Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 31/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 17-02-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 31
Ședința publică de la 17 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M.
GREFIER: C. E.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii penale puse în mișcare prin rechizitoriul nr. 4882/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, privind pe inculpatul M. C. F., trimis în judecată în stare de libertate, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin.1,art.229 alin.1 lit.b,d cod penal, parte civilă C. G. D..
Prezența și dezbaterile pe fond ale părților au avut loc în ședința publică din 10 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 17 februarie 2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis la data de 15.09.2014 sub nr. 4882/P/2012 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. F. C., fiul lui C. și G., născut la data de 28 martie 1985 în Câmpina, jud. Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 18/19.12.2012, în jurul orelor 2100 - 2300, a pătruns fără drept în curtea persoanei vătămate C. G. D., iar din saivan a sustras 35 de ovine, pe care le-a mânat pe drumul public, pe o distanță de circa 2 km, până la locuința martorului R. C., unde le-a ascuns în grajdurile acestuia, cauzând un prejudiciu de_ lei.
Prin încheierea de ședință din data de 06.11.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 al. 2 Cpp, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt: în noaptea de 18/19.12.2012, inculpatul M. F.-C. a pătruns fără drept în grădina persoanei vătămate C. G. D. din Urleta, pe o poartă de acces diferită de cea a curții locuinței, iar din saivan a sustras 35 de ovine, pe care le-a mânat pe drumul public pe o distanță de circa 2 km, până la locuința martorului R. C. din Mislea, unde le-a ascuns în grajdurile acestuia.
Persoana vătămată a fost cea care a găsit oile, urmând urmele copitelor impregnate în zăpadă, recuperându-le pe toate în aceeași noapte. Valoarea prejudiciului declarată de persoana vătămată organelor de cercetare penală este de_ lei, însă aceasta s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală pentru suma de 2000 lei, reprezentând valoarea a patru oi gestante pe care a fost nevoit să le sacrifice, din cauza faptului că prezentau lovituri de bâtă.
Cu ocazia audierii sale în fața organelor de urmărire penală, inculpatul a declarat că a găsit turma de oi abandonată la circa 300 de metri de S.C. C. Impex SRL Urleta, în zona fermei de meri din Mislea, și le-a condus până la saivanul martorului R. C., în scopul de a le adăposti, iar ulterior, în dimineața următoare, intenționa să anunțe organele de poliție despre faptul că a găsit oile pierdute.
Situația de fapt reținută rezultă cu certitudine din mijlocele de probă administrate în faza urmăririi penale: plângerile persoanei vătămate (f. 5-6), proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 7), planșe fotografice (f. 8-16), declarația persoanei vătămate (f. 17-26), declarațiile inculpatului (f. 30-39, 59-60), declarațiile martorilor (f. 41-52), proces - verbal de conducere în teren (f. 53-54), planșe fotografice privind conducerea în teren (f. 55-58), proces-verbal de vizionare (f. 62) și proces-verbal de vizionare imagini suport optic (f. 63), coroborate cu probele administrate în faza cercetării judecătorești.
Cu ocazia audierii sale în instanță, cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, la termenele de judecată din data de 25.11.2014 (f. 16-17) și din data de 13.01.2015 (f. 33-34), inculpatul a declarat că a luat cunoștință de rechizitoriu și că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată, întrucât nu a intrat în curtea părții vătămate și nu i-a sustras nicio oaie. Inculpatul a mai precizat că lucrează la numitul R. C. și la data respectivă se întorcea de la acesta și pe drum, sau pe marginea drumului, respectiv la Fermă, a găsit oile, care erau băgate între meri, pe care le-a putut vedea pentru că nu erau prea departe de drum și, crezând că sunt ale unei persoane pe care o cunoștea, pe nume T., le-a luat și le-a dus în saivan la numitul R. C., cu intenția de a anunța poliția ulterior, însă nu la acel moment, întrucât era târziu și nimeni nu răspundea. Inculpatul a susținut că nu a apucat a doua zi să anunțe poliția, pentru că a doua zi partea vătămată a venit la R. C. și a găsit oile. Inculpatul a susținut și că numitul R. C., la care lucra îngrijind animalele și nu avea o ora fixă când termina programul, nu a știut că dusese oile în saivanul lui.
Inculpatul a mai susținut că în noaptea de 18/19 decembrie, întorcându-se de la Mislea, s-a întâlnit cu partea vătămată, care era însoțită de numitul C. D. și care i-a spus că este în căutarea unor oi pe care le-a pierdut, fără a preciza numărul acestora. Atunci, a mai arătat inculpatul, i-a spus părții vătămate că a găsit niște oi, fără a-i preciza un număr anume, pe care le-a dus în saivanul numitului R. C. din Mislea, loc în care i-a însoțit pe cei doi, deschizându-le acolo porțile.
