Ultrajul. Art.257 NCP. Sentința nr. 877/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 877/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-06-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
Sentința penală nr. 877/2015
Ședința publică din data de 26.06.2015
Instanța constituită din:
Judecător: M. Ș. G.
Grefier: A. G. P.
Ministerul Public reprezentat prin d-na. F. T., procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul B. E. V., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) rap. la art. 193 alin. (2) din C.p.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul participanților la procesul penal au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.06.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a stabilit pronunțarea la 12.06.2015, dată la care a amânat pronunțarea la 26.06.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., emis la data de 23.02.2015, în dosarul de urmărire penală nr. 5012/P/2014, a fost trimis în judecată, în stare libertate, inculpatul B. E. V. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) rap. la art. 193 alin. (2) din C.p.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, în data de 18.05.2014, în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla în fața apartamentului nr. 38, din imobilul cu nr. 25, de pe .-N., inculpatul B. E. V. a aplicat o lovitură în zona buzei lucrătorului de poliție M. A. V., aflat în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, cauzând leziuni a căror gravitate a fost apreciată de 5-6 zile de îngrijiri medicale.
În concret, s-a arătat că în data de 18.05.2014, în jurul orelor 18:00, martorul V. K. A. a avut o dispută verbală cu inculpatul B. E. V., în scara blocului situat pe ., din Cluj-N., disputa dintre cei doi având la bază neînțelegeri cu privire la cheltuielile comune ale imobilului. În cursul disputei dintre cei doi, martorul V. K. A. a apelat la serviciul de urgență 112, apreciind că inculpatul B. E. V. are un comportament necivilizat.
Ca urmare a apelului telefonic la serviciul de urgență, la fața locului s-a prezentat echipajul de poliție format din agentul șef principal de poliție G. D. I. și agentul principal de poliție M. A. V., cei doi fiind în exercițiul atribuțiilor de serviciul, fiind în dispozitivul de siguranță publică și patrulare în schimbul II.
Ajunși la fața locului, cei doi agenți de poliție au procedat la identificarea persoanei care a apelat la serviciul de urgență, identificând-o pe martora V. K. A.. Aceasta a învederat că, în urma conflictului verbal avut cu inculpatul B. E. V., acesta i-a adresat cuvinte insultătoare. În continuare, agentul principal de poliție M. A. V. a aflat de la martorul V. K. A. că inculpatul B. E. V. este persoana implicată în conflict, iar acesta locuiește la apartamentul nr. 38.
În fața ușii locuinței inculpatului, cei doi agenți de poliție au sunat la ușă și agentul de poliție M. A. V. i-a indicat inculpatului să vină în ușa locuinței. Inculpatul B. E. V. a deschis ușa locuinței, iar agentul de poliție și-a declinat identitatea și scopul prezenței sale în acel loc. În cadrul acestor discuții inculpatul B. E. V. a adresat injurii martorului V. K. A. care era de față, motiv pentru care agentul de poliție G. D. I. a condus-o pe aceasta în fața imobilului pentru ca persoanele implicate în conflict să revină la ordine.
Având în vedere conflictul verbal declanșat de numitul B. E. V. prin care i-a adresat numitei V. K. A. injurii, în prezența lucrătorului de poliție agentul principal M. A. V., acesta din urmă a luat decizia de a aplica o sancțiune contravențională. În consecință, a coborât în fața imobilului pentru a completa procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a unei sancțiuni contravenționale în valoarea de 200 lei și l-a prezentat inculpatului B. E. V. pentru a-l semna, inculpatul refuzând să coboare în fața imobilului și așteptând în fața locuinței sale. Inculpatul B. E. V. a luat procesul-verbal pentru a-l citi și a început să scrie pe acesta, moment în care lucrătorul de poliție M. A. V. i-a învederat că nu are dreptul să facă mențiuni pe procesul-verbal. În acel moment, lucrătorul de poliție a prins de cotorul cu procesul verbal, iar inculpatul a tras în același timp, ajungând astfel să îl lovească pe lucrătorul de poliție în zona buzei inferioare.
În acel moment, agentul principal de poliție M. A. V. a procedat la imobilizarea inculpatului, iar martorul B. S. I. care se afla în apropiere a coborât din imobil și l-a avertizat pe lucrătorul de poliție G. D. I. să urce în ajutorul colegului său.
