Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Sentința nr. 146/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Judecătoria CLUJ-NAPOCA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 146/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 29019/211/2013

ROMANIA

JUDECATORIA CLUJ-N.

DOSAR PENAL NR._

SENTINȚA PENALĂ NR. 146/2015

Ședința publică din 06.02.2015

Instanța constituită din:

JUDECĂTOR: M. G. M.

GREFIER: P. A. G.

P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. este reprezentat prin procuror: A. L.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpata-persoană vătămată B. D. E., trimisă în judecată prin rechizitoriul nr.1169/P/2013 din data de 03 decembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de articolul 181 alin.1, Cod penal și pe inculpatul-persoană vătămată P. I., trimis în judecată prin același rechizitoriu pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute și pedepsite de articolul 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea articolului 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul participanților la procesul penal au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de o perioadă mai îndelungată în vederea deliberării a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 23 ianuarie 2015, 30 ianuarie 2015 și apoi pentru azi 6 februarie 2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze penale, reține că:

Prin rechizitoriul nr.1169/P/03.12.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpata B. D. E. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art.181 alin.1 din Codul penal din 1968, iar inculpatul P. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de loviri sau alte violențe, prevăzute și pedepsite de art. 180 alin.2, cu aplicarea art. 33 lit.a din Codul penal din 1968, reținându-se în sarcina inculpatei B. D. E. că în data de 9 aprilie 2011 a agresat-o fizic pe persoana vătămată P. I., provocându-i leziuni care necesită pentru vindecare 21-22 zile de îngrijiri medicale și în sarcina inculpatului P. I. că în cursul zilei de 9 aprilie 2011, a agresat-o fizic pe persoana vătămată B. S., provocându-i leziuni care necesită pentru vindecare 12 – 13 zile de îngrijiri medicale și în cursul aceleiași zile a agresat-o fizic pe persoana vătămată B. D. E., provocându-i leziuni care necesită pentru vindecare 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.

Persoana vătămată S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CLUJs-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând suma de 78,90 lei compusă din 10,34 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu îngrijirea inculpatei persoane vătămate B. D. E., 8,56 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu îngrijirea persoane vătămate B. S. și 60 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu îngrijirea inculpatului persoană vătămată P. I. (f 25 din dos.de UP).

Persoana vătămată B. S. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând suma de 500 lei, reprezentând daune materiale constând în contravaloarea a două transporturi din localitatea M. R. în localitatea Cluj-N. (câte 250 lei pentru fiecare transport) și suma de 5000 euro, reprezentând daune morale pentru spaima resimțită de aceasta în momentul conflictului și faptul că la o vârstă înaintată a fost agresată fără nici un motiv și a asistat la agresarea propriei sale fiice (f 59-60).

Persoana vătămată B. D. E. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând suma de 850 lei, reprezentând daune materiale constând în 250 lei - contravaloarea transportului din localitatea M. R. în localitatea Cluj-N. în data de 12.04.2011 în vederea obținerii certificatului medico-legal și 600 lei - contravaloarea plăților efectuate către persoana care a muncit în locul ei timp de 6 zile (persoana vătămată fiind agricultor și crescător de animale, plata fiind de 100 lei/zi de lucru) și 3000 euro, reprezentând daune morale pentru spaima resimțită de aceasta în momentul conflictului și teama de a mai ieși neînsoțită pentru a nu fi victima vreunei alte agresiuni (f 61-62).

Persoana vătămată P. I. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând suma de 8000 lei, reprezentând daune materiale constând în costul tratamentului medical urmat ca urmare a leziunilor cauzate de inculpată, plata persoanelor ce au prestat munci agricole, gospodărești timp de 2 luni în locul persoanei vătămate și suma de 42.000 lei, reprezentând daune morale. În motivarea precizării constituirii de parte civilă a susținut că leziunile care i-au fost cauzate au necesitat pentru vindecare 21-22 zile de îngrijiri medicale, că a fost internat la Clinica Chirurgie V Cluj în perioada 09.04-15.04.2011, că a urmat tratament medicamentos atât pe perioada internării medicale cât și ulterior timp de 2 luni, procurând medicamente din venituri proprii în valoare de 500 lei, că are o gospodărie mare în care nu a mai putut presta muncă din cauza hemoragiei nazale și durerilor mari din zona capului precum și a stării de amețeală, că timp de 2 luni toate muncile din gospodăria sa au fost prestate de Posogan Saveta, că persoana vătămată a achitat contravaloarea muncii prestate de aceasta cu 4500 lei și că a mai plătit doi zilieri pentru cositul și adunatul fânului timp de 15 zile cu suma de 100 lei/zi pentru fiecare, în total 3000 lei pentru cele 4 ha pășune pe care le deține în proprietate. Sub aspectul daunelor morale pretinse a susținut că ele sunt justificate raportat la urmările suferite cum sunt leziunile din zona capului care au repercusiuni și în prezent: dureri de cap, stări de amețeală și hemoragie nazală, dar și la împrejurarea că familia persoanei vătămate, în ciuda vârstei înaintate, a fost nevoită să-și părăsească locuința proprietate și să se mute într-o casă bătrânească moștenită pentru a evita orice alte agresiuni din partea inculpatei (f 76-78).

