Verificare măsuri preventive (art.207 NCPP). Încheierea nr. 981/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 981/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-07-2015 în dosarul nr. 6260/211/2015/a7
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 981/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 20 iulie 2015
Instanța constituită din:
Judecător de Cameră Preliminară: T. L. I.
Grefier: B. L.
Ministerul Public reprezentat prin d-na L. M., procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol este soluționarea în temeiul art. 348 alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 207 C.pr.pen. verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv în procedura camerei preliminare luată față de inculpatul V. T. D., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. emis în dosar nr. 1720/P/2015 pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin.2 și 3 C.pen și părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin.1 C.pen. ambele cu aplicarea art. 38 alin.1 C.pen. în condițiile art. 41 alin.1 C.pen. raportat la art. 43 alin.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul V. T. D., în stare de arest preventiv, asistat de av. M. P. în substituirea apărătorului ales av. Anatol P. cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Judecătorul de cameră preliminară îi aduce la cunoștință inculpatului motivul pentru care s-a fixat acest termen de judecată intermediar, respectv în baza art. 348 C.pr.pen. raportat la art. 207 C.pr.pen. pentru a se verifica din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, luată și menținută ulterior față de inculpatul V. T. D. în procedura camerei preliminare având în vedere că până la acest moment această etapă nu s-a finalizat, pe rolul Tribunalului Cluj fiind înregistrată spre soluționare contestația formulată de inculpat împotriva încheierii de finalizare a etapei camerei preliminare. Totodată judecătorul de cameră preliminară aduce la cunoștința inculpatului învinuirea precum și motivele pentru care a fost dispusă măsura arestului preventiv, reținându-se cazurile de arestare preventivă prevăzute la art. 223 alin.1 lit. a C.pr.pen. și art. 223 alin.2 C.pr.pen. De asemenea judecătorul de cameră preliminară aduce la cunoștința inculpatului că s-a depus la dosarul cauzei constituirea de parte civilă din partea persoanei vătămate B. M., comunicând un exemplar al acesteia apărătorului inculpatului.
La întrebarea judecătorului de cameră preliminară inculpatul V. T. D. arată că nu dorește să dea declarație la acest moment.
Constatând că nu mai există alte cereri de formulat și probe de administrat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul cu privire verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
Reprezentanta Ministerului Public solicită că în temeiul art. 207 alin.4 C.pr.pen. raportat la art. 202 alin. 1 și 3 C.pr.pen. respectiv art. 223 alin.1 lit.a și alin.2 C.pr.pen. să se constate că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat prin încheierea din 26 februarie 2015 și confirmată ulterior, este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment, aceasta fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și a asigura prezența inculpatului în fața instanței de judecată fiind totodată proporțională în raport de gravitatea faptelor care îi sunt imputate inculpatului.
Astfel, reprezentanta Ministerului Public apreciază ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 alin.1 și 3 C.pr.pen. existând suficiente probe care să indice suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni reținute în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., măsura fiind proporțională raportat la gravitatea faptelor imputate inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public precizează instanței că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 alin.1 lit.a C.pr.pen. întrucât din procesele-verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere rezultă faptul că imediat după ce a fost audiat, inculpatul cunoscând faptele care i se impută primind citația, pentru ca ulterior inculpatul să nu mai poată fi găsit de organele judiciare în vederea audierii sale în calitate de inculpat cu toate că acesta și-a angajat un apărător pentru a îl reprezenta în prezenta cauză. Astfel din înscrisurile depuse la dosar, rezultă dincolo de orice dubiu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 223 alin.1 lit. a C.pr.pen.
În ce privește condițiile prevăzute de art. 223 alin.2 C.pr.pen., reprezentanta Ministerului Public precizează că sunt îndeplinite la rândul lor întrucât astfel cum rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale inculpatul după ce a consumat băuturi alcoolice a condus autoturismul pe drumurile publice pe un tronson de drum intens circulat și pe perioada nopții, condiții în care a provocat un accident de circulație după producerea căruia a ales să părăsească locul accidentului, deși victima acestuia era imobilizată în interiorul autoturismului lovit. În momentul în care a fost depistat de organele de poliție, inițial inculpatul a încercat să îi inducă în eroare cu privire la identitatea s-a încercând prin aceasta să scape de răspunderea penală la acel moment.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, reprezentanta Ministerului Public solicită instanței să aibă în vedere faptul că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, chiar dacă antecedența penală nu constituie un motiv de arestare preventivă, ea denotă totuși o conduita inculpatului și faptul că deși a fost cercetat și condamnat inculpatul nu a înțeles să se conformeze normelor de conviețuire socială, chiar dacă a comis o faptă din culpă, acesta având posibilitatea de a rămâne la locul producerii accidentului de circulație și să acorde ajutor victimei accidentului cunoscând pe deplin care sunt consecințele sustragerii sale în situația în care s-a produs un eveniment rutier.