În cauză a fost încuviințată, la solicitarea inculpatului, și administrată proba testimonială.
Astfel, fiind audiat în calitate de martor la termenul de judecată din data de 13.01.2015, numitul D. A. a arătat că locuiește pe aceiași stradă cu partea vătămată și că, în noaptea de 18/19 decembrie 2012, plecând la serviciu, în capătul străzii a auzit zgomote ca și cum cineva ar fi mânat niște animale, zgomote constând în lătrat de câini. A mai menționat că nu a văzut niciun animal și nicio persoană (f. 26).
Numita I. G. M., fiind audiată în calitate de martor la termenul de judecată din data de 13.01.2015, a arătat instanței că în seara de 18-19 decembrie 2012 se afla la domiciliu și a auzit câinele lătrând, motiv pentru care s-a uitat pe fereastră și a văzut pe stradă trecând un cârd de oi, însoțit de o persoană de sex masculin, pe care nu a putut-o identifica, dar despre care crede că era sub influența băuturilor alcoolice, întrucât în lumina stradală a putut vedea o sticlă în mâna acelei persoane, care totodată vorbea foarte tare cu oile. De asemenea, martora a precizat că direcția de deplasare a oilor era dinspre Urleta spre Mislea (f. 27).
Fiind audiat în calitate de martor la termenul de judecată din data de 13.01.2015, numitul C. D. a arătat că este persoana care îngrijește oile părții vătămate și că în seara respectivă le închisese în saivan și plecase să fac o baie, precum și că, la un moment dat, partea vătămată a mers la animale datorită zgomotului pe care-l făcea o oaie care urma să fete și a constatat lipsa unui număr de 35 de oi și a găsit porțile deschise. Martorul a mai susținut că împreună cu partea vătămată a început să se uite prin grădină după animale, dar nu au găsit oile, după care au plecat pe drum și s-au dus după urmele de baligă, iar la Societatea C. Impex, paznicul G. T. le-a spus că a văzut un cârd de oi trecând spre Mislea, fără să le poată preciza de cine erau însoțite și nici câte erau. După aceea, a mai arătat martorul, s-au întâlnit cu paznicul B. S., care le-a spus și el că a văzut niște oi, dar care se duceau către livadă, însă nu știa câte erau și cine le însoțea. Martorul a mai precizat că, la o oarecare distanță, s-au întâlnit cu inculpatul, care le-a spus că a găsit el două oi de ale lui T., un alt cioban care păștea oile în livadă, și, deși inculpatul venea spre Urleta, s-a întors cu ei spre Mislea și i-a însoțit în căutarea oilor pe tot traseul, ghidându-se după urmele de baligă, care i-au dus la saivanul lui R. C. din Mislea. Martorul a menționat că, atunci când au descoperit oile părții vătămate în saivanul familiei R., inculpatul era de față, însă nu a recunoscut că el a fost cel care a adus oile în acel loc fiind băut, ci a început să se certe cu partea vătămată, și nici despre cele două oi aparținând numitului T. inculpatul nu a spus atunci că le-ar fi dus în saivanul lui R. C. și nici nu a afirmat că a găsit oile părții vătămate în livadă și că le-ar fi adăpostit în saivanul lui R. C..
După ce a ascultat declarația inculpatului, martorul C. D. a susținut încă o dată că inculpatul nu a afirmat decât că a găsit două oi, fără a spune unde le-a dus, și că, împreună cu partea vătămată, a ajuns la locuința lui R. C. nu datorită afirmațiilor inculpatului, ci mergând după urmele de balegă, urmărite cu lanterna. A mai precizat și că inculpatul era la acel moment foarte beat, și nu le-a acordat ajutor însoțindu-i la locuința lui R. C., deschizându-se porțile și a aprinzând lumina, iar inculpatul nu le-a dat nicio explicație de ce s-a întors din drum, ci a venit în urma lor așa cum a putut, datorită consumului de băuturi alcoolice (f. 28-29, 32).
Audiat fiind în calitate de martor la termenul de judecată din 13.01.2015, numitul G. T. a arătat că a fost paznic la . Urleta și își făcea rondul de noapte, când a auzit zgomot pe stradă și a ieșit și a văzut că prin fața depozitului se deplasa, de la Urleta spre Mislea, un cârd de oi, însoțit de o persoană de sex masculin, pe care nu a putut-o identifica întrucât ajunseseră la o distanță de cca. 100-200 m de poarta depozitului, însă a zărit această persoană în lumina farurilor unei mașini. Martorul a mai învederat instanței că, după vreo două ore, a apărut partea vătămată, însoțită de o altă persoană, întrebându-l dacă nu a văzut niște oi, și le-a povestit ce văzuse (f. 30).
