Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 55/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 55/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 04-02-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
Sentința penală nr. 55/2015
Ședința publică din data de 04.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. D. M.
GREFIER: N. A.
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria A. I. - este reprezentat prin procuror G. O..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul P. A. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 C.p.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns inculpatul .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20.01.2015, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 30.01.2015 apoi la data de 04.02.2015, încheierile făcând parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 965/P/2013 emis la data de 29.05.2014 P. de pe lângă Judecătoria A. I. a trimis în judecată pe inculpatul P. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal.
În actul de sesizare se arată, în esență, că în data de 22.02.2013 inculpatul P. A. a condus pe . Șibot autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ având permisul de conducere reținut și fără a avea drept de a conduce, ca urmare a săvârșirii unei alte infracțiuni la regimul circulație.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii; declarațiile inculpatului P. A.; declarația martorului M. D. N.; declarația martorului C. V. V.; adresa S.P.C.R.P.C.I.V A. nr._ din data de 11.04.2013; adresa nr._ din 24.05.2013 a Inspectoratului de Poliție al Județului A., Serviciul Rutier
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 05.06.2014 sub dosar nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 31.07.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată din data de 21.10.2014 instanța i-a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse de părți dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și i-a adus la cunoștință dispozițiile art. 396 alin.10 C.p.p., inculpatul învederând instanței că nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa și nu înțelege să se prevaleze de procedura simplificată de recunoaștere a învinuirii, împrejurare față de cares-a procedat la efectuarea cercetării judecătorești.
În cursul cercetării judecătorești au fost încuviințate pentru inculpat și administrate următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului (f.82-83 și 84), declarațiile martorilor C. V. V. (f.85), M. D. N. (f.86-87) și Sibișean V. (f.96).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
- Situația de fapt:
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța constată că situația de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanței este una corectă și corespunde realității.
Astfel, conform procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 22.02.2013 agenții de Poliție din cadrul Poliției orașului Cugir, fiind în exercitarea atribuțiunilor de serviciu privind controlul si dirijarea traficului rutier pe .. Șibot, jud. A., au oprit în trafic autoutilitara marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, în dreptul imobilului cu nr. 418, condusă de inculpatul P. A.. După ce acesta în prealabil a fost testat cu aparatul alcooltest, a fost verificat în bazele de date ale Poliției Române, ocazie cu care organele de poliție au constatat că persoana în cauză nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicul.
Cu această ocazie, conform conținutului procesului verbal întocmit inculpatul a arătat faptul că în data de 22.02.2013 în jurul orelor 19:00 aflându-se la domiciliu a consumat un pahar de țuică, după care a urcat la volanul autoutilitarei cu numărul de înmatriculare_ și a condus pe . Șibot, moment în care a fost oprit de un echipaj de poliție, iar un polițist i-a solicitat documentele, declarând că nu deține permis de conducere, dar că a deținut permis eliberat de autoritățile spaniole care i-a fost reținut în luna aprilie a anului trecut de poliția localității V. de Jos pentru consum de alcool, arătând totodată că recunoaște și regretă fapt comisă.
Actul procedural antemenționat (14 dup) a fost semnat și astfel însușit întocmai de către inculpat fără mențiuni și obiecțiuni. De asemenea, constatarea infracțiunii s-a făcut în prezența martorilor asistenți Mihalțan D. N. și N. L. care nu au făcut obiecțiuni cu privire la cele constatate și consemnate în procesul verbal încheiat de organele de poliție.
Cele constate de către agenții de poliție sunt confirmate întocmai prin declarația inculpatului dată cu acea ocazie atașată la dosar –fila 16 dup.
Conform adresei S.P.C.R.P.C.I.V A. nr._ din data de 11.04.2013 inculpatul nu figurează în evidențele instituției ca posesor de permis de conducere (.27 dup), iar din adresa Inspectoratului de Poliție al județului A., Serviciul Rutier, nr._ din 24.05.2013 rezultă faptul că inculpatul P. A. a fost posesor al permisului de conducere categoria B eliberat de autoritățile spaniole, iar la data de 22.02.2013 acesta avea permisul de conducere reținut ca urmare a săvârșirii la data de 25.03.2012 a infracțiunii de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolica de peste 0,80 g/l alcool in sânge", faptă prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002. Tot din aceeași adresă rezultă faptul că permisul de conducere în cauză a fost anulat începând cu data de 13.05.2013, în baza Sentinței Penale nr. 216 emisă de Judecătoria A. I. la data de 30.04.2013 (f. 20 dup).