Pentru toate considerentele enumerate anterior, reprezentanta Ministerului Public solicită judecătorului de cameră preliminară să mențină măsura arestului preventiv, iar o măsură mai ușoară inclusiv cea a arestului la domiciliu ar fi insuficientă în raport cu conduita inculpatului și a faptului că deși era cercetat de organele judiciare numitul V. T. D. a înțeles să se sustragă o perioadă urmăririi penale
Apărătorul inculpatului V. T. D. solicită judecătorului de cameră preliminară să constate că o măsură mai puțin restrictivă ar fi suficientă pentru îndeplinirea scopului prevăzut de art. 202 C.pr.pen. Aceasta arată că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, încercând în momentul de față să facă tot posibilul să reușească o împăcare cu partea civilă, iar cele două infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată chiar dacă ar avea un impact asupra colectivității ele nu mai susțin menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Apărătorul inculpatului declară că în urmă cu 4 luni, măsura arestului preventiv s-ar fi impus, ar fi fost necesară și suficientă pentru realizarea scopului, inculpatul comițând cele două infracțiuni în termenul de încercare a unei alte condamnări anterioare.
La acest moment, apărătorul inculpatului apreciază că așteptările societății s-au concretizat tocmai în modul ferm în care organele penale au acționat la vremea respectivă, trebuind să existe un echilibru între nevoia de satisfacere a așteptărilor societății și nevoia de satisfacere a drepturilor unui inculpat care este supus unor proceduri judiciare, iar în acest sens, arată că o măsură mai puțin restrictivă ar putea reprezenta acest lucru.
Apărătorul inculpatului pune în vedere judecătorului de cameră preliminară cele 4 motive stabilite C.E.D.O. referindu-se la riscul de a se sustrage, care este inexistent în contextul în care i se pot aplica inculpatului o . obligații pe care inculpatul le va respecta. Deși inculpatul la scurt timp după comiterea accidentului inculpatul s-a sustras, pentru ca la scurt timp să își dea seama de fapta sa, predându-se organelor judiciare iar în acest moment la 4 luni după evenimente cu siguranță nu va mai încerca să se sustragă.
În privința celorlalte motive stabilite de C.E.D.O. încercarea de a influența buna desfășurare sau mijloacele de probă apărătorul inculpatului arată că nu se poate pune problema de așa ceva în contextul în care inculpatul recunoaște și regretă cele întâmplate, iar în privința pericolului pentru ordinea publică la acest moment nu există nici un element din care să rezulte acest pericol pentru ordinea publică. Deși numitul V. T. D. a comis faptele într-un termen de încercare, aceasta arată că pe parcursul a 4 ani de la prima condamnare inculpatul a respectat obligațiile care i-au fost impuse, făcând referire la practică judiciară în acest sens, în care inculpatul a săvârșit o infracțiune de vătămare corporală din culpă, după care s-a sustras iar persoana vătămată a avut nevoie de peste 150 de zile de îngrijiri medicale, invaliditate permanentă și cu toate că a fost stat arestat preventiv timp de o săptămână dar ulterior a beneficiat de o judecată în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă. De asemenea declară că în seara în care a fost audiat la poliție nu a știut de infracțiunea de fugă de la locul accidentului.
