Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Încheierea nr. 165/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 165/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 2008/211/2015/a1
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 165/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 10.02.2015
Instanța constituită din:
Judecător: M. Ș. G.
Grefier: A. G. P.
Ministerul Public reprezentat prin d-na A. L., procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol se află verificarea în procedura de cameră preliminară a legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar a inculpaților P. H. L. și DE M. A. potrivit art. 348 raportat la art. 207 din C.p.p.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. H. L., asistat de către apărătorul ales, av. C. I. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar (f. 14) și de către apărătorul desemnat din oficiu, av. Centean A. L., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar (f. 13) și inculpatul De M. A., asistat de către apărătorul ales, av. din cadrul SCA „B., T.”, cu împuternicire avocațială depusă la dosar (f. 15) și de către apărătorul desemnat din oficiu, av. C. A. C., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar (f. 12).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța aduce la cunoștința inculpaților obiectul procedurii, infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, drepturile și obligațiile lor și îi întreabă dacă doresc să dea o declarație, aducându-le la cunoștință că au dreptul la tăcere, precum și dreptul la un avocat ales.
Inculpații, pe rând, arată că nu doresc să dea declarații suplimentare.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorii din oficiu arată, pe rând, că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Instanța, din oficiu, pune în discuție legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar, dispusă față de inculpați.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive subzistă și în prezent, motiv pentru care, solicită menținerea controlului judiciar a celor doi inculpați, la dosarul cauzei existând probe suficiente din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați în prezenta cauză. Arată că menținerea acestei măsuri preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, precum și pentru prevenirea sustragerii inculpaților de la judecată.
Apreciază că menținerea controlului judiciar se impune, prin prisma gravității infracțiunilor pentru care cei doi inculpații sunt cercetați, inculpatul P. H. L. fiind trimis în judecată pentru 14 infracțiuni grave - fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și înșelăciune, iar inculpatul De M. A. fiind trimis în judecată pentru 5 infracțiuni grave – complicitate la uz de fals și complicitate la înșelăciune. Arată că în prezenta cauză nu este vorba despre o infracțiune izolată, ci de o adevărată grupare infracțională în care au fost implicate mai multe persoane cu roluri bine stabilite, fiind trimise în judecată alte trei persoane.
Un alt element ce accentuează gravitatea faptelor comise de inculpați este, în opinia procurorului, și valoarea ridicată a prejudiciului, inculpații reușind să vândă în România patru autoturisme de lux furate, aduse din Italia în baza unor contracte de vânzare-cumpărare false.
Antecedența penală a inculpaților este un alt element care evidențiază periculozitatea crescută a celor doi inculpați, aceștia fiind condamnați pentru fapte similare, inculpații înțelegând să-și asigure sursele de trai prin mijloace ilicite.
Având în vedere că prezentul dosar a fost disjuns, organele de urmărire penală făcând, în continuare, cercetări pentru identificarea tuturor persoanelor implicate în această activitate ilicită, reprezentantul Ministerului Public apreciază că revocarea controlului judiciar ar îngreuna activitatea organelor judiciare, întrucât inculpații ar putea lua legătura cu celelalte persoane implicate pentru a se înțelege cu privire la declarațiile ce urmează a fi date în fața organelor de cercetare și, astfel, s-ar îngreuna desfășurarea procesului penal cu privire la dosarul disjuns.
Necesitatea menținerii controlului judiciar este dată și de riscul crescut ca odată ridicată interdicția de a părăsi țara cei doi inculpați să părăsească teritoriul României și, astfel, să se sustragă de la judecată, inculpatul De Mateo A. fiind cetățean italian, iar inculpatul P. H. L. formulând o cerere pentru a pleca în Germania.
Apărătorul inculpatului P. H. L., având cuvântul, precizează că nu s-ar impune menținerea măsurii controlului judiciar și solicită, în principal, ca instanța să constate încetată de drept această măsură dat fiind faptul că prin decizia Curții Constituționale s-au declarat neconstituționale o . prevederi din Codul penal privind această măsură, iar în subsidiar solicită revocarea acestei măsuri. Arată că nu mai subzistă temeiurile care au impus luarea acestei măsuri, întrucât etapa cercetării penale a fost finalizată, inculpatul colaborând cu organele de urmărire penal pe parcursul cercetării penale și oferindu-le toate informațiile deținute privind modul de acțiune.
Totodată, arată că măsura controlului judiciar a fost excesiv de lungă, durata cercetărilor penale fiind foarte mare, iar o menținere a acestei măsuri în faza de judecată este de natură să-i afecteze inculpatului dreptul la muncă, întrucât până la luarea acestei măsuri inculpatul era barman în Germania, dar odată cu interdicția de a părăsi țara a pierdut acest loc de muncă. Totodată, arată că și dreptul la viață personală i-a fost afectat ca urmare a acestei măsuri, prietena inculpatului aflându-se în străinătate.