În faza actelor premergătoare, în cauză la aceeași dată s-a procedat la audierea martorului M. D. N. care a declarat faptul că în data de 22.02.2013, in jurul orelor 19.10, în timp ce circula cu autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ pe .. Șibot, jud. A., a fost oprit de un echipaj de poliție, fiind testat cu aparatul alcooltest. Totodată acesta declara faptul că în acel moment în spatele său circula cu autoturismul marca Dacia unchiul său P. A. care, de asemenea, a fost oprit de organele de poliție (f. 23 dup). Ulterior, acesta și-a schimbat declarația, precizând că tot timpul cât inculpatul a condus autoturismul Dacia, acesta era tractat cu o funie de autoturismul marca Opel condus de martor, fără a putea spune dacă motorul autoturismului Dacia a pornit sau nu. Cu aproximativ 20 de metri înainte ca martorul să fie oprit de organele de poliție, martorul a oprit iar inculpatul a dezlegat funia de tractare (f. 24 dup). Același martor audiat fiind în fața instanței de judecată (f. 86 ds. inst.) a susținut cele relatate în ce-a de-a doua declarație dată în cursul urmăririi penale, însă nu a oferit o explicație plauzibilă cu privire la cele arătate în declarația olografă de la fila 23 dosar de urmărire penală, arătând că nu știe cum s-a nimerit să spună așa, a scris-o împreună cu polițistul, nefiind însă constrâns în nici un fel, afirmând chiar că polițistul îi dicta cum ar trebui să scrie pe baza relatărilor sale, asimilând modul de audiere cu cel care a avut loc în sala de judecată cu ocazia audierii sale în fața instanței. Astfel, martorul nu a fost în măsură să explice schimbarea depoziției sale ulterior audierii în faza actelor premergătoare, dar nici în ceea ce privește semnarea procesului verbal de constare a infracțiunii flagrante în cadrul căreia a fost consemnat ca martor asistent și totodată s-a arătat că nu are de făcut mențiuni și obiecțiuni. Susținerea sa că nu a citit procesul verbal înainte de a-l semna și nu a luat cunoștiință de conținut este incompatibilă cu atitudinea sa de a înțelege să semneze un înscris cu astfel de consecințe juridice fără să îl citească și fără a-i cunoaște conținutul, mai ales că nu a susținut nici un moment că ar fi fost constrâns cu această ocazie în vreun fel.
De altfel, nici inculpatul prin apărările sale nu a învederat instanței că martorul a fost forțat sau intimidat în vreun fel să semneze procesul verbal de constatare a infracțiunii, aspect ce relevă faptul că acesta a fost influențat pentru a face afirmații în sensul celor voite de inculpat.