La întrebarea judecătorului de cameră preliminară inculpatul precizează că în situația în care se va admite cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o măsură mai puțin restrictivă judecătorul să aibă în vedere domiciliul situat în mun. Cluj-N., .. 28, . la părinții săi.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberand asupra sesizarii din oficiu de față constată:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-N. emis in dosar nr.1720/P/2015 la data de 02.04.2015 s-a dispus trimiterea in judecata în stare de arest preventiv a inculpatului V. T. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, faptǎ prevǎzutǎ de art. 196 alin.2 și 3 Cod Penal și pǎrǎsirea locului accidentului, faptǎ prevǎzutǎ de art. 338 alin.1 Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod Penal, în condițiile art. 41 alin.1 Cod Penal, rap. la art. 43 alin.1 Cod Penal.
Sub aspectul acuzatiilor s-a retinut în sarcina inculpatului că în data de 22.02.2015, în jurul orei 03:15, a condus autoturismul marca „Audi A 7” cu nr. de înmatriculare_ pe . municipiul Cluj-N. unde, pe fondul consumului de bǎuturi alcoolice și a neadaptǎrii vitezei la condițiile de drum, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, intrând în coliziune frontalǎ cu autoturismul marca „Dacia L.”, cu nr. de înmatriculare_, condus în mod regulamentar de cǎtre persoana vǎtǎmatǎ B. V.-M., care în urma accidentului rutier a suferit leziuni corporale ce au necesitat un numǎr de 60-65 de zile de îngrijiri medicale, fiindu-i pusǎ viața în primejdie.
Prin ordonanța din data de 22.02.2015 organul de cercetare penală a început urmărirea penală „in rem” în dosarul nr. 1720/P/2015 al Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-N. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 196 alin. 1 și art. 338 alin. 1 Cod Penal.
Mai apoi prin ordonanța din data de 22.02.2015 procurorul a dispus efectuarea în continuare a urmării penale față de suspectul V. T. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de părăsirea locului accidentului prevăzută de art. 338 alin.1 Cod Penal și vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 1 Cod Penal în condițiile art. 38, art. 41 rap. art. 43 alin. 1 Cod Penal iar prin ordonanța din data de 23.02.2015, procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul V. T. D. pentru comiterea infracțiunilor de părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. 1 Cod Penal și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2, 3 Cod Penal în condițiile art. 38, art. 41 rap. art. 43 alin. 1 Cod Penal.
Prin încheierea penală nr. 18/c/a/2015 pronunțată în ședința camera de consiliu din data de 26.02.2015 judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Cluj-N. a admis, în parte, propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și a dispus, în baza art. 226 rap. la art. 202 Cod Procedura Penala, art. 223 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod Procedura Penala arestarea preventivă, în lipsă, a inculpatului V. T. D. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2, 3 Cod Penal, părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. l Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. l Cod Penal în condițiile recidivei postcondamnatorii, prev. de art. 41 alin. 1 raportat la art. 43 alin. 1 Cod Penal .
Prin încheierea penală din 12.03.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Cluj-N., în baza art. 231 alin. 7 Cod Procedura Penala a dispus confirmarea măsurii arestării preventive dispuse prin Încheierea penală nr. 18/C/A/26.02.2015 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei Cluj-N., față de inculpatul V. T. D., iar în baza art. 231 alin. 7 Cod Procedura Penala confirmarea executării MAP nr. 17/26.02.2015 emis în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. față de inculpatul V. T. D..
S-a reținut în esență îndeplinirea condițiilor cerute de prevederile art. 223 alin.1 lit.a și respectiv art. 223 alin.2 Cod Procedura Penala atâta timp cât probele administrate pe parcursul urmăririi penale au relevat împrejurarea ca inculpatul a fugit și s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmărire penala chiar daca stia ca împotriva sa se desfasoara o procedura judiciara iar pe de alta parte, suspiciunea rezonabila ca inculpatul a comis o infractiune pentru care legea prevede închisoarea de 5 ani sau mai mare ( infractiunea de parasire a locului accidentului) și pe baza evaluării gravitatii faptei, a modului și a cicumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari referitoare la persoana acestuia s-a apreciat ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea starii de pericol pentru ordinea publica.
Prin încheierea penala nr. 32/06.04.2015 judecătorul de camera preliminara în temeiul art. 207 Cod Procedura Penală raportat la art. 348 Cod Procedura Penală și cu referire la art. 223 alin.1 lit.a și art. 223 alin.2 Cod Procedura Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luata fata de inculpatul V. T. D., prin încheierea penală nr. 18/C/A/26.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N. și confirmată prin incheierea penala din data de 12.03.2015 a Judecatoriei Cluj-N., măsură pe care a menținut-o,respingand totodata cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul V. T. D., prin apărătorul ales, ca neîntemeiată.
