Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 190/2016. Judecătoria BRAŞOV

Judecătoria BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Sentința nr. 190/2016 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 190/2016

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDBRV:2016:002._

RO M Â N I A

JUDECĂTORIA B.

DOSAR NR._

SENTINȚA PENALĂ NR. 190

Ședința publică din data de 04.02.2016

PREȘEDINTE: B. D.- judecător

GREFIER :C. G.

Ministerul Public este reprezentat de PROCUROR: C. LILIȘOR din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B.,

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza penala de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 28.01.2016 care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 04.02.2016.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constata lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

JUDECĂTORIA

P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 30.09.2015, emis în Dosarul nr._/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. A. (fiul lui A. și A., născut la data de 20.01.1960, în municipiul S., județul B., domiciliat în municipiul S., ., județul B., având CNP_, cetățean român, căsătorit, studii medii, stagiul militar îndeplinit, lăcătuș mecanic, fără antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunilor de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului”, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal (fapta din data de 21.09.2014), „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal (fapta din data de 21.09.2014) și „vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art. 196 alin. 1 și 3 Cod penal (fapta din data de 21.09.2014).

În rechizitoriu s-a reținut că inculpatul, la data de 21.09.2015, în jurul orei 15.00, a condus, după ce a consumat băuturi alcoolice și având permisul de conducere anulat, autoturismul purtând marca Dacia L., înmatriculat cu nr._, de la locul său de muncă situat în apropierea mun. S., pe . intersecția cu bulevardul G. M. și la întoarcere a acroșat partea civilă G. R., care s-a angajat în traversarea străzii, provocându-i leziuni traumatice vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 2700/E/30.09.2014. S-a reținut că inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind 0.70 mg/l alcool pur în aerul expirat și a fost condus la S. C. Județean de Urgență B. unde i s-au prelevat două mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, la orele 16.30 și 17.30, rezultatele fiind de 1.40 g/l alcool pur în sânge la ora recoltării primei mostre biologice de sânge și de 1.20 g/l alcool pur în sânge la ora recoltării celei de a doua mostre biologice de sânge.

Ca mijloace de probă sunt indicate în actul de sesizare următoarele: procesul-verbal de sesizare din oficiu din 21.09.2014 al organelor de poliție judiciară, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21.09.2015 și planșa fotografică anexată, declarația reprezentantei părții civile G. R., martora M. V. din 29.03.2015, raportul de expertiză medico-legală nr. 2700/E/30.09.2014, buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1437/T/22.09.2014 și 1438/T/22.09.2014 și documentele anexate, adresa Instituției Prefectului Județului B.-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nr._/25.02.2015, declarația inculpatului T. A. din 09.07.2015, procesul-verbal întocmit de organele de poliție la data de 21.09.2014, declarația martorului M. M.-S. din 09.04.2015, adresa Spitalului C. de Copii B. nr. 7036/13.05.2015 și documentele anexate.

Inculpatul a recunoscut în fața instanței acuzația lansată împotriva sa, solicitând să fie judecat pe baza procedurii privind recunoașterea învinuirii. Considerând cererea întemeiată, instanța a admis-o.

Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și având în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului, instanța constată cu privire la infracțiunile reținute în sarcina acestei persoane că situația de fapt este identică celei prezentate în rechizitoriu.