Analizând întregul material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține în fapt că între familia B. și familia P. există un conflict mai vechi generat de traversarea reciprocă a terenurilor acestora, situate în . Dodești, M. R., județul Cluj, în vederea efectuării unor munci agricole, iar în data de 9 aprilie 2011, între orele 10 și 11, inculpata B. D. E., mama acesteia - persoana vătămată B. S. și fratele acesteia - martorul D. I. se deplasau cu calul și sania pentru a transporta fân, intenționând să treacă peste terenul aflat în proprietatea inculpatului P. I. pentru a scurta drumul. Inculpatul P. I. stătea de vorbă lângă locuința sa cu martorul P. D., de față fiind și martorul P. D. M. – minor, fiul martorului P. D. și martorul T. M., angajat în gospodăria inculpatului P. I.. Întrucât inculpatul P. I. n-a fost de acord cu intenția membrilor familiei B. de a trece peste terenul său, inculpata B. D. E. a aplicat inculpatului P. I., cu latura metalică a furcii pe care o avea asupra sa, o lovitură în cap, lovitură în urma căreia inculpatul P. I. a început să sângereze în zona lovită. Persoana vătămată B. S. intenționa la rândul său să-l lovească pe inculpatul P. I. cu o altă furcă din spate, însă în același interval temporal, inculpata B. D. E. a încercat să mai aplice inculpatului P. I. din față, o lovitură cu furca în cap, dar pentru că acesta s-a ferit, inculpata B. D. E. a lovit-o din greșeală în cap pe mama sa, persoana vătămată B. S., care se afla în spatele inculpatului. Persoana vătămată B. S. a căzut în urma loviturii, iar inculpatul P. I. a luat furca scăpată din mână de persoana vătămată B. S. și a aplicat acesteia lovituri cu coada furcii peste picioare în timp ce persoana vătămată se ridica de jos, lovind-o totodată și cu picioarele în jurul aceleiași zone. Între timp a ieșit din casă și soția inculpatului P. I., iar inculpata B. D. E. a început să arunce cu pietre în ușa casei familiei P. înspre soția acestuia. Inculpata B. D. E. l-a lovit cu un bolovan în cap și pe inculpatul P. I. care a căzut în genunchi în urma loviturii primite, cu sângele curgându-i din cap pe față. După ce și-a revenit, inculpatul P. I. s-a ridicat de jos, a prins-o și a tras-o de păr pe inculpata B. D. E.. Ulterior, inculpata B. D. E. l-a strigat pe fratele ei D. I. care a venit cu o bucată de lemn în mână, iar inculpata a cerut acestuia să-l lovească pe inculpatul P. I. cu lemnul în cap. La sfatul martorului P. D., martorul D. I. nu a acționat însă în sensul solicitat de inculpată.

Din certificatul medico-legal și raportul de expertiză medico-legală emise de I.M.L. Cluj-N. rezultă că inculpatul P. I. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Leziunile au necesitat 21 – 22 zile de îngrijiri medicale. Leziunile suferite nu au pus în primejdie viața persoanei vătămate. (f 19-21 din dos. UP).

Din certificatul medico-legal emis de I.M.L. Cluj-N. rezultă că inculpata B. D. E. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Leziunile au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (f. 23 din dos. UP).

Din certificatul medico-legal emis de I.M.L. Cluj-N. rezultă că persoana vătămată B. S. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și că leziunile au necesitat pentru vindecare un număr total de 12-13 zile de îngrijiri medicale (f. 22 din dos. UP). Instanța va avea însă în vedere faptul că probele testimoniale au confirmat susținerea inculpatului P. I. conform căreia, autoarea loviturii pe care persoana vătămată B. S. a primit-o cu furca în cap este inculpata B. D. E., motiv pentru care va reține că leziunile din zona capului persoanei vătămate B. S., incluse în certificatul medico-legal împreună cu toate celelalte leziuni cauzate în același conflict, nu sunt imputabile inculpatului și că din numărul total al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea acestei persoane vătămate (stabilite prin certificatul medico legal la 12-13 zile), doar un număr mai mic de zile a fost necesar pentru vindecarea leziunilor imputabile inculpatului.

Inculpata B. D. E. a recunoscut în fața instanței că a aplicat inculpatului P. I. o lovitură cu furca în cap și de asemenea că a aruncat o piatră în direcția acestuia (f 53-55), iar lovitura cu furca și faptul că piatra aruncată de inculpată l-a lovit pe inculpatul P. I. în cap au fost confirmate de acesta în toate declarațiile date, precum și de martorii oculari P. D. (f 41-42, 43-44 din dos. UP și f 124-125 din dos. instanței) și P. D. M. – minor (f 39-40 din dos. UP și f 126 din dos. instanței), persoane care nu sunt nici în relații de rudenie sau afinitate și nici în relații de colaborare sau subordonare cu vreuna dintre părțile direct implicate în conflict, iar instanța nu a putut reține nici un indiciu de natură a genera cea mai mică suspiciune cu privire la sinceritatea și obiectivitatea acestor martori. Declarațiile acestor martori sub aspectul descrierii actelor de agresiune exercitate de inculpata B. D. E. împotriva inculpatului P. I. sunt în consonanță și se coroborează de altfel cu declarațiile inculpatului P. I. și în mare parte și cu declarația dată în fața instanței de inculpata B. D. E., cu declarația martorei P. I. (f 56-57 din dos. UP și f 79-80 din dosarul instanței), cu declarația martorului T. M. (f 45-46, 47-48 din dos. UP și f 127 din dosarul instanței), fiind susținute totodată de declarațiile martorelor indirecte M. I. și D. V. (f 107-108, 109-110) și de concluziile certificatului medico-legal, raportului de expertiză medico-legală întocmit de IML Cluj (f 19-21 din dos. UP) și consemnările din evidența medicală a Spitalului C. Județean de Urgență Cluj (f 29-31) care atestă faptul că inculpatul persoană vătămată P. I. a prezentat traumatism cranio-cerebral cu plagă, regiunea fronto-parietală stângă și contuzie cerebrală minoră, leziuni corporale produse prin lovire cu corp dur, posibil la data conflictului din litigiu.

Inculpatul P. I. nu a recunoscut însă în declarația dată în fața instanței nici unul dintre actele de agresiune exercitate de el împotriva persoanei vătămate B. S. și împotriva inculpatei persoană vătămată B. D. E. (f 50-52). În ciuda poziției sale de negare a acestor fapte, instanța a reținut aceste acte de violență în sarcina sa întrucât starea de fapt descrisă de instanță mai sus a rezultat atât din declarațiile martorilor P. D. și P. D. M., care au relatat deopotrivă că inculpatul P. I. a luat furca scăpată din mână de persoana vătămată B. S. și a aplicat acesteia lovituri cu coada furcii peste picioare în timp ce persoana vătămată se ridica de jos și că după ce și-a revenit în urma loviturii primite în cap cu piatra aruncată de inculpata B. D. E., inculpatul a prins-o de păr pe inculpata persoană vătămată B. D. E. (f 43-44 din dos. UP și f 124-125, 126 din dos. instanței), cât și din declarațiile martorilor D. I. care a confirmat ambele acte de agresiune exercitate de inculpat, atât cel împotriva persoanei vătămate B. S., cât și cel împotriva inculpatei persoană vătămată B. D. E. (f 50-51 din dos. UP) și T. M. care a descris lovitura pe care inculpatul P. I. a aplicat-o cu furca peste picioarele persoanei vătămate B. S. (f 47-48 din dos. UP). Declarațiile persoanelor vătămate B. S. (f 52-53 din dos. UP și 56 din dos.instanței) și B. D. E. (f 93-95, 97, 99 din dos. UP și 54-55 din dos.instanței) reflectă de asemenea actele de agresiune relatate de martori, iar certificatele medico-legale (f.22 și 23 din dos. UP) se coroborează cu probele testimoniale.