Martora R. D. a declarat, la același termen de judecată, că în seara de 18/19 decembrie 2012 a fost trezită de partea vătămată, care era însoțită de inculpat și de o altă persoană, și atunci partea vătămată i-a spus că în saivanul martorei se aflau niște oi care îi aparțineau persoanei vătămate, care au fost găsite de inculpat și aduse acolo. Martora a precizat că l-a sunat pe soțul său, care nu era acasă, și apoi a numărat și i-a restituit oile, după ce partea vătămată îi indicase semnele distinctive ale oilor sale. Martora a mai arătat că toate cele trei persoane au încercat să scoată oile din grajdul ei și nu-și amintește dacă partea vătămată și inculpatul s-au certat, și nici nu știe exact dacă inculpatul era băut în seara respectivă (f. 31).
Fiind audiat în calitate de martor la termenul de judecată din data de 10.02.2015, numitul B. I. a arătat că la data de 18 decembrie 2012, în jurul orei 24.00, în timp ce se afla în curtea numitului I. M., a văzut trecând pe stradă o turmă de oi cu un bărbat cu o căciulă pe cap, care vorbea cu ele și le tot spunea ține pe dreapta! Martorul a precizat că, la momentul când a observat-o el, turma de oi stătea pe loc și nu știe în ce direcție a plecat. Martorul a mai învederat instanței că nu-l cunoaște pe inculpat. Martorul a mai arătat și că locul în care a văzut turma de oi însoțită de acea persoană de sex masculin pe care nu a recunoscut-o se află între localitățile Urleta și Mislea (f. 41).
La termenul de judecată din data de 25.11.2014, partea vătămată C. G. D. a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului, solicitând obligarea acestuia la despăgubiri civile în sumă de 2000 lei, reprezentând contravaloarea animalelor, patru oi gestante, pe care a trebuit să le sacrifice ca urmare a faptului că au fost lovite cu bâta (f. 15). La același termen de judecată, instanța a luat act că partea civilă nu a solicitat administrarea de probe.
De asemenea, fiind audiat în ședință publică la data de 13.01.2015, numitul C. G. D. a arătat că după ce a trecut în seara respectivă, căutând oile împreună cu martorul C. D., de depozitul C. Impex, unde a vorbit cu paznicii, a urmărit balega de oi, pentru a le depista traseul, având în mână o lanternă, iar la un moment dat s-au întâlnit cu inculpatul, care venea dinspre Mislea spre Urleta, și care i-a cerut un foc numitului C. D., i-a întrebat ce fac și le-a spus că el a găsit șase oi, despre care credea că aparțin numitului T., motiv pentru care le-a dus în grajd la R. C.. Partea vătămată a mai precizat că, înainte de a pleca de acasă, a numărat oile și știa că îi lipsesc 35 de capete.
Totodată, partea vătămată a mai menționat că inculpatul cunoștea curtea și grădina sa pentru că lucrase ca în grijitor și la oile sale, cu 2-3 săptămâni înainte. De asemenea, persoana vătămată a arătat că, în noaptea respectivă, nu a fost prea atent la afirmațiile inculpatului, fiind preocupat să urmărească balega, lăsându-l astfel mai în urmă, cu numitul C.. Partea vătămată a subliniat și faptul că, deși afirmase că el are 35 de oi lipsă, inculpatul nu a spus că ar fi dus în grajdul lui R. C. atâtea oi. De asemenea, partea vătămată a precizat că nu înțelege de ce inculpatul i-a însoțit până la locuința lui R. C. (f. 24-25).
Coroborând declarațiile părților și ale martorilor audiați, instanța constată că, deși niciunul din martori nu a perceput momentul pătrunderii inculpatului în curtea părții vătămate, acesta este autorul faptei, pentru următoarele considerente:
Inculpatul cunoștea gospodăria și locul în care erau ținute animalele părții vătămate, pentru că lucrase pentru aceasta în perioada anterioară; în seara respectivă animalele fuseseră închise în saivan de către martorul C. D., astfel încât nu exista posibilitatea să iasă din saivan și să ajungă pe drumul public; martorul D. A., care locuiește pe aceeași stradă cu partea vătămată, a perceput în apropierea gospodăriei acesteia zgomotul unei turme mânate de o persoană și ulterior, pe traseul parcurs până la locuința numitului R. C. din Mislea, ceilalți martori audiați au văzut turma de oi însoțită de o persoană de sex masculin, pe care nu au putut-o identifica datorită întunericului, care însă era, fără îndoială, inculpatul, care a dus oile în grajdul numitului R. C., fără știrea acestuia din urmă, loc din care au fost recuperate de partea vătămată.