Apărătorul inculpatului De M. A., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul inculpatului P. H. L., în sensul că, măsura controlului judiciar a încetat de drept ca urmare a deciziei Curții Constituționale. În susținerea concluziilor formulate, arată că măsura controlului judiciar a depășit termenul de 60 de zile în faza de urmărire penal, întrucât măsura a fost luată în iulie 2014.
Totodată, arată că faptul că inculpatul este cetățean italian nu justifică menținerea măsurii chiar dacă reprezentantul Ministerului Public în susținerea concluziilor de menținere a măsurii controlului judiciar a afirmat că odată ridicată această măsură inculpatul se va putea sustrage de la judecată, părăsind teritoriul României. Învederează instanței că acesta a fost și motivul pentru care De M. A. a fost singurul inculpat cărua i s-a aplicat inițial măsura arestului preventiv, măsură ce a fost revocată ulterior pentru a se asigura un tratament egal tuturor inculpaților. Or, din moment ce soția și copii săi sunt stabiliți în România, este evident că inculpatul nu se va sustrage de la judecată, prin părăsirea teritoriului țării.
În subsidiar, solicită instanței să dispună revocarea măsurii controlului judiciar, apreciind că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă. Solicită menținerea controlului judiciar cu mențiunea de a-i fi ridicată interdicția de a părăsi țara, arătând că, deși va pleca la muncă în străinătate, inculpatul se va prezenta în fața instanței la termenele de judecată fixate, întrucât este conștient de consecințele nerespectării acestei obligații.
În replică, reprezentantul Ministerului Public, arată că în pofida susținerilor formulate de apărătorii inculpaților, măsura controlului judiciar nu a încetat de drept ca efect a deciziei Curții Constituționale, întrucât actul normativ prevede un termen de 60 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial în care să fie verificată această măsură preventivă, motiv pentru care controlul judiciar al celor doi inculpați poate fi menținut. Totodată, în ceea ce-l privește pe inculpatul P. H. L., argumentul prezentat de apărătorul acestuia cum că menținerea acestei măsuri i-ar aduce atingere dreptului la angajare nu poate fi susținut, întrucât în momentul săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată acesta avea loc de muncă, aspect ce nu l-a împiedicat să comită fapte penale, ori o viitoare angajare nu l-ar împiedica pe inculpat să persevereze în activitatea infracțională.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Deliberând, reține următoarele:
Prin ordonanța din 30.05.2014 din dosarul nr. 4939/P/2014, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul P. H. L., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1) din C.p., instigare la infracțiunea de uz de fals (trei infracțiuni), prevăzută de art. 47, rap. la art. 323 teza I și II din C.p., fals în înscrisuri sub semnătură privată (patru infracțiuni), prev. de art. 323 teza I din C.p., înșelăciune (trei infracțiuni), prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C.p., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C.p., începând cu data de 30.05.2014.
Pe durata controlului judiciar, s-au stabilit următoarele obligații în sarcina inculpatului P. H. L.: să se prezinte la organele de urmărire penală ori de câte ori este chemat, să informeze de îndată organele de urmărire penală cu privire la schimbarea locuinței, să se prezinte la I.P.J. Cluj-Serviciul de Investigații Criminale, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat, să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea organelor de urmărire penală, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme, să nu se apropie de persoanele vătămate sau de membrii familiilor acestora, de alți participanți la comiterea infracțiunilor, de martori ori de experți sau alte persoane desemnate de organul judiciar și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale, să comunice periodic despre mijloacele sale de existență.
În motivare, s-a reținut că din materialul probator administrat până la acel moment procesual, în cauză ar fi existat probe/indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile menționate anterior. S-a apreciat, în raport cu numărul infracțiunilor reținute în sarcina sa și cu faptul că inculpatul are o predispoziție spre săvârșirea de infracțiuni, nefiind la primul contact cu legea penală, că măsura controlului judiciar ar fi fost necesară pentru buna asigurare a desfășurării procesului penal, pentru împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori pentru prevenirea spăvârșirii de noi infracțiuni. Suficiența măsurii a fost apreciată în raport cu recunoașterea parțială a săvârșirii faptei de către inculpat.
Ordonanța de luare a măsurii controlului judiciar a rămas definitivă.
Prin ordonanța din data de 05.08.2014 din dosarul nr. 4939/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. s-a dispus respingerea cererii de înlocuire a obligațiilor impuse prin ordonanța procurorului din data de 30.05.2014.