Certificatul medico-legal privind pe B. S. atestă astfel faptul că persoana vătămată B. S. a prezentat traumatism cranio-cerebral, contuzie coloană, contuzie toracică și genunchi stâng, plagă prin contuzie regiunea frontală dreaptă, leziuni corporale produse prin lovire cu corp dur. (f. 22), dar comparând toate probele, instanța a reținut că persoana vătămată B. S. a fost lovită în cap cu furca de către fiica sa B. D. E. în mod accidental și numai celelalte leziuni de pe corpul acesteia, existente la nivelul toracelui și genunchiului stâng, au fost produse prin lovire cu picioarele și cu furca de către inculpatul P. I., singura persoană care a mai agresat-o fizic.

Certificatul medico-legal privind pe B. D. E. atestă faptul că inculpata persoană vătămată B. D. E. a prezentat leziuni frontal stânga suprasprâncenos, la buza inferioară, coapsa stângă treimea medie anterolateral, coapsa dreaptă superioară, anterolateral și la mâna stângă (f. 23). Întrucât din probele testimoniale și din declarațiile părților a rezultat că singura persoană care a agresat-o pe inculpata persoană vătămată B. D. E. a fost inculpatul P. I., instanța l-a reținut ca fiind autorul leziunilor suferite de aceasta pentru că acțiunea de prindere și tragere a inculpatei persoană vătămată de păr de către inculpat poate justifica cel puțin în parte leziunile descrise și pentru care aceasta a avut nevoie de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (ex:frontal suprasprâncenos).

Inculpatul P. I. a dat în cursul procesului penal declarații inconstante, contradictorii, dovadă a nesincerității sale, dar în cuprinsul unora dintre ele a recunoscut actele de agresiune fizică reținute de instanță în sarcina sa. Astfel, în declarația dată în 9 aprilie 2011, inculpatul a declarat că a fost lovit, nu înțepat, cu furca și cu o piatră în cap de inculpata B. D. E. și că totodată, inculpata a lovit-o din greșeală cu furca în cap pe persoana vătămată B. S., dar nu a declarat nimic cu privire la comportamentul său față de inculpata persoană vătămată B. D. E. și față de persoana vătămată B. S.. (f. 58 din dos. UP). În cursul audierii din 15 decembrie 2011, inculpatul P. I. și-a menținut depozițiile anterioare, arătând în plus că el nu le-a lovit pe inculpata persoană vătămată B. D. E. și pe persoana vătămată B. S. (f. 59 din dos. UP). În declarația din 3 aprilie 2012, inculpatul a arătat că a prins furca care era în mâna persoanei vătămate B. S. și a împins-o cu furcă cu tot, după care a lovit-o cu picioarele peste picioare, dar că pe inculpata B. D. E. nu a lovit-o deloc. (f.60 din dos. UP). În depoziția dată în data de 2 iulie 2013, inculpatul a arătat că a lovit-o pe persoana vătămată B. S. cu picioarele peste picioare și că este posibil să o fi lovit și cu furca peste picioare, respectiv că a prins-o de păr pe inculpata B. D. E. (f. 62-63 din dos. UP). În cursul audierii sale de către procuror, în data de 9 august 2013, inculpatul a revenit și a susținut că nu le-a lovit nici pe B. D. E. și nici pe B. S. (f. 64 -67), iar în declarația dată în fața instanței a relatat că în timp ce se lupta cu persoana vătămată B. S., este posibil ca cei doi să se fi călcat reciproc pe picioare, respectiv că pe inculpata B. D. E. a împins-o în piept, pentru a o apăra pe soția sa în care inculpata arunca cu pietre, fără a vedea însă prea bine unde o împinge, din cauza sângelui ce curgea pe fața inculpatului (f 50-52).

Este adevărat că declarațiile membrilor familiilor B./D. și P. au fost părtinitoare, subiective și parțial nesincere, fiind direct implicați în conflict și având prin urmare interese contrare, dar instanța le-a reținut pentru stabilirea stării reale de fapt numai în măsura în care ele s-au coroborat cu probele testimoniale generate de martorii oculari neutri și cu cele științifice cu caracter medical care au concordat sub aspectul stării de fapt reținute în cauză.

Potrivit art.5, alin.1 din noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, dar potrivit deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of.nr.372 din 20 mai 2014, data la care a intrat în vigoare, legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, iar nu pe instituții autonome, neputându-se combina dispoziții din legi succesive.

Potrivit art.147, alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Întrucât de la data săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpaților și până la judecarea definitivă a cauzei au fost în vigoare succesiv Codul penal din 1968 și noul Cod penal, instanța a comparat cele două legi penale, constatând că limitele de pedeapsă prevăzute în vechiul cod penal în art.180, alin 2 și respectiv art.181, alin.1 pentru infracțiunile deduse judecății sunt mai reduse, respectiv egale (închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, respectiv închisoare de la 6 luni la 5 ani) decât cele prevăzute în noul cod penal în art. 193, alin. 2 (închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă) și că deși noul cod penal prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii pentru infracțiunea de vătămare corporală din vechiul cod penal, sub aspectul modalităților de executare a pedepsei, Codul penal din 1968 prevede suspendarea executării pedepsei în condiții mai favorabile decât noul cod penal, motiv pentru care Codul penal din 1968 constituie în concret legea penală mai favorabilă în cest caz.

În drept, așa cum au fost descrise, parțial recunoscute și probate, fapta inculpatei B. D. E. care în data de 09.04.2011, între orele 10 și 11, lângă locuința persoanei vătămate P. I., situată în localitatea Dodești, M. R., jud.Cluj, a aplicat persoanei vătămate P. I. o lovitură cu furca în cap și o lovitură cu un bolovan în cap, cauzându-i astfel o vătămare ce a necesitat pentru vindecare un nr. de 21-22 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de articolul 181, aliniatul 1 din Codul penal din 1968, fapta inculpatului P. I. care la aceeași dată, în același interval orar și în același loc, a aplicat persoanei vătămate B. S. lovituri cu picioarele și cu coada furcii în zona picioarelor, cauzându-i o vătămare ce a necesitat pentru vindecare un nr. de 12-13 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de articolul 180, aliniatul 2 din Codul penal, iar fapta inculpatului P. I. care la aceeași dată, în același interval orar și în același loc, a exercitat acte de violență împotriva persoanei vătămate B. D. E. pe care a tras-o de păr, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 5-6 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de articolul 180, aliniatul 2 din Codul penal.

