Abuz de încredere (art.238 NCP). Sentința nr. 619/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 619/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 11955/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINTA PENALA NR. 619/2015
Ședința nepublică din data de 11.05.2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR – A. D. M.
Grefier – T. M.
Ministerul Public reprezentat prin A. L. M. - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale ce face obiectul rechizitoriului nr. 8636/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. privind pe inculpatul N. F. N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 238 alin. 1 C.p.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezinta reprezentantul partii civile ., consilier juridic C. M. I..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
F. de lipa inculpatului, reprezentantul partii civile arata ca inculpatul nu mai raspunde deloc la telefon.
Instanta constata ca inculpatul are termen in cunostinta.
Reprezentanta Ministerului Public solicita inversarea cercetarii judecatoresti.
F. de lipsa inculpatului si avand in vedere ca a avut mai multe termen la dispozitie pentru a acoperi prejudiciul sau pentru a se impaca cu partea vatamata, instanta dispune inversarea cercetării judecătorești urmând a da citire actului de sesizare.
Avand cuvantul asupra probelor, reprezentanta Ministerului Public solicita incuvintarea probelor administrate in faza de UP si arata ca nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul partii civile arata ca nu are cereri de formulat.
Instanta incuviinteaza solicitarile formulate si nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul in dezbateri judiciare
Pe fond, din probele administrate in cursul UP, reprezentanta Ministerului Public arata ca inculpatul ca acesta si-a insusit bunurile care i-au fost incredintate spre folosinta in calitate de reprezentant comercial al firmei angajatoare si a refuzat ulterior predarea acelor bunuri, un laptop si un telefon mobil, si si-a mai insusit de asemenea si o suma de bani. Se mai arata ca inculpatul a recunoscut partial faptele in faza de UP iar aspectul invocat privind existenta unor nelamuriri cu privire la drepturi banesti pentru munca prestata in cadrul firmei nu justifica sub nicio forma actiunea acestuia de-a-si insusi in contul acelor bani pretinsi /datorati, bunurile respective. In continuare solicita recalificarea faptei cu retinerea art. 213 alin 1 C.p. si tinand seama si de prejudiciul cauzat si de atitudinea procesuala a inculpatului care a condus la tergiversarea cauzei prin solicitarile de amanare, condamnarea acestuia la pedeapsa cu inchisoarea si suspendarea conditionata a executarii potrivt art. 81 C.p. atragandu-i-se atentia consecintelor savarsirii altor fapte cu intentie; de obligat la despagubirea partii civila in suma cu care aceasta s-a constituit parte civila, precum si la plata cheltuielilor judiciare in favoarea statului.
Reprezentantul partii civile arata ca inculpatul prin faptele lui a adus prejudiciu de imagine, credibilitate si reputație societatii intrucat s-a imprumutat de la clientii, a beneficiat de diverse servicii hoteliere fara sa achite contravaloarea, motiv pentru care solicita admiterea actiunii civile asa cum a fost formulata si de obligat la plata integrala a prejudiciului cauzat precum si la plata dobanzii legale, fara cheltuieli de judecata.
INSTANȚA
Prin rechizitoriul emis la data de 27.05.2014 în dosarul nr. 8636/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a fost trimis în judecată, cercetat în stare de libertate, N. F. N. cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 238 alin. 1 C. p.,
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că în perioada 06. 06._11 a fost angajat la S.C. V. E. S.R.L. în calitate de reprezentant comercial, iar începând cu data de 22. 08. 2011 nu s-a mai prezentat la locul de muncă, nepredând angajatorului la solicitarea expresă un laptop marca Acer Aspire One D 260 Black și un telefon mobil marca Samsung S, însușindu-și deasemeni și suma de 500 lei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație reprezentant persoană vătămată S.C. V. E. - I. C. M. (fila 7), înscrisuri înaintate de S.C. V. E. S.R.L. (file 10-14, 17-19, 21); dispoziție de plată nr. 1208/12. 08. 2011 (fila 15); convocare din data de 30. 08. 2011 (fila 16), decizia nr. 75/07. 09. 2011 /fila 20); contract individual de muncă (file 22-23); declarații inculpat N. F. N. (file 28-30).
Pe parcursul urmăririi penale N. F. N. a recunoscut parțial acuzația adusă și a avut o atitudine de cooperare cu organele de cercetare penală.
În procedura de cameră preliminară nu s-au formulat cereri și nu au fost invocate excepții, situație în care prin încheierea din data de 27.06.2014 s-a dispus începerea judecării cauzei.
