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
La individualizarea pedepsei, reținând că aceleași argumente sunt luate în calcul și la analiza legii penale mai favorabile aplicabile inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța are în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. De asemenea, instanța va reține în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art 396 alin. 10 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat vor fi reduse cu o treime, devenind închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni).
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că fapta inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere împrejurarea că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are permis de conducere nu a avut consecințe deosebit de grave.
Instanța are în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv: a avut o atitudine de recunoaștere a faptei ceea ce a condus la soluționarea cu celeritate a cauzei, vârsta inculpatului de 46 ani, administrator al . SRL, fără antecedente penale (așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar f. 63).
Astfel, raportat la criteriile mai sus arătate, va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta reținută în sarcina sa, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, și anume, o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținând și beneficiul acordat de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. ca urmare a recunoașterii vinovăției și a parcurgerii procedurii simplificate, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța are în vedere vârsta inculpatului de 46 de ani, că a avut o atitudine de colaborare cu organele judiciare, recunoscând comiterea faptei, dar și faptul că inculpatul nu are antecedente penale. Pe de altă parte însă, instanța se raportează și la importanța valorii sociale ocrotite și pericolul social concret al infracțiunii, la împrejurarea că inculpatul a condus un autoturism pe o distantă relativ mică, pe raza mun A. I., la ora 04.00 când circulația auto și pietonală nu este intensă, în raport de aceste elemente, apreciind că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără privarea de libertate a inculpatului și că aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru a atrage atenția inculpatului asupra consecințelor faptelor sale astfel încât îndreptarea acestuia se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei, instanța, în baza art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Din compararea instituției suspendării condiționate așa cum este ea reglementată de Vechiul Cod penal - reținând în acest context că argumentele ce se vor expuse vor fi luate în considerare și la alegerea legii penale mai favorabile- cu instituția amânării aplicării pedepsei care presupune stabilirea în mod obligatoriu a unor măsuri de supraveghere, conform disp. art. 85 al. 1 Cp, iar în mod facultativ a unor uneia sau mai multor obligații conform art. 85 al. 2 Cp., ținând cont și de disp. art. 85 al. 5 C p conform cărora persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, obligație care nu subzistă în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei așa cum este ea reglementată de vechiul Cod penal, că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu presupune existența unei limite legale a pedepsei prevăzute de lege pentru respectiva infracțiune, că limita pedepsei aplicate în concret pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment în acordarea suspendării condiționate sunt mai restrânse, instanța reține că dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpatului .
În ceea ce privește instituția renunțării la aplicarea pedepsei așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal prin prisma tuturor criteriilor susmenționate analizate cu ocazia stabilirii și individualizării pedepsei, instanța apreciază că nu se poate da eficiență disp. art. 80-82 Cp.
În ceea ce privește instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal, chiar și pe vechea reglementare era o măsură mai grea comparativ cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că nu va mai fi analizată de instanță.
Față de cele susexpuse, instanța concluzionează că Vechiul Cod penal este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a – b din C.pen. operează de drept din momentul in care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa, ori pana la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
In cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o motivare pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii este in afara marjei de apreciere a statelor, și în consecință incompatibilă cu art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere caracterul obligatoriu al jurisprudenței C.E.D.O. și aplicarea ei preeminentă față de dreptul intern, potrivit art. 20 al. 2 din Constituție, instanța apreciază că, în cauză, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, de împrejurările în care au fost săvârșite, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i se va interzice exercițiul acestui drept. Având în vedere că inculpatul nu s-a folosit de profesia pe care o exercită pentru săvârșirea infracțiunii, instanța nu îi va interzice acestuia nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. c C.pen.
În considerarea dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea S. și P.) și a dispozițiilor art 71 alin 3 Cod penal, instanța nu va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit d, e C.pen., întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat nu denotă o nedemnitate a inculpatului în ce privește exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.
Astfel, în baza art. 71 Cod penal, și ținând seama și de decizia LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate prin aceasta
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior cu aplic. art. 5 N C penal, va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța are în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.
În continuare, în temeiul art. 15 al. 2 din Legea nr 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod Penal și art. 359 C.pr.pen. anterior, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată pentru inculpat- av. C. B. în cuantum de 260 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. 6 C.pr.pen. onorariile interpreților desemnați pentru inculpat, respectiv în faza de judecată – d-na W. Irmgard în cuantum de 23,15 lei și respectiv în faza de urmărire penală, d-na B. A. în cuntum de 23,15 lei și d-nul P. M. în cuantum de 200 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește că dispozițiile Codului Penal anterior reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului R. E. Martine Odiel și în aplicarea disp. art. 5 al. 1 din Codul Penal constată că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere dedusă judecății în prezentul dosar se încadrează în disp. art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În baza art. 396 alin. 2 raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu aplic art. 5 N C penal, condamnă pe inculpatul R. E. MARTINE ODIEL, fiul lui E. și E., născut la data de 31.07.1969 în loc Oostende, Belgia, domiciliat în Belgia, și cu reședința în A. I., . 27 A, jud A., România și ffl în Chirileu, nr. 6, jud M., România (adresă aleasă pentru comunicarea actelor de procedură), cetățean belgian, studii liceale, administrator la Viper American R. SRL,necăsătorit, situația militară satisfăcută, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior și cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) Cod penal anterior .
În baza disp. art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 15 al. 2 din Legea nr 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod Penal și art. 359 C.pr.pen. anterior, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată pentru inculpat- av. C. B. în cuantum de 260 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. 6 C.pr.pen. onorariile interpreților desemnați pentru inculpat, respectiv în faza de judecată – d-na W. Irmgard în cuantum de 23,15 lei și respectiv în faza de urmărire penală, d-na B. A. în cuntum de 23,15 lei și d-nul P. M. în cuantum de 200 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și rămân în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.09.2015
PREȘEDINTE GREFIER
P. D. E. N. A.
Red. PDE
Tehnored NA/4ex/18.09.2015
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... | Furtul. Art.208 C.p.. Sentința nr. 313/2015. Judecătoria ALBA... → |
|---|