În ce privește pe inculpata B. D. E., având în vedere încadrarea în drept a faptei săvârșite de aceasta, instanța va condamna pe inculpată pentru infracțiunea comisă, la o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La stabilirea în concret a pedepsei și cuantumului acesteia, instanța va avea în vedere împrejurarea că deși inculpata nu are antecedente penale, așa cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar (f 8), desfășoară în concret activități agricole productive, așa cum atestă certificatul de persoană fizică autorizată să desfășoare activități în ferme mixte (f 58) și cum a confirmat martorul Tomos I. (f 105-106) și ea a recunoscut până la urmă în mare parte fapta comisă, există multe circumstanțe defavorabile acesteia constând în: instrumentele folosite pentru comiterea faptei pentru că ea a lovit cu partea metalică a unei furci și apoi cu un bolovan, ambele instrumente fiind apte a cauza urmări extrem de grave, urmări care în anumite împrejurări ar putea deveni chiar fatale; zona vizată de ambele lovituri aplicate de inculpată, respectiv zona capului persoanei vătămate care este o zonă vitală; intensitatea loviturilor aplicate, în ciuda diferenței de greutate și de sex în favoarea persoanei vătămate sub aspectul puterii fizice, intensitate ce se reflectă în urmările concrete cauzate, pentru că așa cum rezultă din concluziile certificatului și raportului de expertiză medico-legale, loviturile aplicate de inculpata B. D. E. au cauzat persoanei vătămate P. I. o vătămare ce a necesitat pentru vindecare un nr. de 21-22 zile de îngrijiri medicale; natura leziunilor cauzate pentru că persoana vătămată P. I. a suferit traumatism cranio-cerebral cu plagă, regiunea fronto-parietală stângă și contuzie cerebrală minoră; împrejurarea că fapta inculpatei s-a situat la limita cu tentativa de omor; întinderea în timp a urmărilor generate de fapta inculpatei pentru că persoana vătămată a rămas cu unele pe o durată de mai mulți ani: dureri de cap, sângerări din nas, conform declarației martorei M. I. (f 107-108); motivul pentru care a comis fapta întrucât ea a acționat cu o violență extrem de ridicată numai pentru că persoana vătămată a emis o pretenție complet îndreptățită de calitatea sa de proprietar, refuzând trecerea familiei inculpatei peste terenul său cu utilaje agricole; instigarea încercată de inculpată față de martorul D. I. căruia i-a solicitat s-o agreseze la rândul său pe persoana vătămată, deși aceasta era deja grav rănită, curgându-i sângele din cap, manifestare ce denotă o totală lipsă de empatie a inculpatei față de suferința umană; conduita generală a inculpatei ce contravine normelor elementare de conviețuire socială pentru că din procesul verbal întocmit de Postul de Poliție Măguri R. rezultă că în prezența organului de poliție, aceasta a adresat pe un ton ridicat, cuvinte și expresii jignitoare numitului P. I. și fiului acestuia (fila 84 din dos. UP), din adresa_/28.10.2011 emisă de Postul de Poliție Măguri R. rezultă că inculpata a fost sancționată contravențional în temeiul Legii nr.61/1991 pentru injurii, cuvinte vulgare, amenințări cu acte de violență adresate martorei P. I. în data de 17.10.2011 (fila 85 din dos. UP), din răspunsul nr._/24.10.2013 emis de Postul de Poliție Măguri R. rezultă că în intervalul temporal 10.11._12, inculpata a fost sancționată contravențional de 5 ori conform proceselor verbale anexate (f 112-114 din dos. de UP) și că ea se află într-o stare conflictuală cu majoritatea vecinilor, având un comportament neadecvat în societate (f 111 din dos. de UP). Deosebit de relevant sub aspectul modului subiectiv în care inculpata se raportează la fapta pe care a comis-o cu violență și la urmările acestei fapte este atitudinea sa globală pentru că deși inculpata și-a exprimat părerea de rău pentru fapta comisă, este îndoielnică sinceritatea ei sub acest aspect în condițiile în care, chiar după comiterea faptei din discuție, inculpata a persistat într-o conduită profund antisocială, așa cum rezultă din procesele verbale prin care a fost sancționată contravențional.

Pentru toate considerentele sus menționate, instanța are convingerea că pentru corectarea modului greșit în care inculpata se raportează la valoarea socială protejată de legea penală pe care a încălcat-o, pe care a tratat-o cu multă nepăsare și pentru prevenirea unor fapte similare, este necesară aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat spre limita maximă.

În consecință, în temeiul art. 181, alin.1 din Codul penal din 1968, instanța va condamna pe inculpata B. D. E. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

Însă față de circumstanțele sus menționate cu ocazia individualizării pedepsei, instanța apreciază că scopul pedepsei aplicate acestei inculpate poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 861 din Codul penal din 1968 pentru aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în temeiul articolelor 861 și 862 din Codul penal din 1968, instanța va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani și va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor articolului 864 raportat la art.83 și 84 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul articolului 863 din Codul penal din 1968 pe durata termenului de încercare, inculpata va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la lit. b), c) si d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968 condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în articolul 64, literele a-c din Codul penal din 1968 din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, iar conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal din 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Dar prin decizia nr.74/2007 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii, obiect al dosarului nr.45/2007, s-a decis că dispozițiile art.71 din Codul penal din 1968 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) – c) din Codul penal din 1968 nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal din 1968.

În consecință, considerând că infracțiunea comisă de inculpată generează o incompatibilitate morală cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și cu dreptul de a alege, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968, instanța va interzice inculpatei drepturile prevăzute la articolul 64, aliniatul 1, litera a din Codul penal din 1968, iar în temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal din 1968 va suspenda executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la articolul 64, aliniatul 1, litera a din Codul penal din 1968 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

În ce privește pe inculpatul P. I., având în vedere încadrarea în drept a faptelor săvârșite de acesta, instanța va condamna pe inculpat pentru fiecare dintre infracțiunile comise, la câte o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La stabilirea în concret a pedepselor și cuantumului acestora, instanța va avea în vedere împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, așa cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar (f 7), că este perceput în zona rurală în care locuiește ca fiind o persoană neconflictuală, fără probleme cu consătenii, așa cum au declarat martorii M. I. (f 107) și P. D. (f 124-125), că a comis faptele pe fondul unui conflict declanșat lângă locuința acestuia de inculpata B. D. E., că le-a comis în forma unei reacții de apărare, ușor întârziate pentru a putea avea vreo semnificație juridică cu acest titlu, dar va reține în defavoarea inculpatului numărul persoanelor agresate, urmările cauzate prin violențele exercitate împotriva celor două persoane vătămate, instrumentul folosit pentru că a lovit persoana vătămată B. S. și cu coada furcii, exercitarea violențelor abia după dezarmarea persoanelor vătămate și încetarea succesivă a atacului din partea acestora, într-o încercare de a aplica o sancțiune cu tentă privată conduitei infracționale a inculpatei B. D. E., precum și atitudinea procesuală a inculpatului care, în ciuda probelor de vinovăție, a negat în mod nesincer săvârșirea ambelor fapte reținute în sarcina sa și a dat o . declarații discordante, conduită ce denotă nu doar lipsa unei urme rezonabile de regret pentru încălcarea unei valori sociale ocrotite prin norma penală, ci și indiferența acestuia față de gravitatea oricărei fapte comise cu violență și față de consecințele cauzate în concret prin acțiunile sale.