Fiind audiat în faza urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată inculpatul P. A. revine asupra celor afirmate inițial și declară faptul că în seara respectivă a vrut să se deplaseze cu autoturismul său condus de o altă persoană în localitatea Băcăinți, însă a constatat că acesta nu pornește, sens în care a apelat la nepotul său Mihalțan D. N. să îl tracteze. A susținut atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății că autoturismele au fost legate cu o funie și a fost tractat de nepotul său până la o pantă din zona gării Șibot, cu diferența că în daclarația dată în fața instanței (f. 82 ds. inst.) a arătat că autoturismul său nu a pornit deloc, iar în cursul urmăririi penale că autoturismul său a pornit (f. 18 dup). Inculpatul a mai susținut că nu a fost oprit in trafic, iar în momentul în care agenții de poliție s-au deplasat la el, autoturismul nu se afla în mișcare, ci era staționat cu motorul oprit. Totodată acesta a declarat că în autoturism cu nepotul său Mihalțan D. N. se afla și numitul C. V. V.. Fiind audiat martorul Vostea V. V. (f. 25 dup, f. 85 ds. inst.) nu a confirmat că autoturismul ar fi pornit sau nu, dar că a dedus acest lucru de vreme ce inculpatul a făcut semn cu farurile, susținând însă în consens cu inculpatul și martorul M. D. că acesta nu a fost oprit în trafic de către agenții de poliție, fiind deja staționat. Or, susținerile inculpatului ulterioare celor din faza actelor premergătoare, deși, sunt confirmate de martorii M. D. și C. V. V., instanța le apreciază ca nerelevante în probarea nevinovăției sale. Aceasta deoarece, pe de o parte, între inculpat și cei doi martori există o relație de prietenie, respectiv rudenie (martorul M. fiind nepotul inculpatului) existând indicii că declarațiile acestora ulterioare sunt afectate de subiectivism, iar pe de altă parte, nici inculpatul, nici martorul M. care au fost audiați imediat după săvârșirea faptei, au semnat și astfel au confirmat conținutul procesului verbal de constatare a infracțiunii nu au reușit să ofere explicații cu privire la schimbarea depozițiilor date inițial. Mai mult, din însăși explicațiile inculpatului care a arătat că autoturismul său a fost tractat tocmai pentru că intenționa să îl pornească întrucât avea nevoie să se deplaseze cu acesta, rezultă că la momentul în care a făcut semn cu farurile conducătorului auto din față ( așa cum susțin martorii Mihățan și C.), autoturismul său a pornit și s-a desfăcut funia tocmai pentru a-și continua singur drumul, altfel ar fi fost tractat înapoi la domiciliu în același condiții, nicidecum lăsat staționat în drum, la distanță de locuința sa. Or, nici inculpatul, nici cei doi martori antemenționați nu au arătat împrejurările în care au decis ca inculpatul să rămână cu autoturismul în zona depistării lui în trafic de către organele de poliție, de vreme ce acesta, așa cum susțin ei nu a pornit nici un moment, soluția cea mai adecvată în aceste condiții fiind tractarea inculpatului înapoi la domiciliu. Chiar și această situație de fapt susținută de către inculpat și martorii M. și C. nu este de natură să îl exonereze de răspunderea penală, față de prevederile art. 157 alin. 1 lit. a) din Hotărârea Guvernului 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice conform cărora „conducătorii autovehiculelor trăgător și, respectiv, remorcat trebuie să posede permise de conducere valabile pentru categoriile din care face parte fiecare dintre autovehicule. Ca atare, inculpatul chiar dacă susține că a fost doar remorcat ar fi avut obligația să posede permis de conducere valabil.
- Încadrarea juridică:
Fapta inculpatului P. A. constând în aceea că în data de 22.02.2013 a condus pe . Șibot autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ având permisul de conducere reținut și fără a avea drept de a conduce, ca urmare a săvârșirii unei alte infracțiuni la regimul circulație, constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu referire la art. 5 Noul cod penal.
Legea penală mai favorabilă:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere suspendat prevăzută de art. 335 alin. 1 Noul cod penal. Aceeași infracțiune are corespondent în art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În compararea celor două texte de lege mai sus enunțate, instanța ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, și apreciind așa cum se va arăta în secțiunea următoare, mai potrivită și în concordanță cu criteriile privitoare la faptă și persoana inculpatului o modalitate de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului din Codul penal anterior, va aplica dispozițiile din legea penală anterioară în ansamblul lor, motiv pentru care va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
- Individualizarea pedepsei și modalitatea de executare:
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța are în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că fapta inculpatului prezintă un grad relativ mic de pericol social, având în vedere împrejurarea că fapta de conducere pe drumurile publice fără permis de conducere nu a avut consecințe grave și nu s-a soldat cu un accident rutier, distanța parcursă a fost mică, pe un drum public care nu era intens circulat, inculpatul deținea cunoștiințele și aptitudinile necesare în vederea conducerii de vehicule pe drumurile publice, fiind posesor al unui permis de conducere în anterior, fiindu-i suspendat dreptul de a conduce vehicule ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni constând în conducerea de autovehicule sub influența băuturilor alcoolice, iar nu a vreunei alte cauze de natură a pune la îndoială lipsa aptitudinilor fizice și psihice pe durată îndelungată sau permanentă-ce împiedică conducătorii auto să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic, împrejurări ce constituie în opinia instanței circumstanță atenuantă judiciară în acord cu prevederile art. 74 alin. 2, căreia îi va da eficiență potrivit art. 76 alin. 1 lit. d) (când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general).