Ajuns la fața locului, martorul G. D. I. l-a observat pe inculpat imobilizat la sol, cu mâna la spate, iar agentul principal de poliție M. A. V. i-a spus că acesta a devenit agresiv și că l-a lovit. Ulterior, inculpatul a fost condus la secția de poliție nr. 3, în momentul imobilizării fiind lovit în zona frunții.
Din raportul medico-legal nr. 3193/II/a/72 din 26.05.2014 a reieșit faptul că agentul principal de poliție M. A. V. a prezentat leziuni la nivelul buzei inferioare care se puteau produce prin lovire activă cu un corp dur și leziuni la nivelul mâinii drepte care s-au putut produce prin lovire tangențială cu un corp cu margini ascuțite, posibil zgâriere cu mâna, iar gravitatea leziunilor a fost apreciată la 5-6 zile de îngrijiri medicale. Lucrătorul de poliție nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor menționând că în momentul în care a fost completat procesul-verbal de sancționare contravențională se afla în locuința sa împreună cu lucrătorul de poliție. Acesta din urmă i-a înmânat procesul-verbal pentru a-l citi și semna, inculpatul aflându-se la o masă. În acel moment, potrivit inculpatului, lucrătorul de poliție a strigat în sensul că de ce scrie pe procesul-verbal, iar inculpatul ridicându-se de pe scaun, a lovit cascheta lucrătorului de poliție, fără a-l lovi pe acesta. Inculpatul nu a putut oferi o explicație cu privire la leziunile suferite de lucrătorul de poliție și a mai menționat că a achitat sancțiunea contravențională aplicată prin procesul-verbal amintit.
Relativ la apărările invocate de inculpatul B. E. V., procurorul a considerat că nu pot fi reținute ca adevărate, fiind contrazise de materialul probator administrat. Astfel, din declarația martorului M. A. V. coroborată cu declarația martorului B. S. I. a reieșit că în momentul în care lucrătorul de poliție M. A. V. i-a prezentat inculpatului procesul-verbal de sancționare contravențională, cei doi se aflau în fața locuinței inculpatului, respectiv a apartamentului nr. 38, martorul B. S. I. sesizând faptul că uscătorul de haine din apropiere era răsturnat ulterior producerii unui zgomot. În ceea ce privește lovirea caschetei lucrătorului de poliție, din declarația martorului M. A. V. coroborată cu declarația martorei V. K. A., cu planșele fotografice aflate la dosarul cauzei și cu raportul medico-legal nr. 3193/II/a/72 din 26.05.2014 a reieșit că inculpatul a lovit lucrătorul de poliție, acesta din urmă prezentând câțiva picuri de sânge pe cămașă rezultați în urma leziunilor suferite.
În faza urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații inculpat B. E. V. (f. 51), declarații martor M. A. V. (f. 18-19), declarații martor G. D. I. (f. 32), declarații martor V. K. A. (f. 36), declarații martor B. S. I. (f. 34), raportul de expertiză medico-legală nr. 3193/II/a/72 din 26.05.2014 (f. 8-9), înscrisuri - copia procesului-verbal . nr._ (f. 46), copia buletinului posturilor din data de 18.05.2014 (f. 13-16), fișa postului agentului principal de poliție M. A. V. (f. 20-22), proces-verbal de investigații din data de 04.10.2014 (f. 45), proces-verbal de examinare fizică a persoanei (f. 10 ), planșe fotografice (f. 39-40, 42-44).
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2015, sub nr._ .
În etapa camerei preliminare nu au fost invocate excepții și nu au fost formulate cereri, iar prin încheierea penală din data de 01.04.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării, competența Judecătoriei Cluj-N., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
În cursul judecății, a fost depusă la dosar fișa de cazier judiciar actualizată (f. 17 din dosarul instanței). Inculpatul a declarat că nu recunoaște fapta reținută prin actul de sesizare, contestând probele administrate în etapa urmăririi penale.
În condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului din data de 29.04.2015 (f. 19-20 din dosarul instanței), înscrisuri – chitanță plată amendă, procesul-verbal de contravenție, certificatul medico-legal nr. 2837/I/a/676/19.05. 2014 (f. 21-23 din dosarul instanței), declarația martorei V. K. A. din data de 27.05.2015 (f. 39 din dosarul instanței), declarația martorului B. S. I. din data de 27.05.2015 (f. 40 din dosarul instanței), declarația martorului Csenegheri V. din data de 27.05.2015 (f. 41 din dosarul instanței), declarația persoanei vătămate M. A. V. din data de 27.05.2015 (f. 51-52 din dosarul instanței), declarația martorului G. D. I. din data de 10.06.2015 (f. 53-54 din dosarul instanței).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Martora V. K. A. și inculpatul B. E. V. erau la data faptelor vecini, prima locuind în Cluj-N., ., . doilea la .> În data de 18.05.2014, înainte de orele 18:00, martora V. K. A. i-a solicitat inculpatului să contribuie cu o anumită sumă de bani drept plată pentru persoana care a tăiat iarba de pe spațiul verde aferent blocului. Inculpatul la acel moment se afla sub influența băuturilor alcoolice, potrivit propriei declarații, consumase 2 beri (sticle normale) și 2 pahare de coniac cu un prieten (declarația din data de 29.04.2015 - f. 19-20 din dosarul instanței), și a înțeles greșit suma pe care i-a fost comunicată de martoră. Întrucât între cei doi existaseră conflicte anterioare, discuția a degenerat cu ușurință, iar inculpatul i-a adresat martorei injurii (declarația inculpatului din data de 29.04.2015 - f. 19-20 din dosarul instanței, declarația martorei V. K. A. din data de 27.05.2015 - f. 39 din dosarul instanței). În acest context, martora a apelat la serviciul la poliție.
Persoana vătămată, agentul principal de poliție M. A. V., și martorul agent șef principal de poliție G. D. se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu în apropiere (patrulă auto), având în zona de competență și . reiese din fișa de organizare a dispozitivului de siguranță publică și patrulare pentru data de 18.05.2014 – schimbul 2 (f. 14-16 din dosarul de urmărire penală) coroborată cu declarațiile persoanei vătămate M. A. V. (f. 51-52 din dosarul instanței, f. 18-19 din dosarul de urmărire penală) și ale martorului G. D. (f. 53-54 dosarul instanței, f. 32 din dosarul de urmărire penală). Fișa de organizare a dispozitivului de siguranță publică și patrulare a fost întocmită în conformitate cu atribuțiile persoanei vătămate stabilite potrivit fișei postului agentului principal de poliție M. A. V. (f. 20-22 din dosarul de urmărire penală).
Au fost dirijați prin dispeceratul Secției 3 Poliție spre adresa în cauză, fiind încunoștințați cu privire la conflictul inițial dintre martora V. și inculpatul B.. Când cei doi polițiști au ajuns la fața locului purtau uniforma specifică. S-au întâlnit cu martora V. și cu o altă persoană de sex feminin (care ulterior a semnat procesul-verbal de contravenție în calitate de martor asistent – C. A.) care se aflau în fața blocului, întrucât urma să aibă loc o ședință a asociației de proprietari. Cele două persoane i-au informat pe polițiști despre conduita inculpatului, iar apoi i-au condus la apartamentul unde locuia. Persoana vătămată, agentul principal de poliție M. A. V., a bătut la ușa apartamentului unde locuia inculpatul, iar când inculpatul a deschis ușa apartamentului a constatat că prezenta halenă alcoolică. Cei doi agenți de poliție și-au declinat calitatea, iar agentul M. A. V. i-a solicitat un act de identitate inculpatului (aspecte confirmate de cei doi polițiști, cât și de inculpat - declarația din cursul urmăririi penale – f. 24-25).
În aceste momente (sau ulterior), niciunul dintre cei doi polițiști nu a intrat în apartamentul inculpatului, contrar susținerilor acestuia din cursul urmăririi penale, când a arătat că la ușa sa s-a prezentat un singur polițist (persoana vătămată), pe care l-a primit în apartament și care i-a cerut buletinul, după care, fără să-i spună nimic, a început să întocmească un proces-verbal. În cursul judecății (fila 19, verso), inculpatul a mai adăugat faptul că, după ce agentul de poliție M. a venit singur la ușa apartamentului său, i-a vorbit pe un ton ridicat, iar când inculpatul i-a solicitat să-l lase să-i explice cum s-a produs incidentul, agentul de poliție l-ar fi împins cu tot cu ușă în interiorul apartamentului său. Aceste afirmații sunt departe de realitate, în contextul în care din mijloacele de probă administrate (declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorului G. D., declarațiile martorei V. K.) reiese că, atunci când inculpatul a deschis ușa, în fața apartamentului său sau la mică distanță se aflau cei doi polițiști însoțiți de martora V. și de C. A., și doar ulterior după ce inculpatul a fost anunțat că va fi sancționat contravențional, iar polițiștii, martora și numita C. A. au coborât, s-a întors persoana vătămată singură cu procesul-verbal de contravenție întocmit (și după cum se va arăta nici cu a doua ocazie persoana vătămată nu a intrat în locuința inculpatului).