Astfel, instanța reține că, la data de 21.09.2015, în jurul orei 15.00, după ce consumase băuturi alcoolice, inculpatul T. A. a plecat de la locul său de muncă-Uzina de apă aparținând S.C. RAJA S.A. C., Secția Predeal, la volanul autoturismului marca Dacia L., înmatriculat cu numărul_, proprietate personală, pe care l-a condus în mun. S., jud. B., pe . la intersecția cu bulevardul G. M.. Aici, îl aștepta martorul M. M. A., coleg de serviciu. Acesta s-a urcat în autoturism și inculpatul T. A. a întors autoturismul și s-a îndreptat spre locul său de muncă. Ajuns la ieșirea de pe . a fost surprins de ieșirea din curtea unui imobil a părții civile G. R., în vârstă de 9 ani, care a traversat în fugă . se asigure și, deși a frânat, inculpatul l-a acroșat cu partea stângă a autoturismului. Inculpatul T. A. a fost testat cu aparatul etilotest rezultatul fiind 0.7 mg/l alcool pur în aerul expirat. În consecință, inculpatul T. A. a fost condus la S. C. Județean B., unde i s-au recoltat două mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, la orele 16.30 și 17.30. Din buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1437/T/22.09.2014 și 1438/T/22.09.2014 rezultă că inculpatul T. A. a avut o îmbibație alcoolică de 1.40 g/l alcool pur în sânge la ora recoltării primei mostre biologice de sânge și 1.20 g/l alcool pur în sânge la ora recoltării celei de a doua mostre biologice de sânge. Din adresa Instituției Prefectului județului B.-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nr._/25.02.2015 rezultă că inculpatul T. A. figurează în evidențele serviciului menționat cu permis de conducere pentru categoriile B, BE, C și CE, permis ce a fost anulat la data de 30.09.2010. Din raportul de expertiză medico-legală nr. 2700/E/30.09.2014 rezultă că partea civilă G. R. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 21.09.2014 prin lovire cu și de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident de trafic rutier și necesită pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

În drept, faptele inculpatului corespund tipicității infracțiunilor de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului”, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal și „vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art. 196 alin. 1 și 3 Cod penal.

Se constată că inculpatul a condus autoturismul menționat pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală.

Elementul material al infracțiunii de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului”, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, constă în conducerea pe drumurile publice a vehiculului în discuție, de către inculpat, care avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de norma penală, respectiv relațiile sociale privind siguranța circulației rutiere.

Raportul de cauzalitate rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16, alin. 3, lit. b Cod penal, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultând că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Pentru a decide astfel, instanța reține că infracțiunea de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului”, faptă prevăzută și pedepsită de art.336 alin. 1 Cod penal, constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Cu privire la cerința existenței laturii obiective a faptei prevăzute de legea penală, instanța constată că în speță aceasta rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, din probele administrate.

Instanța constată că în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.69/27.01.2015, a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr.732/2014, potrivit căreia sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art.336 alin. 1 din Codul penal este neconstituțională. În considerentele deciziei s-a reținut că îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. O dată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art.336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale invocate.

Față de cele de mai sus, având în vedere că, ulterior declarării ca fiind neconstituțională sintagma „la data prelevării probelor biologice”, alcoolemia se impune a fi stabilită pentru momentul consumării infracțiunii, adică la data depistării în trafic/conducerii autoturismului, în considerarea recunoașterii făcute de inculpat în fața instanței, deși nu s-au administrat probe (expertiză prin care să se determine retroactiv alcoolemia) din care să rezulte că valoarea alcoolemiei la momentul depistării era una care califică fapta inculpatului ca infracțiune, instanța apreciază că probele de la dosar sunt suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție a inculpatului. Instanța reține că probele indirecte administrate în cauză, prin intermediul cărora se pot stabili, pe cale indirectă, faptele principale, furnizează suficiente informații care pot dovedi caracterul just al încadrării faptei inculpatului în sfera ilicitului penal. Probele indirecte aflate la dosarul cauzei (declarația de recunoaștere a inculpatului, înscrisuri - cu referire explicită la recoltarea mostrelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei la momentul ulterior depistării în trafic a inculpatului) sunt suficiente pentru stabilirea faptului principal - că alcoolemia inculpatului la momentul conducerii autoturismului era una de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În aceste condiții, urmează a fi angajată răspunderea penală a inculpatului, întrucât fapta sa este prevăzută de legea penală, a fost săvârșită cu vinovăție, fiind nejustificată și imputabilă acestuia.

