Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 42/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 42/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 30-01-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
ÎNCHEIERE – Cameră Preliminară nr. 42/2015
Ședința Camerei de Consiliu din data de 30.01.2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: B. D. M.
GREFIER: N. A.
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria A. I. - este reprezentat prin procuror G. O.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind plângerea împotriva rezoluției parchetului formulată de petentul L. I..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu nu se prezintă în instanță părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință după care: mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20.01.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 30.01.2015, încheierea făcând parte integrantă din prezenta sentință.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 18.08.2014 petentul L. I. a formulat plângere împotriva ordonanței procurorului date în dosarele penale nr. 697/P/2014 și 507/II/2/2014 privind pe intimatul N. D. G..
În motivarea plângerii petentul a arătat, în esență, că procurorul de caz apoi prim procurorul au invocat greșit concluzia că că fapta nu există și că ar mai fi fost invocate într-un alt doar articolul de lege care ar fi prevăzut această faptă.
Petentul mai arată că în respectivul dosar (371/P/2013) a invocat infracțiunea de abuz în serviciu și nu de inducere în eroare a organelor de anchetă, așa cum din eroare se reține în ordonanță, considerând că pe drept P. de pe lângă Curtea de Apel A. a comunicat Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. cercetarea penală a făptuitorului N. D. G. pentru săvârșirea faptei privind ilegalitatea întocmirii adresei nr. 703.587/08.10.2010.
În drept, petentul nu a indicat nici un text legal.
În probațiune, petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri în copie: dovadă de comunicare (f. 3-4).
La data de 01.09.2014, judecătorul de Cameră preliminară învestit cu soluționarea cauzei a formulat cerere de abținere, respinsă prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 02.09.2014.
La data de 20.10.2014, petentul L. I. a formulat cerere de strămutare a cauzei-depusă la dosar prin Serviciul Registratură a instanței, înaintată spre soluționare Curții de Apel A. I., respinsă prin Sentința penală nr. 135/04.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I..
La data de 21.10.2014 s-a depus de către intimat prin serviciul Registratură a instanței note scrise cu privire la admisibilitatea plângerii formulate de petent.
La solicitarea judecătorului de cameră preliminară a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 697/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., precum și dosarul nr. 507/II/2/2014 în care s-a pronunțat soluția prim procurorului.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de Cameră Preliminară reține următoarele:
În ceea ce privește legea aplicabilă în cauză, prin raportare la dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedură penală potrivit căruia, plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi conform regulilor prevăzute de aceeași lege și constatând că plângerea petentului a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 18.08.2014, după . legii noi – Noul cod de procedură penală ( 1.02.2014), judecătorul urmează a soluționa prezenta cauză potrivit Noului cod de procedură penală.
Astfel, procedând potrivit reglementărilor enunțate mai sus, judecătorul constată că prin ordonanța nr. 697/P/2014 din data de 20.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., s-a dispus în baza art. 314 alin. 1 lit. a) C.pr.penn. coroborat cu art. 315 alin. 1 lit. b) C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. a) și f) C.pr.pen. clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile de inducere în eroare a organelor judiciare prev. de art. 268 alin. 2 Cod penal și abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal, față de intimatul N. D. G..
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petentul L. I., respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța nr. 507/II/2/2014 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., în baza art. 339 C.pr.pen.
În motivarea ordonanței prim procurorului, susmenționată, s-a arătat că soluția dispusă este legală și temeinică.
Petentul a formulat plângere adresată judecătorului de cameră preliminară, criticând soluția procurorului în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare prev. de art. 268 alin. 2 Cod penal, înregistrată sub nr._ (f.2).
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 697/P/2014
a Parchetului de pe lângă Judecătoria A., judecătorul de Cameră preliminară constată că soluția pronunțată de procurorul de caz, este legală și temeinică.
Sub aspectul temeiniciei, judecătorul constată că situația de fapt reținută de P. de pe lângă Judecătoria A., în cuprinsul actului procedural arătat, este corectă, fiind în concordanță cu criteriile de incidență ale legii penale și procesual penale, făcându-se o interpretare judicioasă a probelor administrate în cauză, stabilind o stare de fapt și o motivare a soluției care rezultă din coroborarea acestor probe.
Astfel, prin plângerea penală formulată de petentul L. I. reprezentant legal al . s-a arătat că intimatul N. D., în calitate de comisar șef la garda Financiară- Secția A., a emis o adresă care a influențat concluziile unei expertize privind societatea, arătând că și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, activitățile sale aducând prejudiciu persoanei vătămate. A arătat petentul, că opinia reprezentantului Gărzii Financiare în sensul că procesele verbale de pierderi sunt false, reprezintă o încercare de inducere în eroare a organelor de anchetă și chiar un abuz în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, punând verdicte despre veridicitatea unor documente, în scopul unei învinuiri nedrepte, iar această împrejurare a condus la o durată de aproape 4 ani de presiune psihică și un stres intens asupra sa, a soției și a subalternilor.