În aceste momente, când cei doi polițiști i-au adus la cunoștință inculpatului motivul pentru care l-au legitimat, acesta a început să adreseze injurii martorei V. care se afla în apropiere (relevante sunt declarațiile celor doi polițiști în calitate de persoană vătămată, respectiv martor, precum și declarația martorei V. K. A. din etapa urmăririi penale – f. 36). Referitor la acest aspect, în declarația din cursul judecății (f. 39) martora V. nu și-a adus aminte dacă după sosirea organelor de poliție inculpatul i-a mai adresat injurii, dar acest aspect poate fi explicat prin faptul că de la data incidentului trecuse mai mult de un an, aspect la care se adaugă vârsta înaintată a martorei.
În raport cu situația ivită, în condițiile în care inculpatul nu a încetat să adrese injurii martorei, cu toate că persoana vătămată M. l-a avertizat că pentru acest comportament va fi sancționat contravențional, agentul de poliție G. D. I. a condus-o pe martora V. în fața imobilului pentru ca persoanele implicate în conflict să revină la ordine (declarațiile persoanei vătămate M. A. V. - f. 51-52 din dosarul instanței, f. 18-19 din dosarul de urmărire penală, ale martorului G. D. - f. 53-54 dosarul instanței, f. 32 din dosarul de urmărire penală, respectiv declarația martorei V. K. A. din etapa urmăririi penale – f. 36).
Imediat după ce martorul G. a început să coboare scările însoțit de martora V. și de cealaltă persoană de sex feminin care o însoțea, persoana vătămată M. A. V. l-a încunoștințat iarăși pe inculpat că îl va sancționa contravențional, după care a coborât scările, s-a întâlnit cu colegul său pe scări, la un alt etaj, care purta o discuție cu martora și cealaltă persoană
Persoana vătămată a completat procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a unei sancțiuni contravenționale în valoarea de 200 lei la ora 18:30, la autovehiculul de poliție cu care s-a deplasat la fața locului, în timp ce colegul său, agentul G., a rămas în interiorul blocului cu celelalte două persoane.
La puțin timp, persoana vătămată având asupra sa procesul-verbal întocmit a intrat din nou în . cu colegul său și cu celelalte două persoane de sex feminin și a urcat la apartamentul inculpatului (după cum reiese din declarațiile persoanei vătămate, ale martorului G. și din declarația martorei V. dată în faza urmăririi penale) căruia i-a citit cele consemnate și i-a prezentat procesul-verbal de contravenție indicând locul unde trebuie să semneze.
Trebuie menționat că inculpatul a refuzat să coboare în fața imobilului și a așteptat în fața locuinței sale până s-a întors persoana vătămată cu procesul-verbal întocmit.
Nici cu această ocazie persoană vătămată nu a intrat în locuința inculpatului, fapt dovedit de declarațiile martorilor B. S. I. (f. 34 din dosarul de urmărire penală, f. 40 din dosarul instanței), respectiv de declarația martorei Csenegheri V. din data de 27.05.2015 (f. 41 din dosarul instanței), martori care au observat anumite părți din cursul incidentului.