Prin încheierea penală din data de 28/C/A/2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Cluj-N. – Secția penală în dosarul nr._/211/2014, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. DE M., pe o durată de 30 de zile, de la 29.05.2014 la data de 27.06.2014, inclusiv.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Cluj – Secția penală a respins contestația formulată prin încheierea nr. 76/06.06.2014.
Prin încheierea penală nr. 37/C/A/23.06.2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Cluj-N. – Secția penală în dosarul nr._/211/2014, a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul DE M. A..
Totodată, în paralel cu soluționarea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive, sens în care, prin încheirea nr. 40/C/A/2014 pronunțată de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Cluj-N. – Secția penală în dosarul nr._/211/2014 a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului DE M. A., pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 28.06.2014 și până la data de 27.07.2014, inclusiv.
Cu ocazia soluționării contestațiilor împotriva celor două încheieri de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Cluj – Secția penală, prin încheierea penală nr. 96/C/02.07.2014 a fost admisă contestația inculpatului în dosarul penal nr._/211/2014, iar prin încheierea penală nr. 97/C/02.07.2014 a fost admisă contestația inculpatului în dosarul nr._/211/2014.
Astfel, prin încheierea penală nr. 96/C/02.07.2014 a fost admisă contestația formulată de către inculpatul A. DE M. împotriva încheierii penale nr. 40/C/A/26.06.2014 a Judecătoriei Cluj-N., pe care a desființat-o în întregime, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. privind prelungirea duratei arestului preventiv față de inculpatul A. de M. și a admis cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv.
A înlocuit măsura preventivă a arestării preventive cu măsura controlului judiciar, impunând inculpatului, pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței, să se prezinte la organul de poliție în a cărei circumscripție domiciliază - organ desemnat cu supravegherea inculpatului, conform programului ce va fi întocmit de către acest organ sau ori de câte ori va fi chemat, să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza, să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență.
A atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive sau cu măsura arestului la domiciliu.
Supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar a fost stabilită în sarcina organului de poliție în a cărei circumscripție domicilia inculpatul.
De asemenea, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. DE M..
În motivare, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului a rețint că inculpatul era cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 din C.p. raportat la art. 244 alin. (1) din C.p. (două infr. față de proprietarii din Italia), complicitate la uz de fals prev. de art. 48 C.pen. raportat la art. 323 teza I și II din C.p., complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 din C.p. raportat la art. 244 alin. 1 și 2 din C.p. (câte trei infracțiuni, în privința cumpărătorilor din România), totul cu aplic art. 38 din C.p.
În esență, s-a reținut că suspectul P. H. L. a primit autoturismele Mercedes Benz C-Klasse 180, cu . identificare WDD2040001A871307, Mercedes Benz B200 cu . identificare WDD2462011N074363, respectiv auto marca Opel Insignia cu . identificare W0LGT8EM2D1108294 de la cetățeanul italian A. De M., acesta punând la dispoziția suspectului P. H. L., autoturismele și înscrisurile emise de autoritățiile italiene, precum și contracte de vânzare-cumpărare în care era menționat numai cumpărătorul, înscrisuri din care rezultă o altă stare de fapt cu privire la adevăratul proprietar al bunurilor. Autoturismele au fost înmatriculate provizoriu, în România, de către numitul P. H. L., prin persoane care nu au cunoscut situația reală a bunurilor, și vândute ulterior unor cetățeni români. Cetățeanul italian A. De M. urma să primească o parte din sumele de bani rezultate din comercializarea autoturismului, cunoscând faptul că înscrisurile prezentate nu relevau realitatea.
În raport cu prevederile art. 5 din C.E.D.O., măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se crede că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În cauză, s-a apreciat că măsura arestării preventive nu este proporțională și nu este echitabilă pentru că inculpatul ar fi recunoscut faptele. Dacă inițial i s-au imputat acestuia mai multe aspecte, acum s-au clarificat sau s-au dovedit prin probe, ceilalți inculpați au spus că rolul inculpatului De M. în toată această infracțiune a fi aceea de a aduce mașinile și cu actele, care au fost predate la Cluj. Aceștia au recunoscut că ei au făcut celelalte acte, nu inculpatul De M. a semnat contractele de vânzare-cumpărare, acesta nu a intermediat vânzarea, nu el a adus cheile.