De asemenea, se reține că inculpatul a condus autoturismul în discuție având dreptul de a conduce anulat.

În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal.

Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de norma penală, respectiv relațiile sociale privind siguranța circulației rutiere.

Raportul de cauzalitate rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16, alin. 3, lit. a Cod penal, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultând că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea acestui rezultat.

Totodată, se reține că inculpatul, în contextul anterior expus, a provocat părții civile G. R. leziuni traumatice vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Nu se poate reține culpa exclusivă a victimei în producerea accidentului în contextul în care inculpatul se află sub influența băuturilor alcoolice și avea dreptul de a conduce anulat. Art. 35 alin. 1 din O.u.G. nr. 195/2002 consacră regula potrivit căreia „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private”, iar instanța consideră că această prevedere nu poate fi interpretată și aplicată excesiv, în defavoarea victimei, chiar dacă aceasta nu s-a asigurat la momentul angajării în traversare. Starea de pericol a fost creată și de inculpat, care, în contextul dat, ar fi trebuit să manifeste o prudență suplimentară și să reducă viteza de deplasare până la limita necesară pentru evitarea oricărui pericol. Inculpatul nu a avut, așadar, un comportament preventiv, adaptat la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, fără a pune în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor care s-ar fi putut angaja în traversarea drumului public.

Din coroborarea probelor administrate rezultă că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este prevăzută de legea penală și a fost comisă de acesta cu vinovăție în forma prevăzută de lege. Fapta este nejustificată și imputabilă.

Din punctul de vedere al laturii obiective, instanța reține că inculpatul în calitate de conducător auto, în condițiile anterior relevate (sub influența băuturilor alcoolice - cu relevanță penală, respectiv având dreptul de a conduce anulat) a produs urmare nerespectării dispozițiilor legale și măsurilor de prevedere (prevederile art. 35 alin.1 și art. 48 din O.u.G. 195/2002) un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a părții civile, leziunile traumatice suferite de această persoană fiind de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Elementul material al infracțiunii de “vătămare corporală din culpă” s-a realizat în momentul în care, aflat sub influența băuturilor alcoolice, cu dreptul de a conduce anulat și prin nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la circulația pe drumurile publice, inculpatul a accidentat, din culpă, pe victimă, iar urmarea imediată a fost atinsă prin aceea că leziunile traumatice suferite de această persoană au fost de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Din punctul de vedere al laturii subiective, instanța deduce din circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii că inculpatul a comis fapta cu vinovăție în forma culpei, nu a prevăzut pericolul de accident atras de nerespectarea regulilor de circulație relevate, cu consecința accidentării victimei, deși avea obligația generală de a avea un comportament preventiv la volan, adaptat la specificul drumului, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță pentru toți participanții la trafic.

Legătura de cauzalitate reiese din întreg probatoriul administrat în cauză.

În condițiile producerii accidentului, starea de pericol a fost creată într-o măsură determinantă de inculpat.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi stabilite în sarcina inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunilor, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța reține că inculpatul nu are antecedente penale, conduita sa a fost de recunoaștere și regret a faptei comise, dar infracțiunile săvârșite prezintă un grad de pericol social important prin raportare la nivelul destul de ridicat al alcoolemiei, împrejurarea constând în inexistența unui drept valabil de a conduce autovehicule și incidentul rutier provocat de inculpat. Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, dată fiind gravitatea concretă a infracțiunilor săvârșite de inculpat, care avea dreptul de a conduce anulat și o alcoolemie ridicată, împrejurare de natură că reducă semnificativ capacitatea de a conduce vehicule în condiții de siguranță pentru trafic, fapt demonstrat de altfel de incidentul rutier în care inculpatul a fost implicat.