Astfel, martorul B. (vecinul inculpatului de la . că anterior imobilizării inculpatului de către persoana vătămată, între cei doi existau discuții tensionate, primul se afla poziționat în pragul ușii apartamentului, iar al doilea pe hol, la mică distanță existând un uscător de haine. Martora Csenegheri (vecina inculpatului de la . B.) a deschis pentru puțin timp ușa apartamentului în care se afla și a observat pe hol cum inculpatul se afla căzut pe spate, iar persoana vătămată se afla deasupra acestuia încercând să-l imobilizeze. Niciunul dintre cei doi martori oculari nu a văzut sau auzit ca persoana vătămată să fi lovit câinele inculpatului. Așadar, aceste probe indică lipsa de sinceritate a inculpatului care a afirmat că incidentul a avut loc în anticamera apartamentului său, după ce persoana vătămată a dat buzna peste el și că persoana vătămată i-ar fi lovit câinele cu picioarele. Martora pe care inculpatul a indicat-o în declarația sa din cursul judecății că ar fi văzut că persoana vătămată îi lovea câinele cu picioarele („nevasta lui B.”, anume Csenegheri V.) a infirmat susținerea inculpatului.
În acest cadru de probațiune, se poate concluziona că agentul de poliție M. a acționat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, potrivit legii și regulilor de conduită profesională.
Astfel, până în momentul imobilizării inculpatul nu a fost lovit sau îmbrâncit (nici lovit cu capul de pereții apartamentului) de către polițist.
Este veridică afirmația persoanei vătămate că în momentul în care i-a prezentat inculpatului cotorul de procese-verbale, ținându-l în mână, pentru ca acesta să semneze la rubrica aferentă din procesul-verbal întocmit, inculpatul a început să scrie ceva (reiese atât din conținutul procesului-verbal de contravenție de la fila 22 din dosarul instanței unde apare mențiunea „nu e..”, cât și parțial din declarațiile inculpatului). În acest timp, inculpatul îi cerea socoteală persoanei vătămate pentru amenda aplicată, întrucât martorul B. S. I. a auzit cum inculpatul se adresa polițistului cu interogația „pentru ce”.
Este veridică și afirmația persoanei vătămate M. că, în momentul în care i-a atras atenția inculpatului să nu scrie vreo mențiune la rubrica semnătură a procesului-verbal, inculpatul B. s-a enervat foarte tare, a prins de cotorul cu procesele-verbale (unde se afla și procesul-verbal întocmit de persoana vătămată) și a început să tragă spre el, persoana vătămată speriindu-se că inculpatul va lua toate procesele-verbale și se va închide în apartamentul său. Trebuie observat că martorul B. a declarat că l-a observat pe inculpat în ușa apartamentului său, în preludiul incidentului.
Practic, . inculpatului a început în momentul în care, fără drept și fără permisiunea agentului însărcinat cu exercițiul autorității de stat, a început să tragă de cotorul cu procesele-verbale aflat în detenția agentului.
Este cert faptul că varianta expusă de inculpat, că a stat aplecat asupra procesului-verbal pentru a scrie ceva pe acesta în interiorul apartamentului și fiind surprins de un gest al persoanei vătămate s-a ridicat brusc și a lovit-o în zona caschetei sau a feței, nu este reală fiind în contradicție cu celelalte probe administrate.
Cu toate că inculpatul acceptă doar probabilitatea să-l fi lovit pe polițist în anumite împrejurări (care sunt neveridice, după cum s-a relevat), declarațiile persoanei vătămate coroborate cu raportul medico-legal nr. 3193/II/a/72 din 26.05.2014 (f. 8-9 din dosarul de urmărire penală) au scos în evidență faptul că agentul principal de poliție M. A. V. a fost lovit cu capul în gură (în buza de jos) de inculpat, prezentând leziuni la nivelul buzei inferioare care se puteau produce prin lovire activă cu un corp dur și leziuni datând din ziua incidentului. În plus, raportul menționat a atestat și faptul că la nivelul mâinii drepte, persoana vătămată prezenta leziuni care s-au putut produce prin lovire tangențială cu un corp cu margini ascuțite, posibil zgâriere cu mâna, toate provenind din ziua incidentului. Și aceste zgârieturi au fost produse în contextul opoziției inculpatului, nepermise de lege, la o acțiune de imobilizare a polițistului cu respectarea regulilor legale și profesionale. Toate aceste leziuni traumatice au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Maniera credibilă în care persoana vătămată a descris momentele incidentului scot la iveală că inculpatul l-a lovit intenționat pe polițist cu capul în gură pentru a-i lua din mână cotorul cu procesele-verbale.
În cursul imobilizării, în contextul opoziției sale manifestate prin forță fizică total nejustificate, inculpatul s-a lovit la cap de un perete al coridorului care era foarte îngust, suferind o leziune traumatică care a necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale (certificatul medico-legal de la f .23 din dosarul instanței).