În faza de judecată au fost acordate numeroase termene de judecată pentru a se asigura prezența inculpatului și posibilitatea ca acesta să ajungă la un acord cu persoana vătămată, fapt care nu s-a concretizat în ciuda disponibilității reprezentantului persoanei vătămate și a îngăduinței instanței de judecată. D. urmare s-a procedat la citirea actului de sesizare și inversarea cercetării judecătorești. A fost admisă proba cu înscrisurile depuse la dosar și completată cu fișa de cazier judiciar (fila 9).
Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere, potrivit art. 5 și art. 349 alin. 1 Codul de procedură penală, întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că:
Din plângerea și declarația persoanei vătămate rezultă că inculpatul N. F. N. a fost angajat în cadrul S.C. V. E. S.R.L. în calitate de reprezentant comercial, fiind încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub numărul 673/03.06.2011 (filele 22-23 dosarul de urmărire penală). În perioada 16.08._11 inculpatul a efectuat o delegație în interes de serviciu pentru care a primit un avans de 500 lei conform dispoziției de plată aflată la fila 15 dosarul de urmărire penală.
Inculpatul nu s-a mai prezentat la serviciu începând cu data de 22.08.2011, motiv pentru care, prin convocarea din data de 30. 08. 2011, S.C. V. E. S.R.L. i-a pus în vedere să se prezinte la sediul societății în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, precum și să restituie în termen de maxim 3 zile de la data primirii convocării laptop-ul și telefonul de serviciu (filele 16-17 dosarul de urmărire penală), înscris care a ajuns la cunoștința inculpatului așa cum rezultă din confirmarea de primire din data de 05.09.2011 și din declarațiile acestuia.
Refuzul de a se prezenta la firma angajatoare și de a restitui bunurile primite a fost justificat de către inculpat prin încercarea de a-și acoperi creanța pe care susținea că o are față de societatea care nu i-a achitat unele comisioane din vânzările efectuate (filele 17, 28-29 dosarul de urmărire penală). N. F. N. a mai declarat în faza de urmărire penală că la întoarcerea din delegație a făcut decontul pentru deplasare, depășind avansul de 500 lei primit la plecare cu 140 lei, sumă pe care a primit-o de la societate în data de 22.08.2011, fără a depune vreo dovadă în acest sens.
Analizând declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, apreciem că acestea nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv cu conținutul fișei conturi și a dispoziției de plată nr. 1208 din data de 12.08.2011 din care rezultă că N. F.-N. a primit la data de acea dată suma de 500 lei, cu precizarea că reprezintă avans spre decontare și cu declarațiile reprezentantului persoanei vătămate, totul în condițiile în care inculpatul nu a făcut în vreun fel dovada decontului pentru deplasare.
Prezent și în fața instanței de judecată acesta a reiterat motivația care a stat la baza refuzului de a înapoia bunurile și suma de bani primite de la societatea angajatoare, invocând unele obligații de plată față de el a . și neonorate până în prezent.
Instanța apreciază că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, dar și că starea de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare, cu respectarea dispozițiilor art. 5 Codul de procedură penală referitoare la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă.
Astfel, simpla invocare/sau chiar existența unor sume de plată restante (cu orice titlu) a societății angajatoare nu justifică faptul de a nu proba modul de cheltuire a avansului primit pentru desfășurarea activității și de a nu preda bunurile încredințate pentru buna desfășurare a activității profesionale, eventualele litigii în legătură cu plățile neonorate putând face obiectul unor litigii de altă natură (dreptul muncii).
Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța constată căîn drept:
Fapta inculpatului N. F. N. care după data de 22. 08. 2011 nu s-a mai prezentat la locul de muncă de la . și nu a predat angajatorului la solicitarea expresă un laptop marca Acer Aspire One D 260 Black și un telefon mobil marca Samsung S, însușindu-și și suma de 500 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 alin. 1 din Codul penal 1969.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului N. F. N. s-a concretizat în acțiunea de a refuza să predea bunurile primite de la angajator în virtutea profesiei exercitate (de reprezentant comercial), care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă crearea unui prejudiciu.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției directe, întrucât a prevăzut și urmărit producerea rezultatului, respectiv cel de a reține bunurile în vederea valorificării lor ulterioare.
Potrivit art. 396 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Având în vedere conduita procesuală a inculpatului, care a tergiversat soluționarea cauzei invocând dorința de a acoperi prejudiciul cauzat persoanei vătămate și de a-și angaja un apărător ales – aspecte neconcretizate în vreun fel la următoarele termene de judecată, instanța consideră ca fiind inoportună orientarea spre o pedeapsă cu amenda penală. Raportat la motivul care a stat la baza conduitei sale infracționale, la împrejurările comiterii faptei, la prejudiciul produs și la lipsa antecedentelor penale a inculpatului N. F. N. apreciem că gradul de pericol social concret al infracțiunii reținute în sarcina sa este unul redus, motiv pentru care ne vom orienta spre limita minimă a pedepsei prevăzută de lege.