Din conținutul adresei cu nr._/08.10.2010 (f. 38 dup) reiese că Garda Financiară- Secția A. a răspuns solicitării formulate de . și Utilaje SRL București, comunicând că, în urma controlului efectuat la unitatea din județul A. s-a constatat că procesele verbale de pierderi tehnologice nu sunt înregistrate în contabilitatea . Oiejdea, iar administratorul special al societății numita L. M. nu a putut prezenta documente de evidență gestionară care să ateste că procesele verbale se referă la operațiuni reale. Totodată, în conținutul adresei s-a menționat că cele constatate depășesc sfera de competență a Gărzii Financiare, constatările împreună cu toate anexele fiind transmise la IPJ A.- SIF A. I., în data de 02.08.2010 pentru a continua cercetările în vederea stabilirii scopului pentru care s-au întocmit procesele verbale de pierderi.
Aspectele comunicate de Garda Financiară au fost avute în vedere la soluționarea dosarului penal nr. 1409/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. A. I., preluat la P. de pe lângă Tribunalul A. sub numărul 221/P/2012, dosar înregistrat ca urmare a plângerii formulate de . și Utilaje SRL București.
Față de cele ce preced, judecătorul constată că starea de fapt reținută în cuprinsul actului procedural atacat este una corectă și că din materialul probator administrat în dosarul de urmărire penală, reiese că intimatul N. D. în calitatea sa oficială de comisar șef al Gărzii Financiare- Secția A. și-a îndeplinit exercitarea atribuțiilor impuse de actul normativ care reglementa atribuțiile Gărzii Financiare-HG 1324/2009 și OUG 91/_ în vigoare la momentul efectuării controlului și al emiterii adreselor invocate.
Așa cum rezultă din cuprinsul adresei nr._/08.10.2010 se face trimitere la notele de constatare întocmite la data de 15.06.2010 și 20.07.2010 la ., ca urmare a sesizării . și Utilaje SRL înregistrată sub nr._/10.06.2010 în scopul identificării în contabilitate a proceselor verbale de pierderi care au fost depuse ca mijloc de probă în dosarul nr. nr._ al Tribunalului A.. Aceeași adresă prevedea că în urma controlului s-a constatat că procesele verbale de pierderi nu sunt înregistrate în contabilitatea . și că numita L. M.-administrator special la . nu a putut prezenta documentele de evidență gestionară care să ateste ca procesele verbale se referă la operațiuni reale și, ca urmare, aspectele constatate depășind sfera de competență a Gărzii Financiare, s-a sesizat IPJ A.- SIF pentru a continua cercetările în vederea stabilirii scopului pentru care s-au întocmit procesele verbale de pierderi cu precizarea că dacă ele nu au fost evidențiate în contabilitate au fost întocmite în fals fără a avea la bază operațiuni reale. Această apreciere vizează doar constatarea efectivă a neînregistrării în contabilitate a proceselor verbale care a creat o prezumție sub aspectul ilegalității operațiunii de neînregistrare în contabilitate. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale (art. 6 alin. 7 din Legea nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare în vigoare la data emiterii adresei antemenționate) Garda Financiară prin personalul de specialitate constatând premisele săvârșirii unei fapte de natură penală, fără însă a se pronunța cu privire la existența fapte, a sesizat IPJ A.- SIF A. I.. Tocmai prin adresa antemenționată intimatul ca reprezentant legal al Gărzii Fincanciare – Secția A. a solicitat efectuarea de verificări ca urmare a aspectelor constatate cu precizarea că aspectele constatate depășesc sfera de competență a organelor financiare. Intimatul N. D. nu a fost cel care a hotărât că procesele verbale de pierderi tehnologice ale utilajelor livrate de furnizorul din București realizate de reprezentanții . sunt false și nu au la baza operațiuni reale ci la . a fost efectuată o verificare în urma unei sesizări scrise, iar concluziile au fost comunicare atât petiționarului (. și Utilaje SRL) cât și organelor de cercetare penală,
Ca atare, nu există indicii temeinice din care să reiasă că intimatul N. D. G. ar fi procedat cu rea credință, în sensul sesizării organelor judiciare cu privire la existența unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu asemenea fapte, cunoscând că aceasta este nereală și nici că ar fi procedat cu știință defectuos și părtinitor pentru a-l prejudicia pe petent, neexistând, de asemenea, date sau indicii temeinice din care să reiese că acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu rea credință, actele efectuate de acesta, atribuțiile și sarcinile de serviciu îndeplinindu-le în concordanță cu legea.