Agentul principal de poliție M. A. V. a procedat la imobilizarea inculpatului și i-a solicitat martorului B. S. I. (declarația din etapa judecății), care se afla în apropiere, să coboare și să-i solicite sprijinul colegului său, clipe în care inculpatul se afla poziționat pe spate și opunea rezistență fizică (declarația martorei Csenegheri). Martorul B. a observat momentele imediat ulterioare căderii inculpatului și l-a anunțat pe martorul G. D. I. să urce în ajutorul colegului său. În timpul imobilizării, inculpatul a prins-o pe persoana vătămată de haină, rupând-o în zona buzunarului (declarația persoanei vătămate din faza judecății și planșa fotografică de la filele 42-32 din dosarul de urmăririi penală).
Ajuns la fața locului, martorul G. D. I. l-a observat pe inculpat imobilizat la sol, cu mâna la spate, iar agentul principal de poliție M. A. V. i-a spus că acesta a devenit agresiv și l-a lovit. Ulterior, inculpatul a fost condus la Secția 3 Poliție.
Inculpatul a afirmat că după ce l-au condus la poliție a fost introdus într-o cameră de la . secției și a fost bătut mai mult timp de către alți polițiști decât persoana vătămată și martorul G. care nu se mai aflau în zonă. Aceste susțineri sunt infirmate de declarațiile persoanei vătămate și ale martorului G. care au afirmat că s-au aflat în prezența inculpatului în tot timpul cât s-a aflat la secția de poliție. În plus, doar după 10 minute de la sosirea inculpatului la secție, a fost adus și martorul B. (declarația de la fila 40, verso, din dosarul instanței) pentru declarații, iar acesta l-a observat pe inculpat pansat în zona frunții (ca urmare a lovirii de perete în timpul imobilizării), moment în care era prezentă o ambulanță. Practic, până la apariția martorului nu a trecut atât de mult timp încât inculpatul să fie lovit mai mult timp. Ambulanța a venit la secția de poliție la solicitarea inculpatului care a afirmat că nu se simte bine.
Nici certificatul medico-legal depus de inculpat la dosar (f. 23 din dosarul instanței) nu atestă alte leziuni traumatice cu excepția celor de la cap.
În drept, fapta inculpatului B. E. V. care, în data de 18.05.2014, în jurul orelor 18:30, în timp ce se afla în fața apartamentului nr. 38 din imobilul cu numărul 25 de pe .-N., a exercitat acțiuni violente, aplicându-i o lovitură cu capul în zona buzei inferioare lucrătorului de poliție M. A. V. care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și zgâriindu-l pe mâini în aceeași împrejurare, cauzând leziuni traumatice pentru vindecarea cărora au fost necesare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzute de art. 257 alin. (1) și (4) raportat la art. 193 alin. (2) din C.p.
Din perspectiva laturii obiective a infracțiunii trebuie observat că elementul material este reprezentat de acțiunea de lovire cu capul în zona feței și de zgâriere pe mâini, exercitată de inculpat asupra persoanei vătămate, agent de poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Și cerința esențială a laturii obiective ca funcționarul public să îndeplinească o funcție care implică exercițiul autorității de stat este îndeplinită, întrucât agentul de poliție are prerogativa legală de a lua măsuri cu caracter obligatoriu, de a verifica respectarea lor și de a aplica sancțiuni. Oricum, polițistul este prevăzut expres ca o categorie aparte de funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, întrucât art. 257 alin. (4) din C.p. specifică expres că atunci când faptele vizează un polițist, acestea sunt sancționate de lege mai aspru.
Polițistul a respectat în totalitate dispozițiile legale și procedurale când acționat în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, ceea ce nu a permis nicio clipă dreptul la ripostă din partea inculpatului.
Fiind o infracțiune de rezultat, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii se impune existența unei urmări materiale, în cauză fiind reprezentată de leziuni traumatice pentru vindecarea cărora au fost necesare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate este evidentă, întrucât acțiunea de lovire a inculpatului este singura cauză a producerii rezultatului, neinterpunându-se vreo altă cauză sau condiție între acțiunea inculpatului și urmarea socialmente periculoasă a infracțiunii.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă spontană, deoarece inculpatul a prevăzut în mod spontan rezultatul faptei sale, și l-a urmărit. Inculpatul a cunoscut cu certitudine calitatea în care acționa agentul de poliție, având în vedere incidentul prealabil cu martora V., faptul că agentul și-a declinat calitatea, era îmbrăcat în uniformă și a întocmit un proces-verbal de contravenție.
Faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice și că a dobândit o cutezanță pernicioasă nu poate constitui o circumstanță atenuantă.
La individualizarea pedepsei, instanța are în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, că anterior a avut o conduită normală în societate, însă, în primul rând, va avea în vedere gravitatea concretă a faptei sale, stabilită în raport cu alte fapte de ultraj prin lovire.
Astfel, trebuie reținut faptul că rezultatul infracțiunii nu a fost unul grav, față de numărul de zile de îngrijiri medicale, și nu a pus în pericol în vreun mod viața sau starea de sănătate a persoanei vătămate. Pe de altă parte, prejudiciul adus valorii sociale principale apărate de norma penală (autoritatea ca formă a exercitării puterii de stat, realizată prin intermediul agenților de poliție) a fost de gravitate redusă, de vreme ce fapta a fost comisă într-un loc retras, în interiorul unui . prezența unui număr mare de persoane, iar reverberațiile sale nu au avut un impact important la nivelul comunității locale sau al publicului larg.
Tot la analiza gravității infracțiunii, instanța constată că inculpatul a săvârșit fapta în mod spontan, pe fondul consumului de băuturi alcoolice în mod întâmplător, folosindu-și doar forța fizică, propriile mâine, fără a uza de obiecte contondente.
Pe lângă faptul că cele menționate conduc la concluzia că fapta este de o gravitate redusă, instanța apreciază că aceleași criterii indică o periculozitate redusă a inculpatului și un risc minim de reiterare a conduitei antisociale.
Inculpatul este o persoană în vârstă (aproape 64 de ani), care nu a mai avut contact cu legea penală. Este necăsătorit, are o școlarizare medie (12 clase și două școli profesionale), de profesie șofer, în prezent angajat în muncă.
Totuși, trebuie observat și că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar variantele prezentate de acesta au susținut fără o bază factuală anumite abuzuri ale polițiștilor de la Secția 3 Poliție.
Raportându-se la criteriile generale de individualizare reglementate de art. 74 din C.p., urmărind stabilirea pedepsei celei mai potrivite pentru asigurarea scopului preventiv, educativ și, deopotrivă, punitiv al pedepsei, instanța va aplica o pedeapsă cu închisoarea (iar nu amenda) la nivelul minimului special prevăzut de lege, așadar, în temeiul art. 396 alin. (2) din C.p.p., îl va condamna pe inculpatul B. E. V. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) rap. la art. 193 alin. (2) din C.p.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b) și alin. (3) din C.p., art. 67 alin. (1) din C.p., art. 68 alin. (1) lit. b) din C.p., va interzice inculpatului exercitarea, pe o durata de 1 an, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, cu titlu de pedeapsă complementară, a următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
Această sancțiune penală este aplicată inculpatului, întrucât instanța consideră că în raport cu infracțiunea săvârșită inculpatul este nedemn pentru a candida și a ocupa funcții publice.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că scopul sancțiunii poate fi atins și fără privarea de libertate, întrucât simpla condamnare a inculpatului implică pentru acesta o constrângere și poate conduce prin ea însăși la reeducarea sa. Pe de altă parte, instanța consideră că nu doar lipsa altor condamnări anterioare impune această soluție, ci și faptul că în raport cu vârsta inculpatului, executarea pedepsei în regim de detenție nu ar avea ca efect reeducarea acesteia și formarea unei conduite corecte față de regulile de conviețuire socială.
Faptul că la nivel național se înregistrează o creștere a cazurilor de ultraj cu caracter grav împotriva polițiștilor nu constituie în sine un element care să impună aplicarea unei pedepse cu executare. Fapta sa, chiar dacă rămâne o conduită reprobabilă, are o însemnătate destul de măruntă, iar prin raportare la persoana inculpatului, se poate conchide că acesta nu va mai comite alte infracțiuni. Suspendarea va fi însoțită de măsuri de supraveghere și obligații suficiente, astfel încât să asigure cea mai bună îndreptare a comportamentului inculpatului.