Inculpatul P. I. a invocat în apărare o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare prevăzută de art.44 din Codul penal din 1968 potrivit căruia, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare și este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Instanța nu va putea reține însă această apărare întrucât inculpatul a comis ambele fapte în momente în care nu era activ împotriva sa sau a altuia, nici un atac din partea persoanei vătămate agresate de inculpat în momentul respectiv. Instanța reține astfel că inculpatul P. I. a lovit-o pe persoana vătămată B. S. în timp ce aceasta se ridica de jos în urma loviturii ce-i fusese aplicată cu furca în cap de către inculpata B. D. E. și într-un moment în care persoana vătămată era nu doar lovită și într-o încercare de a se ridica de jos, ci și dezarmată pentru că în urma loviturii primite cu furca în cap, aceasta a căzut și a scăpat furca din mână. De altfel, inculpatul a aplicat lovituri persoanei vătămate tocmai cu furca scăpată din mână acesteia. Pe persoana vătămată B. D. E., inculpatul P. I. a prins-o de asemenea de păr, abia într-un moment în care aceasta nu mai avea furca în mână și încetase atacul cu pietre, atât martorul P. D. cât și martorul P. D. M., plasând din punct de vedere cronologic atacul cu pietre al inculpatei B. D. E. într-un moment anterior acțiunii inculpatului P. I. împotriva acesteia, martorii declarând deopotrivă că inculpatul P. I. a prins-o de păr pe persoana vătămată B. D. E. abia după ce și-a revenit în urma loviturii primite în cap cu piatra aruncată de aceasta.

Instanța reține totodată că în lipsa unui atac derulat în circumstanțele în care poate justifica legitima apărare, nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă prevăzută de art.73, lit.a din Codul penal din 1968 întrucât în lipsa unui astfel de atac, nu se poate vorbi nici de o apărare disproporționată față de atac.

În consecință, în temeiul articolului 180, alin.2 din Codul penal din 1968, instanța va condamna pe inculpatul P. I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe împotriva persoanei vătămate B. S..

În ce privește însă fapta comisă de inculpatul P. I. împotriva persoanei vătămate inculpata B. D. E., instanța va reține circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art.73, lit.b din Codul penal din 1968 potrivit căruia constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Existența tulburării sau emoției, în sensul acestui text legal, intensitatea acestora nu se pot reține de organul judiciar pe baza unei prezumții legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însă fără absolutizarea acestora și fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective.

Astfel, întrucât dispozițiile art.73, lit.b din Codul penal din 1968 presupun atât examinarea unor împrejurări exterioare care influențează starea psihică a făptuitorului, cât și examinarea semnificației acestora asupra comportamentului făptuitorului, pe fondul inexistenței unor criterii cu valoare absolută (și totodată, nesusceptibile de relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se stabili dacă o anumită tulburare și-a avut sau nu izvorul într-un impuls exterior determinant), nu se poate renunța total la criteriile obiective în aprecierea existenței sau inexistenței „stării de provocare”.

Pentru reținerea „stării de provocare”, în sensul art.73, lit.b din Codul penal din 1968 nu se poate face abstracție de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reacției făptuitorului cu reacția „omului mediu” supus unei provocări similare, cerința unei anumite proporții între actul provocator și reacția făptuitorului, inclusiv prin observarea consecințelor faptei săvârșite ca urmare a actului provocator.

În prezenta cauză, cumulând toate elementele obiective cu cele subiective, instanța și-a creat convingerea că în lipsa actelor de violență exercitate de inculpata B. D. E. împotriva inculpatului P. I., acesta n-ar fi exercitat actele de violență pentru care este judecat în speță și că reacția violentă a inculpatului P. I. a fost urmarea imediată a loviturilor pe care inculpata B. D. E. le-a aplicat în capul inculpatului, lovituri care în ansamblul tuturor circumstanțelor reale sunt de natură a naște în mod firesc, neîndoielnic o stare de tulburare și emoție oricărui „om mediu” supus unei provocări similare.

Sub aspect subiectiv, instanța a reținut în acest sens că din declarația inculpatului (f 51-52) și din declarațiile martorilor oculari P. D., P. D. M. și T. M. rezultă că actele de violență comise de inculpatul P. I. au izvorât dintr-o reacție firească de apărare și teamă generate de violențele grave exercitate în prealabil de inculpata B. D. E. împotriva inculpatului întrucât aceasta l-a lovit în cap cu furca, iar apoi cu un bolovan, după ce aruncase cu pietre și în soția inculpatului, în prezența acestuia.

Sub aspect obiectiv, instanța a reținut în același sens că instrumentele folosite de inculpata B. D. E. pentru a-l agresa pe inculpatul P. I. au fost o furcă și un bolovan, că zona vizată de lovituri a fost capul, că ambele lovituri au avut o intensitate deosebită, cauzând imediat sângerarea inculpatului în zona lovită și vătămări ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 21-22 zile de îngrijiri medicale, că inculpatul s-a simțit atacat din două părți, că a văzut-o lovită cu pietre de către inculpată și pe soția sa, că a fost agresat lângă propria locuință doar pentru că a avut o reacție îndreptățită de protejare a unui drept al său, acela de proprietate, că motivul care a stat la baza violențelor exercitate împotriva sa de către inculpata B. D. E. a fost absolut nejustificat întrucât inculpatul, în calitatea sa de proprietar al terenului, avea dreptul să refuze trecerea membrilor familiei B. peste teren, că inculpatul P. I. a fost nevoit să se lupte pentru a dezarma agresoarea și că inculpatul a reacționat violent în mod spontan, violențele exercitate de acesta împotriva inculpatei persoană vătămată B. D. E. fiind evident urmarea imediată a loviturilor primite de la aceasta și tendințelor agresive ale persoanei vătămate B. S..