Raportat la aplicarea acestor circumstanțe atenuante prevăzute de codul penal anterior, instanța reținând că noul cod penal restrânge efectele circumstanțelor atenuante, în sensul că în prezența acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3, constată în mod clar că legea penală mai favorabilă și sub acest aspect este vechiul cod penal.
Instanța are în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv: nu a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei, fapt ce a condus la lipsa soluționării cu celeritate a cauzei, vârsta de 42 ani, căsătorit, de ocupație fermier, stagiu militar satisfăcut, fiind integrat în societate.
În consecință raportat la criteriile de individualizare mai sus arătate, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu referire la art. 5 Noul cod penal, pedeapsă de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că: „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C.pen.din 1968. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește dreptul de a alege, prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. din 1968 având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși, urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Totodată, instanța nu va interzice inculpatului, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) d) și e) C.pen. din 1968, întrucât săvârșirea unei infracțiuni de genul celei săvârșite de inculpat, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. c României).
În continuare, instanța constată că infracțiunea dedusă judecății, este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 216/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._ rămasă definitivă prin nerecurare la data de 13.05.2013.
Față de prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 85 alin. 1 C.penal anterior va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 216/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._ rămasă definitivă prin nerecurare la data de 13.05.2013.
Reținând dispozițiilor legale referitoare la concursul de infracțiuni, în baza art. 36 alin. 1 C.penal anterior, art. 33 lit. a) C.penal anterior și art. 34 alin. 1 lit. b) C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal va contopi pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre (4 luni închisoare) cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin S.p. nr. 216/30.04.2013, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 luni închisoare.
Constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 85 alin. 3 Cod penal anterior, raportat la art. 81 Cod penal anterior, apreciind că pronunțarea unei hotărâri de condamnare constituie un evertisment suficient pentru inculpat și că acesta se va putea îndrepta și fără aplicarea unei pedepse cu regim de executare, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În continuare, în baza art. 359 C.pr.pen. anterior va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
- Cu privire la cheltuielile judiciare din cursul procesului penal:
Potrivit art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].
Cuantumul cheltuielilor judiciare la care va fi obligat inculpatul, în baza textului legal enunțat, este dat de suma de 190 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (suma de 100 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală, suma de 90 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
Constată că onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată, avocat M. I., în cuantum de 100 lei, a fost avansat din Fondurile Ministerului de Justiție, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din ședința publică, din data de 21.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. coroborat cu art. 74 alin. 2 Cod penal anterior raportat la art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal anterior, condamnă pe inculpatul P. A. (fiul lui A. și M., născut la data de 15.11.1972 în Cugir, jud. A., domiciliat în comuna Șibot, ., jud. A., cetățean român, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, ocupație fermier la AF Miorița Plus, CNP_), la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu referire la art. 5 Noul cod penal.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 33 lit. a), art. 36 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, constată că infracțiunea dedusă judecății, este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 216/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._ rămasă definitivă prin nerecurare la data de 13.05.2013.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 85 alin. 1 C.penal anterior dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 216/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._ rămasă definitivă prin nerecurare la data de 13.05.2013, și în consecință:
În baza art. 33 lit. a), art. 36 alin. 1 și art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Noul cod penal, contopește pedeapsa de 4 luni închisoare stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin S.p. nr. 216/30.04.2013, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior aplică inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 85 alin. 3 Cod penal anterior, raportat la art. 81 Cod penal anterior cu referire la art. 5 din Noul cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza 359 C.pr.pen. anterior atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În baza art. 272, art. 274 alin. 1 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 190 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (suma de 100 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală, suma de 90 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
Constată că onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată, avocat M. I., în cuantum de 100 lei, a fost avansat din Fondurile Ministerului de Justiție, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din ședința publică, din data de 21.10.2014.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2015.
Președinte,
D. M. B.
Grefier,
A. N.
Red BDM/Tehnored.NA/4 ex/01.05.2015
| ← Confiscare specială. Art.315 lit. c NCPP. Încheierea nr.... | Furtul. Art.208 C.p.. Sentința nr. 37/2015. Judecătoria ALBA... → |
|---|