Vor fi avute în vedere limitele de pedeapsă diminuate potrivit regulilor ce guvernează judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

Pentru aceste motive, instanța, în baza art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul T. A. (fiul lui A. și A., născut la data de 20.01.1960, în municipiul S., județul B., domiciliat în municipiul S., ., județul B., având CNP_, cetățean român, căsătorit, studii medii, stagiul militar îndeplinit, lăcătuș mecanic, fără antecedente penale), la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului”, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal (fapta din data de 21.09.2014).

De asemenea, în baza art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, instanța va condamna pe același inculpat, la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal (fapta din data de 21.09.2014).

Totodată, în baza art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, instanța va condamna pe același inculpat, la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art. 196 alin. 1 și 3 Cod penal (fapta din data de 21.09.2014).

În baza art. 38 alin. 2 și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, se vor contopi pedepsele anterior stabilite, aplicându-se inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare (compusă din pedeapsa principală cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse principale, respectiv 1/3 din 18 luni închisoare, adică 6 luni închisoare).

În baza art. 91 C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și se va stabili un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 C. pen., va fi obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b C. pen., se va impune condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune B. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei municipiului B. sau Primăriei municipiului S., pe o perioadă de 70 zile lucrătoare.

Se va desemna Serviciul de Probațiune B. pentru supravegherea executării măsurilor și obligațiilor instituite în sarcina inculpatului.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 91 C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanța consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, pedeapsa aplicată fiind sub limita de 3 ani închisoare prevăzută de lege, inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, astfel încât instanța are convingerea că scopul general al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă în regim de detenție a pedepsei aplicate.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. S-a avut în vedere, în acest sens, scopul constituirii Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, astfel cum este acesta consacrat prin art. 1 alin. 1 și alin. 3 lit. a din Legea nr. 76/2008, categoriile de informații conținute ce se înscriu și se prelucrează în baza de date de referință, între care se regăsesc (în opinia instanței, în mod obligatoriu) și cele referitoare la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexa la acest act normativ, conform art. 4 alin. 1 lit. b. Totodată, s-a avut în vedere faptul că dispozițiile referitoare la aplicarea facultativă a regulii privind prelevarea nu sunt incidente, în opinia instanței, în situația condamnărilor, pentru că nu au fost menționate în lege și criterii concrete de apreciere în ceea ce privește situația personală a condamnatului sau pericolul concret al infracțiunii comise de acesta, astfel încât să se poată stabili în concret natura juridică a obligației de dispunere a prelevării, respectiv dacă aceasta are un caracter facultativ sau obligatoriu în astfel de ipoteze.

Cu privire la latura civilă, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției inculpatului), în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art.1357, art. 1381, 1391 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă pentru care a fost condamnat inculpatul, instanța va admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă G. R., prin reprezentant legal, dispunând, în consecință, obligarea inculpatului la plata către această parte civilă a sumei de 2500 lei cu titlu de daune morale, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului (de la data rămânerii definitive a prezentei).

Pentru a decide astfel instanța are în vedere culpa comună a victimei în producerea accidentului (victima traversând . a se asigura). Se are în vedere, de asemenea, valoarea lezată și gravitatea acestei leziuni care au afectat într-o măsură importantă partea civilă. Suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale este exagerată, în opinia instanței, un cuantum necesar și suficient fiind cel acordat potrivit prezentei. Instanța a avut în vedere suferințele fizice și psihice la care a fost supusă partea civilă, dar a ținut cont și de împrejurarea că despăgubirile acordate nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părții civile și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului. Instanța apreciază că valoarea daunelor morale solicitate de partea civilă este exagerată și nerezonabilă, considerând că, în raport de vătămările fizice și psihice efectiv suferite de aceasta, suma acordată este suficiente pentru acoperirea prejudiciului.

De asemenea, în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 1357 și art. 1381 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă pentru care a fost condamnat inculpatul, instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Copii B., cu sediul în județul B., municipiul B., ., obligând, în consecință, pe inculpat, la plata, către această parte civilă, a sumei de 112 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate G. R., precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data finalizării prestării serviciilor (16.10.2014) până la data plății efective.