Sub aspectul legalității soluției dispuse, judecătorul se raportează la prevederile art. 315 alin. 1 lit. b) C.pr.pen., potrivit cărora clasarea cauzei se dispune când există vreunul din cazurile prevăzute la art. 16 alin. 1 C.pr.pen, printre care și cel prevăzut de lit. a)- fapta nu există. Or, din materialul probator administrat în cauză față de intimatul N. D. G., așa cum s-a arătat mai sus, nu există date sau indicii temeinice din care să reiasă că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare prev. de art. 268 alin. 2 Cod penal- caz care se încadrează în cel prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. a) C.pr.pen.
Ca atare, în baza art. 341 alin. 6 lit. a) Cod de proc.pen., va respinge plângerea formulată de petentul L. I. ca nefondată și va menține ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. nr. 697/P/2014 din data de 20.06.2014 de clasare a cauzei penale față de intimatul N. D. G. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inducere în eroare a organelor judiciare prev. de art. 268 alin. 2 Cod penal și abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal.
Cu privire la cheltuielile judiciare:
Potrivit art. 275 alin.2 C. pr. pen. în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea.
Față de cele ce preced și în baza acestui text legal instanța va obliga petentul la plata sumei de 50 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
De asemenea, potrivit art. 276 alin. 6 Noul Cod de Procedură penală în celelate cazuri instanța stabilește obligația de restiuire ( a cheltuielilor judiciare făcute de părți) potrivit legii civile.
În atare condiții, judecătorul analizând capătul de cerere prin care intimatul N. D. a solicitat obligarea petentului la plata sumei de 620 lei ocazionate de soluționarea prezentei cauze, reține dispozițiile conținute de art. 453 alin.1 din Codul de pr.civ. „partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Astfel, drept expresie a principiului disponibilității ce guvernează procesul civil dedus din prevederile art. 22 alin. 6 noul cod de pr.civ., cheltuielile de judecată se acordă numai la cerere și numai în măsura în care au fost dovedite (conform art. 452 c.pr.civ.)
Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de „despăgubire” acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a celeilalte părți asa cum rezultă din disp. art 453 C.pr.civ. Fapta părții „care cade în pretenții” declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată fiind reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”, care prin conduita sa neglijentă a determinat efectuarea respectivelor cheltuieli.
Judecătorul retine că în esență art. 453 alin 1 stabilește o prezumție de răspundere irefragabilă, o răspundere obiectivă care izvorăște dintr-o activitate fără culpă.
Față de cele ce preced, în prezenta cauză, având în vedere soluția pronunțată pe plângere, și că intimatul a făcut dovada cheltuielilor de judecată suportate cu prezentul litigiu fiind depusă în acest sens chitanța nr._/11.09.2014-ce atestă onorariul de avocat în cuantum de 620 de lei (f. 60), va obliga petentul la plata sumei de 400 lei către intimatul N. D. G.-cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial redus-conform art.451 alin.2 Cod proc.civ., sumă ce respectă caracterul rezonabil al cheltuielilor raportat la natura activității efectiv prestate și la riscul implicat de existența litigiului (fiind depuse la dosar note scrise -23-29 file, cauza soluționându-se în camera de consiliu, cu dezbaterii contradictorii, la un singur termen de judecată).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 341 alin. 6 lit. a) Cod de proc.pen., respinge plângerea formulată de petentul L. I. (domiciliat în A. I., .. 11, ., etaj 1, ., CNP_), ca nefondată.
Menține ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. nr. 697/P/2014 din data de 20.06.2014 de clasare a cauzei penale față de intimatul N. D. G. (domiciliat în S. Lancrăm, ., jud. A.) cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inducere în eroare a organelor judiciare prev. de art. 268 alin. 2 Cod penal și abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod de proc. pen. obligă petentul la plata sumei de 50 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 276 alin. 6 Cod de proc. pen., admite în parte cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 620 de lei, reprezentând onorariu apărător ales și în consecință:
Obligă petentul la plata sumei de 400 lei către intimatul N. D. G.- cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial redus, conform art.451 alin.2 Cod proc.civ..
Definitivă, potrivit art. 341 alin. 8 Cod proc.pen.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, data de 30.01.2015.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
B. D. M.
GREFIER
N. A.
Red. BDM/Tehnored.NA/3 ex./09.04.2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Furtul. Art.208 C.p.. Sentința nr. 284/2015. Judecătoria ALBA... → |
|---|