Prin comparație, s-a învederat că procurorul a constatat prin ordonanța vizând luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul P. H. L. că această măsură ar fi fost suficientă în acel moment procesual, având în vedere că inculpatul a recunoscut în parte săvârșirea faptelor, iar în ceea ce privește condiția caracterului proporțional al măsurii preventive, s-a apreciat că în raport cu scopul urmărit și argumentele reținute, măsura preventivă a controlului judiciar ar fi fost proporțională. Astfel, pentru un inculpat care a făcut toate actele de vânzare-revânzare în România ar fi fost suficientă și proporțională măsura controlului judiciar, însă această măsură a controlului judiciar nu ar fi fost suficientă și pentru inculpatul de M., întrucât dacă ar plecat în Italia nu ar mai fi fost găsit.
Cu privire la egalitatea de tratament juridic cu ceilalți inculpați cercetați în stare de libertate sau împotriva cărora au fost luate măsuri preventive neprivative de libertate, trebuie avut în vedere faptul că egalitatea de tratament procesual trebuie să vizeze și măsurile preventive, care trebuie raportate la persoana inculpatului și la rolul fiecărui inculpat în cadrul teatrului infracțional. Astfel, în legătură cu persoana inculpatului, s-a dovedit că este susținut de familie, are doi copii, iar documentele care există la dosar conduc spre concluzia că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. Au fost depuse scripte din care rezultă că inculpatul și familia sa au închiriat un apartament în Cluj-N., tocmai pentru a sta împreună și a-l susține.
Judecătorul a reținut că referitor la persoana celuilalt inculpat, P. H., acesta este condamnat în România pentru complicitate la înșelăciune. Dacă ar fi de luat în calcul rolul fiecărui inculpat în comiterea infracțiunilor, nu se vede de ce rolul inculpatului De M. a fost mai mare decât al inculpatului H. și al inculpatului M., asupra căruia nu s-a luat nicio măsură, în condițiile în care el și cu tatăl lui, au semnat la vânzare și la cumpărător și la vânzător, aceste contracte. Acești doi inculpați spun în mod corect: „nu a făcut De M. nimic cu privire la acte, noi am rezolvat aceste acte”.
Astfel, judecătorul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru respingerea sesizării organului de urmărire penală de a prelungi starea de arest preventiv și a se dispune înlocuirea cu o altă măsură neprivativă de libertate, legislația internațională statuând că atunci când este posibil și este necesar, se poate lua o altă măsură privativă și nu cea a arestului preventiv. Conform art. 5 din CEDO: judecătorul este obligat atunci când decide cu privire la detenția unei persoane să ia în considerare posibilitatea luării măsurilor alternative pentru a asigura prezența acuzatului la proces.
Prin încheierea penală nr. 97/C/02.07.2014 a fost admisă contestația inculpatului în dosarul nr._/211/2014. Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Cluj – Secția penală a desființat soluția judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Cluj-N., a admis cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv a înlocuit măsura preventivă a arestării preventive luată față de inculpatul A. DE M. cu măsura controlului judiciar. A stabilit în sarcina inculpatului, pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la organul de poliție în a cărei circumscripție domiciliază - organ desemnat cu supravegherea inculpatului, conform programului ce va fi întocmit de către acest organ sau ori de câte ori va fi chemat; să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza; să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență. S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive sau cu măsura arestului la domiciliu. Supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor a fost atribuită organului de poliție în a cărei circumscripție domicilia inculpatul. Totodată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. DE M. dacă nu este arestat în altă cauză.
În motivare, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Cluj – Secția penală a reținut aceleași argumente din cadrul motivării încheierii nr. 96/C/02.07.2014 pronunțată în dosarul penal nr._/211/2014, privind respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Cu privire la cererile de constatare a încetării de drept a măsurilor preventive luate față de cei doi inculpați:
Legea nr. 35/2010 privind Codul de procedură penală care, de altfel, este aplicabilă în cauză, a reglemntat ca, măsură preventivă, printre altele, controlul judiciar, fără a stipula o durată determinată a măsurii. Organul judiciar competentă să ia măsura (după caz, procurorul, judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța) nu stabilea vreo durată a măsurii prin actul de dispoziție (ordonanță/încheiere/sentință), trebuind să ia măsura pe durată nedeterminată, până când un alt act de dispoziție al organului judiciar competent în funcție de etapa procesuală în care se afla cauza ar fi dispus revocarea/înlocuirea măsurii sau ar fi constatat încetarea de drept.
La data de 04.12.2014, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 211-217 din Codul de procedură penală, care reglementează măsurile preventive ale controlului judiciar și ale controlului judiciar pe cauțiune, sunt neconstituționale, întrucât încalcă art. 53 din Constituție referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale cu raportare la libertatea individuală (art. 23), la libera circulație (art. 25) și la viața intimă, familială și privată (art. 26).
Hotărârea motivată a Curții nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Potrivit art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor de la data publicării în Monitorul Oficial al României.