În baza art. 91 alin. 4 C. pen., se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor impuse inculpatului sau al comiterii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

Totodată, instanța va constata că în cauză are calitatea de asigurător de răspundere civilă (parte responsabilă civilmente) Societatea de asigurare Reasigurare C. I. S.A., cu sediul în municiupiul București, sector 1, .. 5-7, parter, demisol, obligând asigurătorul, pe cale de consecință, în baza art.50 din Legea nr. 136/1995 și Ordinului C.S.A. nr. 14/2011, la plata despăgubirilor civile menționate mai sus, acordate în favoarea părților civile.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (200 lei pentru faza camerei preliminare și pentru faza de judecată și 300 lei pentru faza de urmărire penală). Cheltuielile cu avocatul desemnat din oficiu pe seama părții civile pentru faza camerei preliminare și a judecății (câte 195 lei pentru fiecare etapă procesuală) vor rămâne în sarcina statului și se vor avansa Baroului B. din fondul special al Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul T. A. (fiul lui A. și A., născut la data de 20.01.1960, în municipiul S., județul B., domiciliat în municipiul S., ., județul B., având CNP_, cetățean român, căsătorit, studii medii, stagiul militar îndeplinit, lăcătuș mecanic, fără antecedente penale), la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului”, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal (fapta din data de 21.09.2014).

În baza art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, condamnă pe același inculpat, la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal (fapta din data de 21.09.2014).

În baza art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, condamnă pe același inculpat, la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art. 196 alin. 1 și 3 Cod penal (fapta din data de 21.09.2014).

În baza art. 38 alin. 2 și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, contopește pedepsele anterior stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare (compusă din pedeapsa principală cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse principale, respectiv 1/3 din 18 luni închisoare, adică 6 luni închisoare).

În baza art. 91 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 C. pen., obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b C. pen., impune condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune B. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

Desemnează Serviciul de Probațiune B. pentru supravegherea executării măsurilor și obligațiilor instituite în sarcina inculpatului.

În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art.1357, art. 1381, 1391 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă pentru care a fost condamnat inculpatul, admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă G. R., prin reprezentant legal, dispunând, în consecință, obligarea inculpatului la plata către această parte civilă a sumei de 2500 lei cu titlu de daune morale, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului (de la data rămânerii definitive a prezentei).

În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 1357 și art. 1381 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă pentru care a fost condamnat inculpatul, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Copii B., cu sediul în județul B., municipiul B., ., obligând, în consecință, pe inculpat, la plata, către această parte civilă, a sumei de 112 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate G. R., precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data finalizării prestării serviciilor (16.10.2014) până la data plății efective.

În baza art. 91 alin. 4 C. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor impuse inculpatului sau al comiterii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

Constată că în cauză are calitatea de asigurător de răspundere civilă (parte responsabilă civilmente) Societatea de Asigurare Reasigurare C. I. S.A., cu sediul în municiupiul București, sector 1, .. 5-7, parter, demisol, obligând asigurătorul, pe cale de consecință, în baza art.50 din Legea nr. 136/1995 și Ordinului C.S.A. nr. 14/2011, la plata despăgubirilor civile menționate mai sus, acordate în favoarea părților civile.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (200 lei pentru faza camerei preliminare și pentru faza de judecată și 300 lei pentru faza de urmărire penală). Cheltuielile cu avocatul desemnat din oficiu pe seama părții civile pentru faza camerei preliminare și a judecății (câte 195 lei pentru fiecare etapă procesuală) rămân în sarcina statului și se vor avansa Baroului B. din fondul special al Ministerului Justiției.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2016.

PREȘEDINTEGREFIER

B. D. C. G.

Red./ Tehnored. B.D. 18.02.2016 4 ex

← Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat....		Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... →

Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 190/2016. Judecătoria BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 190/2016. Judecătoria BRAŞOV