În consecință, în temeiul dispozițiilor articolului 180, alin.2 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.73, lit.b și art.76, lit.e din Codul penal din 1968, instanța va condamna pe inculpatul P. I. la pedeapsa amenzii penale în sumă de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe împotriva persoanei vătămate B. D. E..

În temeiul articolului 33, litera a din Codul penal din 1968, instanța reține că infracțiunile pentru care au fost stabilite pedepsele de 6 luni închisoare și 1000 lei amendă prin această sentință penală sunt concurente întrucât cele două infracțiuni din prezenta cauză au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

În conformitate cu dispozițiile articolului 34, litera d din Codul penal din 1968, când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte.

În temeiul articolului 33, lit.a și 34, lit.d din Codul penal din 1968 aplică inculpatului pedeapsa de 6 luniînchisoarela care se adaugă pedeapsa de 1000 lei amendă penală.

Pentru alegerea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța va avea în vedere art.5 alin.1 din noul Cod penal.

Față de circumstanțele sus-menționate instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în temeiul art.81 și art.82 din Codul penal din 1968, instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni și va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în articolul 64, literele a-c din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, iar conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Dar prin decizia nr.74/2007 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii, obiect al dosarului nr.45/2007, s-a decis că dispozițiile art.71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71, alin. 3 din Codul penal.

În consecință, considerând că infracțiunile comise de inculpat generează o incompatibilitate morală cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și cu dreptul de a alege, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968, instanța va interzice inculpatului drepturile prevăzute la articolul 64, aliniatul 1, litera a din Codul penal din 1968, iar în temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal din 1968 va suspenda executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la articolul 64, aliniatul 1, litera a din Codul penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

Sub aspectul laturii civile, potrivit art. 19 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură penală, acțiunea civilă poate fi exercitată în procesul penal, având ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile, potrivit legii civile.

Analizând temeinicia pretențiilor civile formulate de părțile civile, instanța reține că potrivit art.1349, alin.1 și 2 din Noul Cod Civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane și cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. De asemenea, potrivit art.1357 din Codul civil din 2009, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Prin prisma acestor texte legale, instanța reține că ambii inculpați prin faptele lor, au încălcat legea penală pe care erau obligați să o respecte, că prin faptele lor au adus atingere dreptului persoanelor vătămate la integritate corporală și că faptele prin care inculpații au încălcat legea penală a cauzat persoanelor vătămate anumite prejudicii, fiind îndeplinite așadar toate condițiile răspunderii civile delictuale.

În ce privește acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă B. D. E. împotriva inculpatului P. I., instanța reține că pretențiile sale materiale au fost probate cu declarația martorului Tomos I. care a relatat că în ziua săvârșirii faptei a transportat-o pe inculpata B. D. E. la spital în localitatea Cluj-N., iar aceasta a plătit martorului pentru serviciile de transport prestate suma de 250 lei și că întrucât atât inculpata B. D. E., cât și persoana vătămată B. S. erau bătute, ele nu s-au mai putut ocupa o vreme de animalele din gospodărie, motiv pentru care, o perioadă de circa 6-7 zile le-a ajutat martorul în acest scop, iar inculpata i-a achitat pentru acest ajutor suma de 100 lei/zi, prin urmare o sumă totală de 600 lei (f 105-106). Așadar, suma cheltuită în total de către această parte civilă din cauza faptei comise de inculpat împotriva sa, este de 850 lei.

În ce privește daunele morale solicitate de către partea civilă B. D. E., instanța apreciază că în ansamblul circumstanțelor stării de fapt, ar fi nu numai neîntemeiată, ci și complet imorală și inechitabilă acordarea de daune morale în favoarea persoanei care a provocat fapta ce a generat pretinsele prejudicii morale întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, instanța și-a format deja convingerea că în lipsa conduitei culpabile a acestei părți civile, inculpatul nu ar fi exercitat acțiunea infracțională. Instanța reține în acest sens în primul rând, împrejurarea că partea civilă a fost cea care a declanșat conflictul, exercitând primele acte de violență din cauză, aplicând unui bărbat, în cap, două lovituri de o intensitate ridicată și folosind instrumente periculoase (furcă și bolovan), că persoana vătămată a acționat dintr-un motiv absolut nejustificat întrucât în virtutea dreptului său de proprietate, inculpatul P. I. avea libertatea să interzică oricui accesul peste terenul său, că actele de violență exercitate de inculpatul P. I. împotriva persoanei vătămate B. D. E. au fost urmarea imediată, spontană a agresiunilor exercitate de persoana vătămată asupra acestuia, fapta inculpatului fiind comisă în stare de provocare, iar în al doilea rând, forma mai ușoară pe care au luat-o actele de violență comise de inculpat care a tras-o pe partea civilă doar de păr, precum și urmările cauzate ce se reflectă într-un număr redus de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (5-6 zile).

În consecință, în temeiul articolelor 25, alin.1 și 397, alin.1 din Codul de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Noul cod civil instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă B. D. E. împotriva inculpatului P. I. și va obliga pe inculpat să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 850 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

În ce privește acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă B. S. împotriva inculpatului P. I., instanța reține că pretențiile sale materiale au fost probate cu declarația martorului Tomos I. care a relatat că a doua zi de la săvârșirea faptei, iar apoi după circa o săptămână, a transportat-o pe partea civilă B. S. la spital în localitatea Cluj-N. în vederea unui control și respectiv a unei consultații medicale, iar aceasta a plătit martorului pentru serviciile de transport prestate suma de 500 lei (f 105-106). Așadar, suma cheltuită în total de către această parte civilă din cauza faptei comise de inculpat împotriva sa, este de 500 lei.

În ce privește daunele morale solicitate de către partea civilă B. S., instanța apreciază că ele sunt neîntemeiate întrucât pe de o parte, urmările suferite de aceasta din cauza faptei inculpatului nu au fost grave, numărul total al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate fiind inferior celui indicat în cuprinsul certificatului medico-legal în care au fost avute în vedere pentru determinarea acestui număr, inclusiv vătămarea provocată acestei părți civile prin lovitura aplicată cu furca în cap de propria sa fiică, inculpata B. D. E., iar pe de altă parte, partea civilă B. S. nu a fost complet străină de conflictul declanșat de propria sa fiică dintr-o ambiție fără temei, manifestând ea însăși tendințe agresive împotriva inculpatului P. I. pe care urmărea să-l lovească din spate cu furca, conform declarației martorului P. D. ( f 124) și având așadar propria sa conduită culpabilă la întreținerea conflictului. Or în asemenea circumstanțe, spaima invocată de această parte civilă pentru justificarea daunelor morale nu are un fundament real, cu atât mai mult cu cât și agresiunile exercitate împotriva fiicei sale au îmbrăcat o formă mai lejeră (tragere de păr).