În consecință, în baza art. 91, 92 din C.p., va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere a inculpatului B. E. V. de 2 (doi) ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 93 alin. (1) din C.p., va obliga pe inculpat ca, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C.p., va impune inculpatului să execute obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, program/-e care va/vor fi stabilit/-e de consilierul de probațiune în baza evaluării inițiale.
În baza art. 404 alin. (2) din C.p.p. rap. la art. 93 alin. (3) din C.p., având în vedere că inculpatul și-a exprimat expres acordul în cursul judecății, iar instanța apreciază că munca neremunerată ar putea constitui un imbold pentru reconsiderarea poziției inculpatului față de raporturile sociale aferente autorității, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul B. E. V. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare în cadrul uneia dintre următoarele instituții: Primăria Municipiului Cluj-N. sau Asociația Filantropică Medical-Creștină „C.” din Cluj-N..
Conform art. 91 alin. (4) din C.p. rap. la art. 404 alin. (2) din C.p.p., va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere: revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare și executarea pedepsei la care se adaugă eventuala pedeapsă aplicată, în regim de detenție, în cazul în care noua infracțiune este săvârșită cu intenție; posibilitatea revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare și executarea pedepsei la care se adaugă eventuala pedeapsă aplicată, în regim de detenție, în cazul în care noua infracțiune este săvârșită din culpă.
Va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligației impuse, anume revocarea suspendării și dispunerea executării pedepsei.
Latura civilă
În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) din C.p.p, instanța va constata că persoana vătămată M. A. V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Cheltuielile judiciare
În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) din C.p.p., reținând ca fundament culpă infracțională, instanța îl va obliga pe inculpatul B. E. V. la plata sumei de 400 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 100,27 lei în cursul urmăririi penale, iar diferența în etapa camerei preliminare și a judecății).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
I. În temeiul art. 396 alin. (2) din C.p.p.,
Condamnă pe inculpatul B. E. V., fiul lui V. și Ermina, născut la data de 14.10.1951, în Bacău, jud. Bacău, domiciliat în Cluj-N., ., ., CNP_, cu cetățenie română, în vârstă de 63 de ani, necăsătorit, studii liceale și școală profesională, de profesie șofer, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) rap. la art. 193 alin. (2) din C.p.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b) și alin. (3) din C.p., art. 67 alin. (1) din C.p., art. 68 alin. (1) lit. b) din C.p.,
Interzice inculpatului exercitarea, pe o durata de 1 an, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, cu titlu de pedeapsă complementară, a următoarelor drepturi:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
II. În baza art. 91, 92 din C.p.,
Dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere a inculpatului B. E. V. de 2 (doi) ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 93 alin. (1) din C.p.,
Obligă pe inculpat ca, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C.p.,
Impune inculpatului să execute obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, program/-e care va/vor fi stabilit/-e de consilierul de probațiune în baza evaluării inițiale.
În baza art. 404 alin. (2) din C.p.p. rap. la art. 93 alin. (3) din C.p.,
Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul B. E. V. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare în cadrul uneia dintre următoarele instituții: Primăria Municipiului Cluj-N. sau Asociația Filantropică Medical-Creștină „C.” din Cluj-N..
Conform art. 91 alin. (4) din C.p. rap. la art. 404 alin. (2) din C.p.p.,
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere:
- revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare și executarea pedepsei la care se adaugă eventuala pedeapsă aplicată, în regim de detenție, în cazul în care noua infracțiune este săvârșită cu intenție;
- posibilitatea revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare și executarea pedepsei la care se adaugă eventuala pedeapsă aplicată, în regim de detenție, în cazul în care noua infracțiune este săvârșită din culpă.
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligației impuse, anume revocarea suspendării și dispunerea executării pedepsei.
III. În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) din C.p.p,
Constată că persoana vătămată M. A. V., cu domiciliul în Cluj-N., C.. Borhanci, nr. 114A, jud. Cluj, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
IV. În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) din C.p.p.,
Obligă pe inculpatul B. E. V. la plata sumei de 400 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 100,27 lei în cursul urmăririi penale, iar diferența în etapa camerei preliminare și a judecății).
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, pentru procuror, inculpat și persoana vătămată.
Pronunțată în ședință publică astăzi, data de 26.06.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. Ș. G. A. G. P.
Red. și tehno. Jud. G.M.Ș.
6 ex./26.09.2015
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 874/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