Pe de altă parte, chiar dacă inculpatul a însoțit pe partea vătămată și pe martorul C. D. până la locuința numitului R. C., acesta nu a avut nicio contribuție la găsirea animalelor, partea vătămată urmând traseul urmelor de copită impregnate în zăpadă și a celor de bălegar, până în localitatea Mislea.
Potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în MOf Partea I, nr. 510 din 24.07.2009, cu modificările și completările ulterioare, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 NCp, “în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Identificarea legii penale mai favorabile se face din perspectiva a patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării. Aplicarea interpretării legii penale mai favorabile presupune operațiuni de verificare a dispozițiilor ambelor legi pentru fiecare instituție în parte și o comparare finală, o evaluare și o alegere a uneia din cele două legi ca fiind mai favorabilă. Însă, totodată, potrivit deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și în conformitate cu teoria aplicării unitare a legii mai favorabile, urmează a se aprecia că legea penală mai favorabilă pentru inculpat este vechea reglementare penală, nu în raport de cuantumul limitelor speciale de pedeapsă, ci în raport de modalitatea de executare a acesteia, întrucât prevederile vechiului cod penal relative la suspendarea condiționată a executării instituie condiții de aplicare mai puțin restrictive decât art. 91 și următoarele din NCp.
Așa fiind, în baza disp. art. 386 C.p.p. rap. la art. 5 NCp, urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d NCp, în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. g și i C.p.1968.
În drept: fapta inculpatului M. F. C., care în noaptea de 18/19.12.2012, în jurul orelor 2100 - 2300, a pătruns fără drept în curtea persoanei vătămate C. G. D., iar din saivan a sustras 35 de ovine, pe care le-a mânat pe drumul public, pe o distanță de circa 2 km, până la locuința martorului R. C., unde le-a ascuns în grajdurile acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. g și i C.p.1968.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului penal anterior, iar conform art. 74 Cp, va avea în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite de norma penală incriminatoare, natura și gravitatea rezultatului produs și scopul urmărit, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 20 de ani, nu este căsătorit, este absolvent de studii gimnaziale, nu are un loc de muncă și are ocupația de paznic de animale, nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, considerente în raport de care va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum dozat corespunzător realizării scopului educativ - preventiv al pedepsei.
În raport de cele reținute, instanța urmează a aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. a Cp1968, față de împrejurarea că inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârșirea infracțiunii, acesta nefiind sancționat anterior penal sau administrativ, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar depusă la dosar (f. 13).
Ca urmare a aplicării unei pedepse principale cu închisoarea, instanța, conf. art. 71 Cod penal1969, va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b Cod penal 1969 (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în temeiul art. 71 și art. 64 Cod penal 1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului care, în conformitate cu disp. art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.
Astfel, în cauza Hirst contra Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din primul protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal1969 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza I – lit. c din Codul penal1969 nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal 1969.
Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune și, în consecință, în temeiul art. 71 Cod penal 1969 și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța apreciază că sunt suficiente temeiuri pentru ca scopul educativ - preventiv al pedepsei să poată fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare calculat conform art. 82 Cod penal 1969,
Ca urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal1969, se va dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii, atrăgându-se inculpatului atenția asupra disp. art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârși o nou o infracțiune.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța urmează a respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă C. G. D., ca nedovedită, având în vedere că pretențiile formulate nu au fost probate, nefiind prezentate niciun fel de acte doveditoare privind susținerile părții civile referitoare la paguba cauzată prin săvârșirea infracțiunii.
Ca urmare a condamnării, în temeiul disp. art. 274 alin. 1 C.p.p., inculpatul va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi suportat de către stat, prin decontase de către Ministerul Justiției, prin Serviciul de contabilitate al Tribunalului Prahova, către Baroul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 386 C.p.p. rap. la art. 5 NCp, schimbă încadrarea juridică a faptei din art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d NCp, în infracțiunea prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. g și i C.p.1968.
În baza art. 208, 209 alin. 1 lit. g și i C.p., cu aplic. art. 74 lit. a și art. 76 C.p., condamnă pe inculpatul M. F. C., fiul lui C. și G., născut la data de 28 martie 1985 în Câmpina, jud. Prahova, domiciliat în com. Bănești, ., jud. Prahova, CNP_, cetățean român, stagiu militar neîndeplinit, studii 8 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În temeiul art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal – 4 ani (pedeapsa + 2 ani).
Cu aplic. art. 71 alin. 5 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă C. G. D., ca nedovedită.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., obligă inculpatul să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei va fi achitat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. C. E.
E.C. 17 Februarie 2015
Red. PM/JV/2 ex./02.03.2015
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 207/2015.... → |
|---|