La puțin timp după pronunțarea soluției instanței de contencios constituțional, a fost adoptat O.U.G. nr. 82/2014 (care a intrat în vigoare la data de 15.12.2014). Prin acest act normativ au fost modificate prevederile Codului de procedură penală vizate de decizia Curții, introducându-se prevederi legale previzibile, care reglementează durata pentru care se poate lua măsura în cursul urmăririi penale (60 de zile cu posibilitatea prelungirii), în cursul camerei preliminare și al judecății (60 de zile), respectiv controlul periodic obligatoriu al temeiniciei și legalității în cursul camerei preliminare și al judecății (nu mai târziu de 60 de zile). În plus, a fost stipulată durata maximă a măsurii controlului judiciar în faza urmăririi penale, respectiv după trimiterea în judecată până la finalizarea judecății în primă instanță.
Astfel, în realitate, decizia Curții nu a produs efecte până în prezent, întrucât înainte de publicarea deciziei, legiuitorul a remediat deficiențele textelor legale care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate soluționate de Curte.
Problema tranzitorie a măsurilor preventive luate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 82/2014, a fost reglementată la art. II alin. (1) și (2) din actul normativ indicat. Măsura preventivă a controlului judiciar aflată în curs de executare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență continuă și se menține până la efectuarea verificării subzistenței temeiurilor care au determinat luarea sa ori a existenței temeiurilor noi. În termen de cel mult 60 de zile de la . ordonanței de urgență, procurorul, în cauzele aflate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, și instanța, în cursul judecății, verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune ori dacă există temeiuri noi care justifică una dintre aceste măsuri preventive, dispunând, după caz, prelungirea, menținerea sau revocarea măsurii preventive.
Întrucât la data de 15.12.2014 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 82/2014, termenul de 60 de zile ar urma să se împlinească la data de 12.02.2015 (fiind calculat conform art. 271 din C.p.p.), astfel la data de astăzi, 10.02.2015, măsurile luate față de cei doi inculpați nu sunt încetate de drept, prin expirarea termenelor prevăzute de lege, conform art. 241 alin. (1) lit. a) din C.p.p.
În consecință, în baza art. 241 din C.p.p. rap. la art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 82/2014, judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, cererea de constatare a încetării de drept a măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul P. H. L., formulată de către inculpat, prin avocat ales.
Totodată, va respinge, ca nefondată, cererea de constatare a încetării de drept a măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul DE M. A., formulată de către inculpat, prin avocat ales.
Potrivit art. 348 rap la art. 207 alin. (2) din C.p.p., judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu, la primirea dosarului în camera preliminară, legalitatea și temeinicia măsurilor preventive înainte de expirarea duratei acestora.
Analizând măsurile preventive luate față de fiecare dintre inculpați, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, judecătorul de cameră preliminară apreciază că acestea sunt legale și temeinice, întrucât temeiurile care au determinat luarea lor se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare restricționarea exercitării unor drepturi.
La verificarea măsurii, judecătorul de cameră preliminară are prerogativa de a verifica orice împrejurări intervenite după rămânerea definitivă a ordonanței/încheierii precedente, putându-se reține o nouă situație de fapt (care să reflecte suspiciunea rezonabilă că inculpații a săvârșit una/mai multe infracțiuni) decurgând din analiza probelor existente la momentul procesual dat.
În concret, probele cauzei reflectă la acest moment procesual existența suspiciunii rezonabile că, în cursul lunilor aprilie-mai 2014 inculpatul P. H. L. a încercat să comercializeze mai multe autoturisme, pe teritoriul României, în zona municipiului Cluj-N.. Din cercetările efectuate a rezultat că autoturismele BMW X1 cu . șasiu WBAVP31080VP72182, Mercedes-Benz clasa B200 cu . șasiu WDD2462011N074363, Opel Insignia cu . șasiu WOLGT8EM2D1108294 și Mercedes-Benz clasa C180 cu . șasiu WDD2040001A871307 aparțineau unor societăți de închiriere auto sau leasing din Italia și nu era posibilă scoaterea acestora de pe teritoriul statului de înmatriculare. Inculpatul P. H. L. a obținut autoturismele cercetate în prezenta cauză de la un grup de persoane neidentificate până în prezent, care locuiesc în zona orașului Napoli din Italia.
Din actele de urmărire penală a rezultat că persoanele din orașul Napoli, precum și din Germania, numite de inculpați cu apelativele „Mauricio”, „Marco”, „R.” și „A.” obțineau autoturismele și întocmeau acte false pentru a ascunde proveniența acestora, fiind trecute la rubrica proprietar persoane care nu există în bazele de date ale autorităților din Italia. Autoturismele erau încredințate inculpatului De M. A. care le conducea până în România, având asupra sa atât actele falsificate cât și actele originale ale autoturismului.
În România, autoturismele erau predate inculpatului P. H. L. care făcea demersuri pentru vânzarea cât mai urgentă a vehiculelor. Pentru a reuși comercializarea autoturismelor, inculpatul P. H. L. a contactat pe inculpatul M. C. Mihaly, persoană pe care o cunoștea de la începutul anului 2014 și despre care știa faptul că se ocupă cu vânzarea de autoturisme folosite, în zona municipiului Cluj-N..
În baza înțelegerii dintre cei doi, inculpatul M. C. Mihaly a expus autoturismele pe diferite site-uri de profil, prețul de vânzare fiind cel indicat de inculpatul P. H. L., respectiv sub prețul de comercializare a unui autoturism similar.
Au fost identificate patru autoturisme care au fost aduse în România și vândute unor cetățeni români, respectiv unui cetățean moldovean. Aceste autoturisme au fost înmatriculate provizoriu pe numele inculpaților M. Ladislau și P. L. și au fost prezentate mai multor persoane doritoare de achiziționarea unui vehicul folosit.
Prin rechizitoriu din data 06.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. H. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- în cazul autoturismului BMW X1: fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 din C.p., uz de fals prev. de art. 323 alin. (1) teza I și II din C.p. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C.p., înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C.p. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C.p., instigare la uz de fals prev. de art. 47 alin. (1) rap. la art. 323 alin. (1) teza I din C.p.;
- în cazul autoturismului Mercedes-Benz B200: înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C.p., uz de fals prev. de art. 323 alin. (1) teza I și II din C.p., uz de fals prev. de art. 323 alin. (1) teza I și II din C.p., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 rap. la art. 322 din C.p.;
- în cazul autoturismului Opel Insignia: instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 rap. la art. 322 din C.p., instigare la uz de fals prev. de art. 47 alin. (1) raportat la art. 323 alin. (1) teza I din C.p., complicitate la înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C.p., instigare la uz de fals prev. de art. 47 rap la art. 323 alin. (1) teza I și II din C.p.;
- în cazul autoturismului Mercedes-Benz C180: instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 rap. la art. 322 din C.p., complicitate la uz de fals prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 323 alin. (1) teza I din C.p., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C.p.
Totodată, a fost trimis în judecată și inculpatul De M. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor:
- în cazul autoturismul Mercedes-Benz B200: complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și (2) din C.p., complicitate la uz de fals prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 323 alin. (1) teza I și teza II din C.p.;
- în cazul autoturismului Opel Insignia: complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C.p.; complicitate la uz de fals prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 323 alin. (1) teza I și teza II din C.p.
- în cazul autoturismului Merceds-Benz C180: complicitate la uz de fals prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 323 alin. (1) teza I și teza II din C.p., cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
În cursul urmăririi penale cei doi inculpați nu au colaborat pe deplin cu organele judiciare, niciunul dintre cei doi nedivulgând identitatea persoanelor de la care erau procurate autoturismele cu privire la care există serioase suspiciuni de că au fost furate. Existența acestor persoane este relevată de discuțiile telefonice interceptate și redate de către organele judiciare, discuții purtate între cei doi inculpați, dar și direct de către inculpatul P. H. L. cu persoanele neidentificate.
În plus, contrar susținerilor apărătorului inculpatului De Metteo A., probele existente până la acest moment procesual scot în evidență faptul că luarea măsurii preventive a avut la bază poziția sa în cadrul câmpului infracțional și, nicidecum, considerente bazate pe cetățenia sa străină.
Anumite convorbiri telefonice între De Metteo A. și P. H. L. relevă faptul că cel de-al doilea urma indicațiile primului și, mai mult, la un moment dat discuțiile evidențiau faptul că inculpatul De M. avea posibilitatea de a-l influența pe un anume Marco în sensul de a lua sau a nu lua anumite măsuri față de inculpatul P. H. L., atunci când acesta din urmă nu-și îndeplinea potrivit înțelegerilor existente obligațiile care-i reveneau (întârzieri în restituirea unei părți din banii rezultați din comercializarea autovehiculelor). Astfel, contribuția inculpatului De Metteo A. nu apare ca fiind aceea a unui simplu „cărăuș” sau șofer care doar executa anumite solicitări ale inculpatului P. H. L..
În plus, probele administrate până la acest moment procesual relevă existența unei suspiciuni suficient de serioase că inculpatul P. H. L. este cel care dădea indicațiile celorlalți trei inculpați trimiși în judecată, anume M. C. Mihaly, M. Ladislau și P. L., fiind, totodată, cel care stabilea când și cum se împart banii, bineînțeles, cu respectarea obligațiilor pe care le avea față de cei care livrau autoturismele.
D. inculpații supuși controlului judiciar aveau legături directe cu furnizorii autoturismelor furate. Este evident că odată înlăturat acest control, cei doi inculpați vor putea lua cu ușurință legătura cu persoanele neidentificate, furnizorii autovehiculelor furate, dar și între ei sau cu ceilalți trei inculpați cercetați, putându-se afecta buna desfășurarea a procesului penal.
În acest context, una dintre condițiile luării măsurii se menține în continuare, anume cea de la art. 202 alin. (1) din C.p.p. Trebuie observat că nu se impune să se facă dovada existenței unei încercări efective de influențare a altor participanți la activitatea infracțională ca în cazul arestării preventive ( art. 223 alin. (1) lit. b) din C.p.p.), fiind suficientă existența unui risc apreciabil de compromitere a bunei desfășurări a urmăririi penale.
În plus, fiecare dintre inculpați are legături strânse cu alte persoane din afara granițelor României. De M. este cetățean italian și a locuit cea mai mare parte a vieții pe teritoriul Italiei, iar P. H. L. a lucrat mai mulți ani pe teritoriul Italiei și al Germaniei. Există și suspiciunea că anumite persoane care locuiesc pe teritoriul statului italian au avut o participarea consistentă la comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații sau a unor infracțiuni conexe. Aceste elemente creează bănuiala de luat în seamă că odată ridicat controlul judiciar, cei doi inculpați vor părăsi teritoriul României și nu vor mai reveni. Faptul că prejudiciul este unul ridicat (aproximativ 60.000 Euro), respectiv inacțiunea inculpaților de a încerca restituirea sumelor plătite de părțile civile care au cumpărat autovehiculele furate sunt elemente care susțin ideea unui risc ridicat de sustragere de la judecată în lipsa măsurii controlului judiciar.
Relativ la acest ultim aspect, trebui observat că pentru a fi îndeplinită cerința scopului reglementat de art. 202 alin. (1) din C.p.p., nu se impune dovedirea efectuării de pregătiri de către inculpați pentru sustrage de la judecată (cum este ipoteza reglementată de art. 223 alin. (1) lit. b) din C.p.p., drept caz de arestare preventivă).
Fișele de cazier judiciar ale inculpaților reflectă existența unor antecedente penale (filele 18-19 din vol. III pentru inculpatul De M. A., respectiv filele 39-40 pentru inculpatul P. H. L.).
D. prin menținerea măsurii controlului judiciar față de fiecare dintre cei doi inculpați se poate preîntâmpina sustragerea lor de la judecată și se poate asigura buna desfășurare a procesului penal.
Infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați prezintă o gravitate sporită, având în vedere amploarea activităților pe care au desfășurat-o fiecare dintre cei doi, contribuția, precum și valoarea prejudiciului rezultat în urma comiterii acestora. Cu certitudine, măsura controlului judiciar este proporțională, în continuare, în raport cu gravitatea acuzaților ce li se aduce celor doi.
Referitor la susținerea avocaților aleși ai inculpaților că de la luarea măsurilor a trecut o perioadă excesiv de lungă și că nu s-ar mai justifica menținerea măsurilor, judecătorul de cameră preliminară apreciază că perioada scursă până în prezent nu a diminuat în vreun fel temeiurile avute în vedere inițial. Pe tot parcursul urmăririi penale inculpații nu au colaborat cu organele de urmărire penală decât în mod limitat. Nu au dezvăluit organelor de urmărire penală identitatea persoanelor care procurau și livrau, deși convorbirile telefonice interceptate în cauză relevă că inculpații cunoșteau aceste persoane. Motivele care au condus la prelungirea urmăririi penale din iunie 2014 până în luna ianuarie 2015 sunt legate de încercarea organelor de urmărire penală de a identifica toți participanții și de a stabili modul în care erau procurate bunurile și, implicit, documentarea întregii activități infracționale. Soluțiile de disjungere dispuse prin rechizitoriu reflectă toate infracțiunile pentru care s-a impus continuarea cercetărilor. Lipsa de cooperare a celor doi inculpați din acest punct de vedere a condus la prelungirea primei faze a urmăririi penale cu o jumătate de an, iar această conduită nu ar putea sta în nici un caz la baza unei soluții de revocare a măsurilor de controlul judiciar luate împotriva celor doi.
S-a mai susținut de către apărători faptul că măsura controlului judiciar luat față de fiecare dintre inculpați restrânge exercitarea unor drepturi fundamentale.