În consecință, în temeiul articolelor 25, alin.1 și 397, alin.1 din Codul de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Noul Cod civil, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă B. S. împotriva inculpatului P. I. și va obliga pe inculpat să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 500 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

În ce privește acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă P. I., instanța urmează a analiza pe rând temeinicia pretențiilor civile formulate de această parte civilă.

Cu privire la sumele solicitate de partea civilă P. I. cu titlu de daune materiale, instanța reține că a fost dovedită angajarea de către această parte civilă a unor persoane care au prestat munci agricole, gospodărești timp de 2 luni în locul persoanei vătămate P. I. din cauză că acestuia i-a fost afectată temporar capacitatea de muncă ca urmare a faptei săvârșite de inculpata B. D. E.. Astfel, din declarațiile martorilor M. I. (f 107-108) și D. V. D. (f 109-110) care se coroborează cu declarația martorei P. I. (f 79-80), rezultă că din cauza durerilor de cap, hemoragiilor nazale și stărilor de amețeală pe care le-a resimțit o vreme după loviturile ce i-au fost aplicate de inculpata B. D. E., partea civilă P. I. n-a mai putut îndeplini toate muncile agricole din gospodăria sa, fiind nevoit să angajeze doi cosași timp de 12 zile, pentru serviciile cărora a plătit câte 100 lei/zi (preț notoriu) pentru fiecare. Deși din probele sus menționate rezultă că P. I. obișnuia să angajeze cosași și anterior faptei infracționale comise de inculpata B. D. E. împotriva sa, din aceleași probe rezultă că urmare a faptei inculpatei, capacitatea părții civile de a presta aceste activități agricole a fost diminuată, motiv pentru care pretențiile părții civile sub acest aspect sunt justificate. Instanța va include așadar în cuantumul despăgubirilor civile acordate acestei părți civile suma de 2400 lei, reprezentând costul a 2 cosași plătiți câte 12 zile cu 100 lei/zi fiecare.

Cu privire la ajutorul acordat de sora părții civile, instanța reține că martorele audiate sub aspectul laturii civile, respectiv M. I. (f 107-108) și D. V. D. (f 109-110), au relatat că sora părții civile P. I. l-a ajutat pe acesta la muncile din gospodărie, atât înainte cât și după comiterea faptei, dar mai mult după, însă niciuna dintre martore nu a putut preciza nici dacă partea civilă a plătit contra ajutorului primit de la sora sa vreo sumă de bani sau în caz afirmativ cuantumul acesteia. D. martora P. I. a indicat sumele exacte în declarația sa (f 79-80), însă în contextul în care declarația acesteia nu este susținută de nici o altă probă obiectivă privind cuantumul sumelor de bani achitate de partea civilă surorii sale pentru ajutorul acordat în gospodărie ulterior infracțiunii, instanța apreciază declarația martorei P. I., care este soția părții civile, ca fiind insuficientă pentru a acorda daune materiale cu acest titlu întrucât subiectivismul acestei martore se prezumă nu doar pe baza calității ei de soție a persoanei vătămate constituită ca parte civilă, ci și pe baza implicării ei directe în conflictul din litigiu în cadrul căruia, conform probelor administrate, ea însăși a fost victima unor acte de agresiune exercitate de inculpata B. D. E.. Caracterul îndoielnic al declarațiilor sale sub acest aspect rezultă și din diferența dintre constituirea de parte civilă a lui P. I. din care rezultă că suma achitată surorii sale a fost de 4500 lei pentru două luni și declarația martorei care a susținut că sora inculpatului ar fi ajutat în gospodăria părții civile timp de o lună, iar a doua lună, o dată la circa 2 zile, fiind plătită pentru acest ajutor cu 100 lei/zi în prima lună și cu 50 lei/zi în a doua lună timp de 15 zile, date care conduc la un rezultat total de 3750 lei.

În privința costului medicamentelor necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate de inculpată, instanța va putea reține cel mult faptul că P. I. a cumpărat medicamente pentru vindecarea leziunilor cauzate de fapta inculpatei B. D. E., nu însă și cuantumul cheltuielilor suportate în acest scop, declarația martorei P. I., soția persoanei vătămate, fiind insuficientă în acest sens, din motivele deja enumerate mai sus. În plus, există o discrepanță semnificativă între constituirea de parte civilă a lui P. I. din care rezultă costul medicamentelor de 500 lei în decurs de două luni și declarația martorei care a susținut că ar fi cheltuit pentru medicamente o sumă de 250 lei lunar, în fiecare lună începând cu cea în care a fost comisă fapta (aprilie 2011) și până în momentul declarației sale (19.06.2014) (f 80). De altfel, partea civilă nu a depus la dosar nici un bon și nici o rețetă și cu toate că este de notorietate că pentru vindecarea unor leziuni ca cele descrise în actele medicale depuse la dosar, este necesară administrarea de medicamente, fiind evident că partea civilă a suportat cheltuieli în acest scop, aceasta nu a dovedit întinderea prejudiciului astfel suferit, creanța pretinsă cu acest titlu fiind așadar certă, dar nelichidă.

Cu privire la suma solicitată de partea civilă P. I., cu titlu de daune morale, instanța apreciază că acordarea de daune morale pentru prejudiciul suferit de această persoană vătămată este justificată, iar natura și întinderea prejudiciilor morale suferite de persoana vătămată P. I. în urma faptei comise de inculpata B. D. E. rezultă în principal din concluziile certificatului și raportului de expertiză medico-legale, a înscrisurilor medicale depuse la dosar, dar și din declarațiile martorilor audiați sub acest aspect (f 79-80, 107-110). La stabilirea cuantumului acestor daune, instanța va avea în vedere natura și intensitatea suferințelor fizice pe care le-a suportat persoana vătămată (traumatism cranio-cerebral cu plagă, regiunea fronto-parietală stângă și contuzie cerebrală minoră), numărul loviturilor primite, zona în care i-au fost aplicate, instrumentele cu care i-au fost aplicate, locul în care a fost agresată persoana vătămată (chiar lângă locuința sa), zonă în care ar fi firesc ca oricine să se simtă în siguranță, numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea acesteia (21-22 zile), dar și întinderea intervalului de timp în care persoana vătămată a fost internată în spital (6 zile), iar apoi a intervalului de timp în care au persistat efectele loviturilor aplicate de inculpată în capul persoanei vătămate, persoana vătămată resimțind multă vreme după comiterea faptei, dureri de cap, amețeli, hemoragii nazale, disconfortul cauzat de necesitatea angajării unor persoane care să presteze muncile indispensabile în gospodăria persoanei vătămate, precum și agricole din cauza diminuării capacității persoanei vătămate de a îndeplini aceste activități în urma loviturilor primite de la inculpată, motivul de nejustificat pentru care au fost exercitate actele de violență împotriva persoanei vătămate care și-a exercitat doar un atribut al dreptului de proprietate. Instanța va reține în același sens împrejurarea că martora M. I. a confirmat susținerea persoanei vătămate conform căreia s-a mutat împreună cu familia din locuința sa din cauza conflictelor frecvente cu inculpata și familia acesteia, intenționând să le evite. Luând în considerare aceste criterii, instanța apreciază că o sumă de 23.000 lei ar fi echitabilă pentru repararea prejudiciului moral suferit de această parte civilă.

