Furtul. Art.208 C.p.. Sentința nr. 313/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 313/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 14-09-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 313/2015
Ședința publică din 14.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. D. E.
GREFIER: N. A.
P. de pe lângă Judecătoria A. I. este reprezentat de procuror
O. S.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul S. M. C. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 C.p. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. din 1969, în condițiile art. 5 N.C.p.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă în instanță părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.09.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amâna pronunțarea cauzei la data de 14.09.2015, încheierea făcând parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin rechizitoriul nr. 4850/P/2013 emis la data de 15.01.2015 P. de pe lângă Judecătoria A. I. a trimis în judecată pe inculpatul S. M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 C.p. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. din 1969, în condițiile art. 5 N.C.p.
Cauza a fost înregistrată pe rolul judecătoriei A. I. la data de 23.01.2015 sub dosar nr._ .
În actul de sesizare, în esență,se arată, în esență,că înculpatul S. M. C.,în baza unei rezoluții infracționale unice, în cursul lunii octombrie 2013 și în data de 09 decembrie 2013, a sustras mai multe obiecte din aur, din locuința persoanei vătămate S. M..
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa aferentă; declarația persoanei vătămate S. M.; procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare efectuate; declarația inculpatului S. M. C.; dovezile de ridicare-predare a bunurilor; contractul de amanet dintre S. M. și D&M A. G. I. SRL; contractul de amanet dintre S. M. și .; contractul de amanet dintre S. M. și .; declarație martor S. D. F.; declarație martor Z. E. C.; declarație martor G. F.; declarație martor S. A. I.; declarație martor M. I., coroborat cu declarația inculpatului care, prezent la termenul de judecată din data de 07.09.2015 a declarat că recunoaște învinuirea așa cum i s-a adus prin actul de sesizare al instanței, solicitând ca judecata să aibă loc conform, procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii, instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 09.12.2013, inculpatul S. M. C. s-a deplasat la locuința persoanei vătămate S. M., situată pe . din A. I., cu intenția de a sustrage bunuri, în condițiile în care anterior inculpatul se asigurase că persona vătămată și membrii familiei nu erau acasă, contactând-o telefonic pe acesta, sub pretextul că are nevoie de ceva, aflând astfel că este la serviciu.
Inculpatul cunoștea configurația imobilului, întrucât efectuase anterior lucrări de renovare la acesta și, de atunci, avea acces în curtea și locuința persoanei vătămate întrucât a continuat să-i ajute pe proprietari, la diferite activități gospodărești.
Inculpatul, ajuns la imobilul persoanei vătămate, imobil în care funcționează, la parter, și un fastfood, a intrat în fastfood și i-a spus angajatei de serviciu, martora Z. E. C., că merge să pună lemne în centrala proprie de încălzire a casei. Astfel, inculpatul a intrat în curte și de aici în locuința persoanei vătămate, pe ușa principală de acces, care era neasigurată. Din locuință, inculpatul și-a însușit mai multe bijuterii din aur, iar la întoarcerea sa în fast-food, i-a spus angajatei că a pus lemne pe foc.
Inculpatul a amanetat bijuteriile sustrase la diferite case de amanet.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei din data de 09.12.2013, declarând că și în luna octombrie 2013, când o ajutase pe persona vătămată la renovarea imobilului, și-a însușit pe nedrept mai multe bijuterii din aur, pe care, de asemenea, le-a valorificat la diferite case de amanet.
Recunoașterea inculpatului se coroborează cu declarația persoanei vătămate S. M. (fila 28) din care a rezultat faptul că, pe perioada lunii octombrie 2013 în care inculpatul S. M. C. a ajutat-o la renovarea locuinței a observat lipsa unor bijuterii. De asemenea, persoana vătămată a mai declarat faptul că, în data de 09.12.2013 după ce a ajuns acasă, în jurul orelor 16:00, și a fost informată de angajata de la fastfood despre cele întâmplate în ziua respectivă, a verificat bunurile aflate în locuință și a observat lipsa următoarelor bijuterii: 1 inel bărbătesc de aprox. 10 grame inscripționat cu inițialele SBV, 14ka, un lănțișor de damă de 18ka cu cruce model catalog, o brățară de 3 grame inscripționată cu numele B., un lănțișor de damă de 4-5 grame cu medalion cu piatră albă, două perechi de cercei de 14ka, precum și un lanț bărbătesc cu cruce de 7, 83 grame.
Dintre aceste bunuri sustrase, au fost recuperate de la diferite case de amanet următoarele: o pereche de cercei din aur de 2,62 grame de 14 ka de la . Teiuș, o brățară de 3,23 grame din aur de 14ka de la . A. I., un lanț de cruce de 7,83 din aur de 14ka de la D&M A. G. I. SRL A. I. și o pereche de cercei de 3,21 grame din aur de 14ka, de la . A. I..
Valoarea totală a prejudiciului cauzat este de 6149,55 lei, din care au fost recuperate bunuri în valoare de 2786 lei, conform dovezilor de ridicare-predare a bunurilor aflate la dosar.
De asemenea, comiterea faptei din luna octombrie 2013 de către inculpat rezultă din coroborarea declarației sale cu declarația martorei M. I., vânzătoare la . Teiuș (fila 72) și cu contractul de amanet nr. 877/28.11.2013 (fila 38) fiind relevat fără dubiu că inculpatul S. M. C. a amanetat cerceii sustrași de la persoana vătămată înainte de data săvârșirii ultimului furt, cel din 09 decembrie 2013.
ÎN D.; faptele inculpatului S. M. C. constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în cursul lunii octombrie 2013 și în data de 09 decembrie 2013, a sustras mai multe obiecte din aur, din locuința persoanei vătămate S. M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 C.pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen. 1969 și a art. 5 din noul C.pen.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, elementul material este reprezentat de acțiunea de sustragere a unor bunuri de la persoana vătămată în modalitatea faptică descrisă mai sus.
Instanța reține că urmarea imediată a infracțiunii săvârșite constă în afectarea patrimoniului persoanei vătămate prin producerea unor prejudicii materiale.
Legătura de cauzalitate între faptele inculpatului și urmările imediate este evidentă întrucât atingerea valorii ocrotite de legea penală (patrimoniul persoanei) este o consecință directă a acțiunii de sustragere ce constituie elementul material al infracțiunii săvârșite.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă calificată prin scop, deoarece din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul nu doar a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei, dar a și urmărit producerea acestuia. În cazul infracțiunii de furt, latura subiectivă include și cerința unui scop special prevăzut de lege, concretizat în speță prin aceea că inculpatul a urmărit sustragerea bunului mobil pentru a și-l însuși pe nedrept.
La termenul de judecată din data de 07.09.2015 instanța, potrivit disp. art.374 alin. 4 C.p.p., a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a unor eventuale înscrisuri prezentate, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, aducând totodată la cunoștința inculpatului și conținutul disp. art.396 alin. 10 C.p.p.
Inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art.375 C.p.p., arătând că înțelege să recunoască în totalitate învinuirea ce i s-a adus prin actul de sesizare. Astfel fiind, s-a procedat la audierea inculpatului, potrivit disp. art.378 – art.379 rap. la art.375 alin. 1 C.p.p., cele declarate fiind consemnate în proces – verbal aparte de ascultare, atașat la dosarul cauzei (f. 137). În raport de declarația inculpatului, care a recunoscut în totalitate învinuirea, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța, văzând și disp. art.375 alin. 2 rap. la art.374 alin. 4 C.p.p. a admis cererea formulată privind aplicarea procedurii de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, sens în care a procedat la demararea cercetării judecătorești potrivit procedurii prev. de art.377 C.p.p., întrebând inculpatul dacă are de administrat probe cu înscrisuri sau dacă înțelege să solicite acordarea unui singur termen pentru a depune înscrisuri la dosar. Inculpatul a arătat că nu are de propus alte probe .
Prin urmare, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, urmează a fi declanșată răspunderea penală a acestuia pentru infracțiunea dedusă judecății.
De la data comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului și până în prezent a intervenit o succesiune de legi penale în timp, astfel că instanța apreciază că se impune aplicarea legii penale mai favorabile.
La alegerea acesteia, instanța va pleca în analiză nu doar de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de la toate aspectele pe care le implică stabilirea tratamentului sancționator și ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, plecând și de la situația personală a inculpatului.
În acest context, instanța reține criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate în concret: conținutul infracțiunii (urmând a fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază,, variantele agravante, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare, etc.), existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale ori a unor cauze de nepedepsire, pedeapsa și prescripția.
Plecând de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt prev. 208 al. 1 Cp anterior care are corespondent în noul cod penal în art. 228 al. 1 Cp, reiese că legea penală mai favorabilă aplicabilă acestui inculpat este legea nouă, limitele de pedeapsă fiind mai reduse.
Cu toate acestea, principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome, fiind însă neconstituțional a se combina prevederile din legi succesiune în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În aplicarea acestui principiu referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei, procedând la o comparație a legilor penale aflat în conflict se reține că instituțiile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de Codul penal din 1969 sunt mai favorabile decât cele reglementate de Noul Cod penal.
Astfel, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse într-o modalitate de executare a pedepsei prevăzută de Codul penal anterior, este mai favorabilă inculpatului, astfel că instanța apreciază că Vechiul Cod penal, cuprinde dispoziții mai favorabile inculpatului privite în ansamblul lor raportat și la următoarele aspecte, motiv pentru care va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
La individualizarea pedepsei, reținând că aceleași argumente sunt luate în calcul și la analiza legii penale mai favorabile aplicabile inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța are în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. De asemenea, instanța va reține în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art 396 alin. 10 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat vor fi reduse cu o treime.
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că fapta inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social, raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei. Instanța are în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv: a avut o atitudine de recunoaștere a faptei ceea ce a condus la soluționarea cu celeritate a cauzei, vârsta inculpatului de 24 ni, fără antecedente penale așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar (fila 119) .
Astfel, raportat la criteriile mai sus arătate, va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta reținută în sarcina sa, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, și anume, o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt reținând și beneficiul acordat de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. ca urmare a recunoașterii vinovăției și a parcurgerii procedurii simplificate, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța are în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 24 de ani, a avut o atitudine de colaborare cu organele judiciare, recunoscând comiterea faptei. Pe de altă parte însă, instanța se raportează și la importanța valorii sociale ocrotite și pericolul social concret al infracțiunii, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei așa cum a fost susdescrisă,. în raport de aceste elemente, apreciind că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără privarea de libertate a inculpatului și că aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru a atrage atenția inculpatului asupra consecințelor faptelor sale astfel încât îndreptarea acestuia se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei, instanța, în baza art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Din compararea instituției suspendării condiționate așa cum este ea reglementată de Vechiul Cod penal - reținând în acest context că argumentele ce se vor expuse vor fi luate în considerare și la alegerea legii penale mai favorabile- cu instituția amânării aplicării pedepsei care presupune stabilirea în mod obligatoriu a unor măsuri de supraveghere, conform disp. art. 85 al. 1 Cp, iar în mod facultativ a unor uneia sau mai multor obligații conform art. 85 al. 2 Cp., ținând cont și de disp. art. 85 al. 5 C p conform cărora persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, obligație care nu subzistă în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei așa cum este ea reglementată de vechiul Cod penal, că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu presupune existența unei limite legale a pedepsei prevăzute de lege pentru respectiva infracțiune, că limita pedepsei aplicate în concret pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment în acordarea suspendării condiționate sunt mai restrânse, instanța reține că dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpatului .
În ceea ce privește instituția renunțării la aplicarea pedepsei așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal prin prisma tuturor criteriilor susmenționate analizate cu ocazia stabilirii și individualizării pedepsei, instanța apreciază că nu se poate da eficiență disp. art. 80-82 Cp.
În ceea ce privește instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal, chiar și pe vechea reglementare era o măsură mai grea comparativ cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că nu va mi fi analizată de instanță.
Față de cele susexpuse, instanța concluzionează că Vechiul Cod penal este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a – b din C.pen. operează de drept din momentul in care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa, ori pana la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
In cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o motivare pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii este in afara marjei de apreciere a statelor, și în consecință incompatibilă cu art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere caracterul obligatoriu al jurisprudenței C.E.D.O. și aplicarea ei preeminentă față de dreptul intern, potrivit art. 20 al. 2 din Constituție, instanța apreciază că, în cauză, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, de împrejurările în care au fost săvârșite, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i se va interzice exercițiul acestui drept. Având în vedere că inculpatul nu s-a folosit de profesia pe care o exercită pentru săvârșirea infracțiunii, instanța nu îi va interzice acestuia nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. c C.pen.
În considerarea dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea S. și P.) și a dispozițiilor art 71 alin 3 Cod penal, instanța nu va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit d, e C.pen., întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat nu denotă o nedemnitate a inculpatului în ce privește exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.
Astfel, în baza art. 71 Cod penal, și ținând seama și de decizia LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate prin aceasta
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța are în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.
În continuare, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța reține următoarele :
Persoana vătămată S. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 3363 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, nerecuperate.
Persoanele vătămate: . s-a constituit parte civilă cu suma de 470 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului nerecuperat, . s-a constituit parte civilă cu suma de 180 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului nerecuperat, iar D&M A. G. I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului nerecuperat.
Potrivit art. 19 alin. 1 din Cod proc.pen. acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
Potrivit art. 1357 alin 1 din cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Inculpatul S. M. C., prin fapta ilicită de sustragere, a bunurilor reținute în constituirea de parte civilă, i-a produs persoanei vătămate S. M. prejudiciul susmenționate.
Referitor la celelalte persoane vătămate constituite părți civile în cauză, instanța reține faptul că sunt societăți la care inculpatul a amanetat bijuteriile sustrase de la persoana vătămată S. M., bunuri care au fost predate organelor de poliție, astfel că aceste societăți s-au constituit părți civile în cauză cu sumele achitate inculpatului și nerecuperate.
In ceea ce privește vinovăția inculpatului, instanța reține că acesta a comis fapta cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale, și anume sustragerea unor bunuri mobile din posesia sau detenția altuia în scopul de a și le însuși pe nedrept, urmărind producerea acestuia, respectiv amanetarea bunurilor sustrase la societățile de amanet susmenționate, deși bunurile erau furate. .
Fiind audiat în instanță, inculpatul a arătat că este de acord să acopere prejudiciile cauzate- fila 137. D. fiind că, potrivit art. 349 alin. 1 Cod proc.civ. mărturisirea judiciară face deplină dovadă împotriva aceluia care a făcut-o, și reținând totodată că dispozițiile Codului de procedură penală se completează cu dispozițiile legii civile, coroborat cu înscrisurile depuse la dosar de părțile civile, instanța, în temeiul disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4, 5 Cpp, art. 20 Cpp, art. 23, art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 1349, 1357, 1381 N Cod civil, va admite acțiunile civile formulate de persoanele vătămate S. M., ., ., D&M A. G. I. SRL și va obliga inculpatul la plata unor despăgubiri civile reprezentând daune materiale după cum urmează:
- 3363 lei către partea civilă S. M., reprezentând contravaloarea bunurilor nerecuperate
- 470 lei către partea civilă . bunuri amenatate de inculpat și ridicate de organele de poliție
- 180 lei către partea civilă . bunuri amenatate de inculpat și ridicate de organele de poliție
- 500 lei către partea civilă D&M A. G. I. SRL bunuri amenatate de inculpat și ridicate de organele de poliție
În baza disp. art. 272, art. 274 al. 1 C pr pen va obliga inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de cameră preliminară și de judecată pentru inculpat, av. S. A. în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește că dispozițiile Codului penal anterior reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului S. M. C. și în aplicarea disp. art. 5 N C penal constată că infracțiunea de furt reținută în sarcina acestuia se încadrează în disp. art. 208 al. 1 Cp anterior, cu aplic. art. 41 al. 2 C penal anterior și art. 5 N C penal.
În baza disp. art. 208 al. 1 Cp anterior, cu aplic. art. 41 al. 2 C penal anterior și cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și art. 5 N C penal,, condamnă pe inculpatul S. M. C., fiul lui V. și S., născut la data de 06.07.1991 în A., jud A., domiciliat în com Ighiu, .,, jud A. și f.f.l. în Galda de Jos, nr. 491, jud A. (adresă aleasă pentru comunicarea actelor de procedură), CNP_, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 10 clase, fără profesie, ocupație sau loc de muncă, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior și cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) Cod penal anterior, respective:
-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice
-dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat .
În baza disp. art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei ) ani stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 15 al. 2 din Legea nr 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod Penal, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În temeiul disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4, 5 Cpp, art. 20 Cpp, art. 23, art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 1349, 1357, 1381 N Cod civil, admite acțiunile civile formulate de persoanele vătămate S. M., ., ., D&M A. G. I. SRL și obligă inculpatul la plata unor despăgubiri civile reprezentând daune materiale după cum urmează:
- 3363 lei către partea civilă S. M., reprezentând contravaloarea bunurilor nerecuperate
- 470 lei către partea civilă . bunuri amenatate de inculpat și ridicate de organele de poliție
- 180 lei către partea civilă . bunuri amenatate de inculpat și ridicate de organele de poliție
- 500 lei către partea civilă D&M A. G. I. SRL bunuri amenatate de inculpat și ridicate de organele de poliție
În baza disp. art. 272, art. 274 al. 1 C pr pen obligă inculpatul la plata sumei de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de cameră preliminară și de judecată pentru inculpat, av. S. A. în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare,
Pronunțată în ședința publică din 14.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. D. E. N. A.
Red. PDE
Tehnored NA/8ex/18.09.2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 317/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 314/2015.... → |
|---|