Judecătorul de cameră preliminară consideră că este certă existența unor restrângeri a vieții private a inculpaților prin luarea și menținerea măsurii controlului judiciar, însă această ingerință este legală, adecvată și proporțională cu scopul legitim urmărit. Însăși convenția permite prin art. 8 parag. 2 existența unor asemenea ingerințe în viața privată. În cauză, în raport cu elementele indicate anterior, este evidentă respectarea standardului convențional dedus din jurisprudența Curții E.D.O.
Până la acest moment procesual nu a apărut vreun element care să atragă incidența cazurilor de împiedicare a exercitării urmăririi penale reglementate de art. 16 din C.p.p.
În concluzie, în baza art. 242 alin. (1) și (8) din C.p.p., judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul P. H. L., formulată de către inculpat, prin avocat ales.
De asemenea, va respinge, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul DE M. A., formulată de către inculpat, prin avocat ales.
În baza art. 348 raportat la art. 207 din C.p.p., va constata legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul P. H. L., prin ordonanța procurorului din data de 30.05.2014 din dosarul nr. 4939/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
Va dispune menținerea, în continuare, în etapa camerei preliminare a controlului judiciar față de inculpatul P. H. L..
Va constata legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul DE M. A., prin încheierea penală nr. 97/C/02.07.2014 a Tribunalului Cluj – Secția penală în dosarul nr._/211/2014.
Va dispune menținerea controlului judiciar față de inculpatul DE M. A..
Următoarea verificare a subzistenței temeiurilor care au determinat luarea măsurilor se va efectua înainte de expirarea unui termen de 60 de zile.
În raport cu art. 215 alin. (8) și (9) din C.p.p., judecătorul de cameră preliminară va respinge, ce nefondată, cererea de încetare a obligației de a nu depăși limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar, formulată de inculpatul DE M. A. prin avocat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
I.
În baza art. 241 din C.p.p. rap. la art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 82/2014,
Respinge, ca nefondată, cererea de constatare a încetării de drept a măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul P. H. L., formulată de către inculpat, prin avocat ales.
În baza art. 242 alin. (1) și (8) din C.p.p.,
Respinge, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul P. H. L., formulată de către inculpat, prin avocat ales.
În baza art. 348 raportat la art. 207 din C.p.p.,
Constată legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul P. H. L., fiul lui S.-S. și L., născut la data de 18.04.1987, în Mun. D., jud. Cluj, domiciliat în Mun. Cluj-N., ., ., CNP_, cu antecedente penale, prin ordonanța procurorului din data de 30.05.2014 din dosarul nr. 4939/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
Dispune menținerea controlului judiciar față de inculpatul P. H. L..
Următoarea verificare a subzistenței temeiurilor care au determinat luarea măsurii se va efectua înainte de expirarea unui termen de 60 de zile.
II.
În baza art. 241 din C.p.p. rap. la art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 82/2014,
Respinge, ca nefondată, cererea de constatare a încetării de drept a măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul DE M. A., formulată de către inculpat, prin avocat ales.
În baza art. 242 alin. (1) și (8) din C.p.p.,
Respinge, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul DE M. A., formulată de către inculpat, prin avocat ales.
În baza art. 348 raportat la art. 207 din C.p.p.,
Constată legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul DE M. A., fiul lui D. De M. și S. Melc, născut la data de 04._, în Napoli, Italia, domiciliat în Giugliano, Via E.A. Mărio 4, ., P.. Napoli, carte de identitate ._ eliberat de Primăria din Giugliano, Reg. Campania la data de 22.03.2013, Cod fiscal DMTNTN74L04F839Z, cu adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură la av. B. L., în Cluj-N., ., ., studii postliceale, de cetățenie italiană, cu antecedente penale, prin încheierea penală nr. 97/C/02.07.2014 a Tribunalului Cluj – Secția penală în dosarul nr._/211/2014.
Dispune menținerea controlului judiciar față de inculpatul DE M. A..
Următoarea verificare a subzistenței temeiurilor care au determinat luarea măsurii se va efectua înainte de expirarea unui termen de 60 de zile.
În raport cu art. 215 alin. (8) și (9) din C.p.p.,
Respinge, ce nefondată, cererea de încetare a obligației de a nu depăși limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar, formulată de inculpatul DE M. A. prin avocat.
III.
Cu drept de contestație, în termen de 48 ore de la pronunțare pentru inculpatul DE M. A. și de la comunicare pentru procuror și inculpatul P. H. L..
Pronunțată în camera de consiliu astăzi, data de 10.02.2015, ora 12:45.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,
M. Ș. G. A. G. P.
Tehnored. G.M.S.
5 ex./11.02.2015
| ← Tulburarea ordinii şi liniştii publice (art.371 NCP).... | Vătămarea corporală gravă (art. 182). Sentința nr.... → |
|---|