În temeiul articolelor 25, alin.1 și 397, alin.1 din Codul de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Noul Cod civil, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă P. I. împotriva inculpatei B. D. E. și în consecință va obliga pe inculpată să plătească în favoarea acestei părți civile cu titlul de despăgubiri civile, suma de 2400 lei, reprezentând daune materiale și suma de 23.000 lei, reprezentând daune morale.

Instanța reține că persoana vătămată S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CLUJs-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând suma de 78,90 lei compusă din 10,34 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu îngrijirea inculpatei persoane vătămate B. D. E., 8,56 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu îngrijirea persoane vătămate B. S. și 60 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu îngrijirea inculpatului persoană vătămată P. I. (f 25 din dos.de UP). Această parte civilă și-a dovedit pretențiile formulate cu decontul privind cheltuielile de spitalizare (f 26-28).

În consecință, în temeiul articolelor 25, alin.1 și 397, alin.1 din Codul de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Codul civil, instanța va admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CLUJ și va obliga pe inculpatul P. I. să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 18,90 leiși pe inculpata B. D. E. să plătească în favoarea aceleiași părți civile suma de 60 lei, cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

Potrivit art.274, alin.1 din Codul de procedură penală, în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.

În consecință, în temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală, instanța va obliga pe ambii inculpați la plata sumei de câte 1000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul articolului 276, alin.2 din Codul de procedură penală, instanța va obliga pe inculpatul P. I. să plătească în favoarea părții civile B. S. cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 200 lei, reprezentând parte din onorariul de avocat conform chitanței de la fila 131, raportat la proporția în care i s-a admis acțiunea civilă.

În temeiul articolului 276, alin.6 din Codul de procedură penală raportat la art.453, alin.2 din Codul de procedură civilă, instanța va compensa cheltuielile de judecată efectuate de inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În temeiul dispozițiilor articolului 181, alin.1 din Codul penal din 1968, condamnă pe inculpata B. D. E., fiica lui T. și S., născută la data de 25.10.1975, în localitatea Măguri R., jud.Cluj, cu domiciliul în localitatea Măguri R., nr.219, jud.Cluj și cu reședința în ..101, ..Cluj, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În temeiul articolului 861 și 862 din Codul penal din 1968 suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani și atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor articolului 864 raportat la art.83 și 84 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul articolului 863 din Codul penal din 1968 pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Datele prevăzute la lit. b), c) si d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968 raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 interzice inculpatei dreptul prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a din Codul penal din 1968.

În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal din 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, din Codul penal din 1968 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

În temeiul dispozițiilor articolului 180, alin.2 din Codul penal din 1968, condamnă pe inculpatul P. I., fiul lui D. și F., născut la data de 20.04.1947, în localitatea M. R., jud.Cluj, cu domiciliul în localitatea M. R., nr.99, ..Cluj, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe împotriva persoanei vătămate B. S..

În temeiul dispozițiilor articolului 180, alin.2 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.73, lit.b și art.76, lit.e din Codul penal din 1968, condamnă pe inculpatul P. I., fiul lui D. și F., născut la data de 20.04.1947, în localitatea M. R., jud.Cluj, cu domiciliul în localitatea M. R., nr.99, ..Cluj, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa amenzii penale în sumă de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe împotriva persoanei vătămate B. D. E..

În temeiul articolului 33, lit.a și 34, lit.d din Codul penal din 1968 aplică inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa de 1000 leiamendă penală.

În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal din 1968 suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 și 84 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968 raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 interzice inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a din Codul penal din 1968.

În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal din 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a din Codul penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

În temeiul articolelor 25, alin.1 și 397, alin.1 din Codul de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Noul Cod civil admite în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă B. D. E. împotriva inculpatului P. I. și în consecință obligă pe inculpat să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 850 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

În temeiul articolelor 25, alin.1 și 397, alin.1 din Codul de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Noul Cod civil admite în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă B. S. împotriva inculpatului P. I. și în consecință obligă pe inculpat să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 500 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

În temeiul articolelor 25, alin.1 și 397, alin.1 din Codul de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Noul Cod civil admite în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă P. I. împotriva inculpatei B. D. E. și în consecință obligă pe inculpată să plătească în favoarea acestei părți civile cu titlul de despăgubiri civile, suma de 2400 lei, reprezentând daune materiale și suma de 23.000 lei, reprezentând daune morale.

În temeiul articolelor 25, alin.1 și 397, alin.1 din Codul de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Codul civil admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CLUJ, cu sediul în Cluj-N., .-5, jud.Cluj și în consecință, obligă pe inculpatul P. I. să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 18,90 lei și pe inculpata B. D. E. să plătească în favoarea aceleiași părți civile suma de 60 lei, cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

În temeiul articolului 274, alin.1 și 2 din Codul de procedură penală obligă pe ambii inculpați la plata sumei de câte 1000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul articolului 276, alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul P. I. să plătească în favoarea părții civile B. S. cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 200 lei.

În temeiul articolului 276, alin.6 din Codul de procedură penală raportat la art.453, alin.2 din Codul de procedură civilă, compensează cheltuielile de judecată efectuate de inculpați.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 6 februarie 2015.

JUDECĂTOR GREFIER

M. M. G. P. A. G.

Red./Dact 13/22.06.2015

MMG

← Punerea în circulaţie de valori falsificate (art.313 NCP)....  Punerea în circulaţie sau conducerea unui autovehicul... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Sentința nr. 146/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA