Furtul. Art.208 C.p.. Sentința nr. 37/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 37/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 30-01-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
Sentința penală nr. 37/2015
Ședința publică din 30.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. D. M.
Grefier: N. A.
P. de pe lângă Judecătoria A. I. a fost reprezentat prin G. O. – Procuror
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpata S. C. L., trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 210 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă în instanță părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20.01.2014, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 30.01.2015, încheierea făcând parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 422/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. a fost trimisă în judecată inculpata S. C. L. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 210 raportat la art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. g C.penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut în esență că inculpata S. C. L. în data de 4.01.2008 pe timp de noapte a sustras din apartamentul persoanei vătămate M. C., la care avea cheie proprie și acces nelimitat suma de 3190 lei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate; declarațiile martorilor Kozac N., S. N. și M. Cirpian D., fișa de cazier judiciar a inculpatei.
Prin sentința penală nr. 237/2010 pronunțată de Judecătoria A. I. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit a teza II și lit. b C.pen. și a fost admisă acțiunea civilă formulată de persoana vătămată
Prin decizia penală nr. 4/A/2013 pronunțată de Tribunalul A. s-a admis apelul, peste termen, declarat de inculpata S. C. L. împotriva sentinței penale nr. 237/2010 pronunțată de Judecătoria A. I., s-a desființat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanței de fond, respectiv Judecătoriei A. I..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 05.11.2013 sub dosar nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10.04.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În cursul judecății, deși legal citată inculpata nu s-a prezentat în fața instanței de judecată .fiind administrată proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii: Kozac N. (f.78-79), S. P. N. (f.80), M. C. D. (f.81), M. E. S. (f.90) și M. R. (f.91).
La termenul de judecată din 11.11.2014 a fost audiată partea civilă M. C..
Persoana vătămată M. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3190 lei, arătând că reprezintă suma de bani sustrasă de către inculpată și nerecuperată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
- Starea de fapt:
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța constată că situația de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanței este una corectă și corespunde realității.
Astfel, la data de 04.01.2008, inculpata S. C. L. pe timp de noapte a sustras din apartamentul persoanei vătămate- parte civilă M. C. cu care a avut o relație de concubinaj până în anul 2006 în urma căreia au rezultat 3 copii minori, și de la care avea cheie proprie și acces nelimitat, suma de 3190 lei.
Starea de fapt de mai sus reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, precum și în cursul judecății, după cum urmează:
La data de 30.01.2008 organele de urmărire penală au fost sesizate de către persoana vătămată M. C. despre faptul că inculpata S. C. L. a sustras din apartamentul său suma de 3000 lei. Din declarațiile părții civile date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, în al doilea ciclu procesual (f. 8-11, dup, f. 76 ds. inst.), reiese că aceștia au avut o relație de concubinaj care a luat sfârșit în anul 2006 în urma căreia au rezultat 3 copii minori care locuiesc cu partea civilă. Din acel moment inculpata nu a mai locuit cu partea civilă, însă având copii minori avea cheie de la apartamentul acesteia și acces ori de câte ori dorea să își viziteze copii, iar la începutul anului 2008, fiind plecată din țară a revenit, astfel că în data de 04.01.2008, seara, în jurul orelor 23:00, în timp ce partea civilă se afla în vizită la un vecin din . doar copiii, în vârstă de 11 ani, 9 ani, respectiv 7 ani, aceasta a sustras din buzunarul unei haine care se afla pe cuier suma de 3190 lei. A mai arătat partea civilă, că atunci când a revenit la domiciliu a constatat că inculpata nu se mai afla în casă, dar și că banii din haină lipsesc, motiv pentru care și-a întrebat fiul cel mare despre acest lucru care i-a relatat că mama sa (inculpata) a luat haina de pe cuier, a mers cu ea în baie, apoi și-a luat rămas bun și a plecat. De asemenea, conform declarațiilor părții civile doar copii, el, și inculpata aveau acces în locuință și cunoșteau despre existența sumei de bani pe care i-a trimis-o un prieten-C. R. din străinătate (f. 9 dup). Ulterior, a arătat, că numiții K. N. și S. N. au văzut-o în acea seară pe inculpată, având asupra sa o sumă mai mare de bani.
Susținerile părții civile se coroborează întocmai cu cele ale martorului M. C. D. (f. 16 dup, f. 170, 81 ds. inst.) care a confirmat faptul că a văzut-o pe mama sa luând o sumă de bani din buzunarul unei haine de pe cuier ce aparținea tatălui său, apoi a plecat din locuință, cunoscând că acei bani sunt cei proveniți din banii strânși de el și frații lui la colindat, pe care tatăl său i-a pus lângă alți bani (decl. f. 170 ds. inst.), precum și ale martorilor K. N., care în seara de 04.01.2008 a întâlnit-o pe inculpată în magazinul de pe . sa, în portmoneu, o sumă mare de bani compusă din diverse bancnote în valoare de 100 și 50 lei (f.12 dup, f. 106, 78 ds.inst) și S. P. N. (f. 14 dup, f. 152, 80 ds. inst.) care, de asemenea, s-a întâlnit cu inculpata în aceeași seară în magazinul alimentar din stația CFR A. I., prilej cu care a auzit o discuție telefonică a acesteia care făcea afirmații de genul: „lasă că l-am făcut pe acesta de bani și acum vin la tine!„, acesta observând totodată că număra o sumă mare de bani, având mai multe bancnote de 50 și 100 lei în mână.
De asemenea, în cursul cercetării judecătorești, în al doilea ciclu procesual au fost audiați și ceilalți doi copii ai inculpatei- M. E. S. și M. R. S. care, deși la data comiterii faptei-anul 2008, aveau vârsta de 9, respectiv 7 ani, au arătat că și ei au observat-o pe mama lor luând din buzunarul tatălui său banii pe care îi deținea și despre care ambii cunoșteau doar că sunt cei proveniți de la colindat, precum și alți bani, probabil salariul tatălui său (f. 90, 91 ds. inst.).
De menționat este faptul că, deși, inculpata prin apărător ales a încercat să dovedească faptul că nu se afla în acea perioadă într-o situație financiară dificilă, astfel încât să o determină să sustragă suma de bani a părții civile, ci din contră ea ar fi susținut familia cu sume de bani și chiar ar fi făcut cumpărături considerabile cu ocazia întoarcerii la acea dată în țară pentru copiii săi, nici unul dintre aceștia nu au confirmat cu ocazia declarațiilor date în fața instanței de judecată acest aspect, arătând chiar că aceasta nu le-a dat bani, nu a făcut cumpărături în casă și nici nu le trimitea bani din străinătate, aspect confirmat și de partea civilă. Mai mult, susținerile cu ocazia cuvântului pe fond că inculpata și partea civilă la acea dată se gospodăreau împreună, nu sunt susținute de materialul probator administrat în cauză, din acesta reieșind că inculpata nu mai locuia cu partea civilă din 2006, având doar acces în apartament pentru a-și vizita copii, după cum nu sunt probate nici susținerile referitoare la faptul că aceasta trimitea bani copiilor în mod regulat din străinătate, nepunându-se la dosar nici o dovadă în acest sens.
Faptul că cu ocazia audierii în al doilea ciclu procesual martorii reaudiați M. D., K. N. și S. P. nu au mai fost în măsură să relateze în mod detaliat aspectele pe care le-au observat și descris în declarațiile date în faza de urmărire penală, precum și în primul ciclu procesual nu sunt de natură a crea dubii cu privire la veridicitatea afirmațiilor acestora, care așa cum s-a arătat vin în susținerea declarațiilor părții civile, de vreme ce, au arătat că își mențin declarațiile date anterior în totalitate, iar raportat la data reaudierii-anul 2015 și data comiterii faptei-anul 2008, o perioadă foarte îndelungată, instanța apreciază ca o împrejurare firească faptul că acestea nu au mai fost în măsură să detalieze exact ceea ce au perceput în urmă cu 7 ani.
Suma de bani sustrasă, în cuantum de 3190 lei a fost precizată de partea civilă M. C., de altfel singura persoană din locuință care avea cunoștiință de aceasta, de vreme ce banii erau în posesia sa, ceilalți membrii ai familiei fiind copiii-minori, la acea dată în vârstă de 7, 9, respectiv 11 ani. A arătat că deținea în buzunarul hainei de pe cuier suma de 100 euro, mai mulți bani românești, în total fiind 3000 lei, precum și banii strânși de copii săi minori la colindat -190 lei. Proveniența sumelor de bani indicate de partea civilă și faptul că îi aparțineau sau nu, nu au relevanță sub aspectul probării nevinovăției inculpatei, așa cum se invocă de aceasta prin apărător ales, întrucât, aceștia se aflau în posesia părții civile, sume de bani de care aveau cunoștiință și copiii minori, chiar dacă nu cunoșteau cuantumul exact.
- Încadrarea juridică:
Fapta inculpatei S. C. L., constând în aceea că în data de 4.01.2008, pe timp de noapte a sustras din apartamentul persoanei vătămate M. C., la care avea cheie proprie și acces nelimitat, dat fiind faptul că până în anul 2006 a avut o relație de concubinaj cu acesta din care a rezultat 3 copii minori ce locuiau în același apartament, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 210 raportat la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. g) Cod penal anterior, cu referire la art. 5 din Noul cod penal.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că, prin fapta de sustragere în scopul de însușire a sumelor de bani, aparținând persoanei vătămate, a fost realizat elementul material al infracțiunii de furt calificat, constând în acțiunea de luare a bunurilor mobile din posesia sau detenția altei persoane, fără consimțământul acesteia. Au fost realizate astfel cele două acte specifice acțiunii de luare, și anume, deposedarea, și respectiv, imposedarea. De asemenea, coroborarea probelor mai sus enumerate a dovedit existența unei urmări imediate ce constă în prejudiciul realizat (sustragerea sumelor de bani), precum și raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă produsă (paguba).
Instanța reține că infracțiunea de furt calificat a fost săvârșita în formă agravată, întrucât în conformitate cu art. 209 alin. 1 lit. g) Cod penal anterior constituie agravantă săvârșirea faptei în timpul nopții. Or, din materialul probator analizat mai sus, rezultă că inculpata a săvârșit fapta în data de 4.01.2008, în jurul orelor 23:00, după ce se instalase deja întunericul.
În privința laturii subiective, inculpata a săvârșit infracțiunea de furt calificat cu intenție directă, având reprezentarea faptelor sale și urmărind producerea rezultatului, banii fiind luate în scopul insușirii pe nedrept.
Din punct de vedere al formei infracțiunii, instanța reține forma consumată. Astfel, persoana vătămată a fost deposedată de suma de bani, pe care inculpata a sustras-o în scopul însușirii pe nedrept.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C.proc.pen., în sensul că fapta săvârșită de inculptă există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acesteia la o pedeapsă.
Legea penală mai favorabilă:
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 210 raportat la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. g) Cod penal anterior. Aceeași infracțiune are corespondent în art. 231 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1-art. 229 alin. 1 lit. b) din Noul cod penal.
În compararea celor două texte de lege mai sus enunțate, instanța ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 C.pen. privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, și apreciind așa cum se va arăta în secțiunea următoare, mai potrivită și în concordanță cu criteriile privitoare la faptă și persoana inculpatei o modalitate de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată din Codul penal anterior, va aplica dispozițiile din legea penală anterioară în ansamblul lor,motiv pentru care va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
- Individualizarea pedepsei și modalitatea de executare:
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 C.pen. din 1968, instanța are în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Firește în procesul individualizării sancțiunii nu poate fi scăpat din vedere contextul social, recrudesdecența fenomenului infracțional, frecvența crescută a acestui gen de infracțiuni, dar ceea ce trebuie să prevaleze este analiza elementelor concrete ale dosarului, determinarea capacității de îndreptare a fiecărui inculpat. În speță, deși este vorba de o inculpată care nu a recunoscut săvârșirea faptei, raportat la modalitatea de comitere a faptei, lipsa antecedentelor penale, există suficiente temeiuri că cea în cauză se va putea îndrepta prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege și în regim neprivativ de libertate.
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că fapta inculpatei prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere împrejurarea că fapta de furt nu a avut consecințe deosebit de grave-suma sustrasă nu este una considerabilă, iar modalitatea și mijloacele de săvârșire nu relevă un comportament versat al inculpatei în săvârșirea acestui gen de infracțiuni.
Instanța are în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatei, respectiv: nu a recunoscut săvârșirea faptei-fapt ce a condus la lipsa soluționării cu celeritate a cauzei, cetățean român, în prezent cu reședința în Italia unde are un loc de muncă, fiind integrată în societate, precum și conduită bună avută anterior- din fișa de cazier judiciar depusă la dosar (f. 40 ds. inst.) reieșind că nu a mai suferit anterior condamnări, nefiind nici măcar sancționată administrativ, împrejurare pe care instanța o va reține ca o circumstanță atenuantă legală prev. de art. 74 alin. 1 lit. a) și căreia îi va da eficiență potrivit art. 76 alin. 1 lit. d) (când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general).
Raportat la aplicarea acestor circumstanțe atenuante prevăzute de codul penal anterior, instanța reținând că noul cod penal restrânge efectele circumstanțelor atenuante, în sensul că în prezența acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3, constată în mod clar că legea penală mai favorabilă și sub acest aspect este vechiul cod penal.
În consecință, raportat la criteriile mai sus arătate, va aplica inculpatei o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta reținută în sarcina sa, într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege dar mai mare decât minimul general, și anume, o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 210 raportat la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. g) Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Noul cod penal, pedeapsă de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că: „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpată a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C.pen.din 1968. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatei pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește dreptul de a alege, prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. din 1968 având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpată, aceasta nu este nedemnă să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Totodată, instanța nu va interzice, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) d) și e) C.pen. din 1968, întrucât săvârșirea unei infracțiuni de genul celei săvârșite, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. c României).
În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța având în vedere argumentele prezentate în paragrafele anterioare, referitoare la conduita și persoana inculpatei, apreciază că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru aceasta și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81 C.pen. din 1968, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 C.pen. din 1968.
Față de aceasta, în baza art. 71 alin. (5) C.pen. din 1968 va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța are în vedere dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1968 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.
În continuare, potrivit art. 359 C.pr.pen. anterior va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 83 și art. 84 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni, precum și în caz de neîndeplinire a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare.
- Cu privire la latura civilă a cauzei:
În ceea ce privește soluționarea acțiunii civile, instanța constată că persoana vătămată M. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3190 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând suma de bani sustrasă de către inculpată.
Față de acestea instanța reține incidența următoarelor dispoziții legale:
Articolul 998-999 cod civil 1864 prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare.
Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.
Aplicând acest raționament la situația de față, instanța constată îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatei (fapta ilicită, tradusă în infracțiunea de furt; vinovăția inculpatei, îmbrăcând forma intenției, prejudiciul material- ca o consecință firească a faptei de furt, legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatei și prejudiciul produs).
În consecință, față de cele ce preced, în baza art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 Cod civil 1864, va admite acțiunea civilă formulată de persoana vătămată- constituită parte civilă M. C., în contradictoriu cu inculpata, având ca obiect obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 3190 lei cu titlu de despăgubiri civile- reprezentând suma de bani sustrasă și nerecuperată, și în consecință:
Va obliga inculpata către partea civilă M. C. la plata sumei de 3190 lei cu titlu de despăgubiri civile.
- Cu privire la cheltuielile judiciare din cursul procesului penal:
Potrivit art. 272, art. 274 alin. (1) C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].
Cuantumul cheltuielilor judiciare la care va fi obligată inculpata, în baza textului legal enunțat, este dat de suma de 1060 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat ( suma de 100 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală și suma de 960 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de judecată- din primul și al doilea ciclu procesual).
Constată că onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată în faza de judecată- al doilea ciclu procesual-avocat M. M., în cuantum de 100 lei a fost avansat din Fondurile Ministerului de Justiție, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din ședința publică din data de 02.09.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. coroborat cu art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior raportat la art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal anterior, condamnă pe inculpata S. C. L. (fiica lui A. și V., născută la data de 28.10.1973 în A. I., cu domiciliul în A. I., ., ., jud. A., în prezent cu reședința în Italia, orașul Milazzo, via Turkory, nr. 41/ via Riccardo D amico, nr. 43, ., fără antecedente penale, CNP_) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 210 raportat la art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. g) Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Noul cod penal.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. anterior atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 83 și art. 84 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni sau în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre de condamnare, până la expirarea termenului de încercare.
În baza art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 Cod civil 1864, admite acțiunea civilă formulată de persoana vătămată- constituită parte civilă M. C., în contradictoriu cu inculpata, având ca obiect obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 3190 lei cu titlu de despăgubiri civile- reprezentând suma de bani sustrasă și nerecuperată, și în consecință:
Obligă inculpata către partea civilă M. C. la plata sumei de 3190 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 272, art. 274 alin. 1 Cod penal, obligă inculpata la plata sumei de 1060 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat ( suma de 100 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală și suma de 960 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de judecată- din primul și al doilea ciclu procesual).
Constată că onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată în faza de judecată- al doilea ciclu procesual-avocat M. M., în cuantum de 100 lei a fost avansat din Fondurile Ministerului de Justiție, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din ședința publică din data de 02.09.2014.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2015.
Președinte,
D. M. B.
Grefier,
A. N.
Red BDM/Tehnored.NA/4 ex/16.04.2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 55/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