Dacă anterior intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a Noului Cod penal activitatea infracțională a inculpatului s-a subsumat prevederilor art. 213 alin. 1 din Codul penal 1968, din perspectiva noilor prevederi penale (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal) aceasta se circumscrie dispozițiilor art. 238 alin. 1 Cod penal. Analizând cele două încadrări juridice din prisma prevederilor art. 5 din Codul penal, instanța constată că limita maximă a pedepsei prevăzută de noul Cod penal este mai redusă, limita minimă fiind aceeași.
Reținând și faptul că – spre deosebire de suspendarea condiționată a executării pedepsei - amânarea aplicării pedepsei închisorii presupune respectarea de către inculpat a mai multor obligații, dar și că reabilitarea este una de drept în cazul suspendării condiționate, indiferent de cuantumul pedepsei închisorii, apreciem că legea penală mai favorabilă în cauză este reprezentată de Vechiul Cod penal.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei la care urmează să fie condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat evident și la prejudiciul produs, la persoana infractorului și la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere conduita procesuală și dezinteresul total pentru recuperarea prejudiciului cauzat persoanei vătămate, apreciem că în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante.
Analizând modalitatea de comitere a faptei și motivația care a stat la baza acesteia apreciem că o pedeapsă de 10 luni închisoare ar fi aptă de a asigura deopotrivă constrângerea lui N. F. N., cât și atenționarea lui asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
Conform dispozițiilor articolului 71 aliniatul 2 din Codul penal 1969 condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal 1969 din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal 1969 instanța va interzice inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal 1969.
Instanța nu va interzice dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul N. F. N. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.
În procesul de individualizare a modului de executare a pedepsei astfel pronunțate instanța va lua în considerare atitudinea procesuală a inculpatului de recunoaștere a faptei, chiar dacă nu și-a asumat responsabilitatea comiterii ei, dar mai ales lipsa oricăror antecedente penale – aspect care poate fi interpretat în sensul că acest comportament infracțional ar reprezenta doar un episod întâmplător în evoluția socială a lui N. F. N.. Pentru toate acestea instanța apreciază că privarea de libertate a inculpatului nu ar fi oportună, efectul educativ al pedepsei putând fi atins și prin executarea în libertate a acesteia, și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani 10 luni închisoare.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii, motiv pentru care instanța va suspenda executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 15 din Legea nr. 187/2012 atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Constată că în cauză s-a constituit parte civilă . cu suma de 1718,61 lei reprezentând prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii și dobânda legală începând cu data de 30.08.2011 (data notificării inculpatului).
Față de situația de fapt reținută anterior, instanța constată că sunt întrunite condițiile instituite de art. 1357 cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului (fapta ilicită, prejudiciul produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre aceasta și vinovăția inculpatului), fapta de abuz de încredere constituind, sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere valorilor patrimoniale și care antrenează răspunderea civilă delictuală a făptuitorului.
D. urmare, în temeiul art. 19 și al art. 397 din Codul de procedură penală raportate la art. 1357 din Codul civil admite acțiunea civilă formulată de . și obligă inculpatul N. F. N. la plata către aceasta a sumei de 1718,61 lei reprezentând prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii și dobânda legală începând cu data de 30.08.2011 (data notificării acestuia).
În temeiul articolului 274 aliniatul 1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 396 alin. 2 Codul de procedură penală raportat la art. 213 alin. 1 din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal condamnă pe inculpatul N. F. N., fiul lui I. și M., născut la data de 03.09.1977 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, de cetățenie română, studii liceale, domiciliat în ., ., județul Cluj, electrician la ., fără antecedente penale, posesor al CI . nr._, având CNP_ la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu față de persoana vătămată ..
În temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal 1969 interzice inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64 litera a teza a II-a din Codul penal 1969.
În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 10 luni și în temeiul articolului 15 din Legea nr. 187/2012 atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64 litera a teza a II-a din Codul penal 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
Constată că în cauză s-a constituit parte civilă . cu suma de 1718,61 lei reprezentând prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii și dobânda legală începând cu data de 30.08.2011 (data notificării inculpatului).
În temeiul art. 19 și al art. 397 din Codul de procedură penală raportate la art. 1357 din Codul civil admite acțiunea civilă formulată de . și obligă inculpatul N. F. N. la plata către aceasta a sumei de 1718,61 lei reprezentând prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii și dobânda legală începând cu data de 30.08.2011 (data notificării acestuia).
În temeiul articolului 274 aliniatul 1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. A. P. T.
Red.-tech. MDA
06.06.2015
| ← Abţinere (art. 50 C.p.p./art.66 NCPP). Încheierea nr.... | Înşelăciunea (art.244 NCP). Sentința nr. 585/2015.... → |
|---|