De asemenea prin încheierea penala nr. 568/30.04.2015, definitiva prin respingerea contestatiei formulate de inculpat de catre judecatorul de cameră preliminara din cadrul Tribunalului Cluj, judecătorul de camera preliminara în temeiul art. 207 Cod Procedura Penală raportat la art. 348 Cod Procedura Penală și cu referire la art. 223 alin.1 lit.a și art. 223 alin.2 Cod Procedura Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luata fata de inculpatul V. T. D., prin încheierea penală nr. 18/C/A/26.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N. și confirmată prin incheierea penala din data de 12.03.2015 a Judecatoriei Cluj-N., măsură pe care a menținut-o, respingand totodata cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul V. T. D., prin apărătorul ales, ca neîntemeiată.
Totodata prin încheierea penala nr. 705/27.05.2015, judecătorul de camera preliminara din cadrul Judecatoriei Cluj-N. în temeiul art. 207 Cod Procedura Penală raportat la art. 348 Cod Procedura Penală și cu referire la art. 223 alin.1 lit.a și art. 223 alin.2 Cod Procedura Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luata fata de inculpatul V. T. D., prin încheierea penală nr. 18/C/A/26.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N. și confirmată prin incheierea penala din data de 12.03.2015 a Judecatoriei Cluj-N., măsură pe care a menținut-o, apreciind ca temeiurile ce au stat la baza masurii arestului preventiv se mentin in continuare si justifica privarea de libertate a inculpatului.
Prin încheierea penala nr. 850/22.06.2015 definitiva ca urmare a respingerii contestatiei declarată de inculpat prin incheierea penala nr. 173/15.07.2015 a Tribunalului Cluj judecătorul de camera preliminara din cadrul Judecatoriei Cluj-N. în temeiul art. 207 Cod Procedura Penală raportat la art. 348 Cod Procedura Penală și cu referire la art. 223 alin.1 lit.a și art. 223 alin.2 Cod Procedura Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luata fata de inculpatul V. T. D., prin încheierea penală nr. 18/C/A/26.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N. și confirmată prin incheierea penala din data de 12.03.2015 a Judecatoriei Cluj-N., măsură pe care a menținut-o, apreciind ca temeiurile ce au stat la baza masurii arestului preventiv se mentin in continuare si justifica privarea de libertate a inculpatului.
Prin încheierea penala FN pronuntata in sedinta camerei de consiliu din data de 14.05.2015 judecatorul de camera preliminara a admis in parte cererea formulata de inculpatul V. T. D. prin aparatorul ales, si in temeiul art. 345 alin.2 Cod Procedura Penala raportat la art. 346 alin.1 Cod Procedura Penala a dispus excluderea probelor constand in declaratia numitului vancea T. D. din data de 22.02.2015 ( fila 141 dosarUP) și declaratia numitei Vlăscean C. din data de 22.01.2015(fila 109 dosar UP) din ansamblul probelor administrate in dosarul nr. 1720/P2015 al Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-N., apreciind ca acestea nu au fost obtinute in conditii de legalitate, la data de 27 mai 2015 P. de pe langa Judecatoria Cluj-N. comunicand prin adresa inaintata la dosarul cauzei sa îsi mentine dispozitia de trimitere in judecata.
Potrivit art.348 Cod Procedura Penală rap. la art. 207 alin.6 Cod Procedura Penală în cauzele in care fata de inculpat s-a dispus o masura preventiva judecatorul de camera preliminara verifica periodic legalitatea si temeinicia masurii preventive, dar nu mai tarziu de 30 de zile, respectiv daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive.
În acest sens, judecătorul de camera preliminara porneste de la premisa că scopul masurilor preventive este exclusiv acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, împiedicărea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori de a prevenii săvârșirii unei alte infracțiuni”( art. 202 alin.1 Cod Procedura Penala).
În plus, potrivit art. 202 alin. 3 Cod Procedura Penala „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
Sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, judecătorul de cameră preliminară constată că luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul V. T. D. a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, judecătorul de cameră preliminară apreciază că probele administrate până în prezent relevante fiind în acest sens procesul-verbal de cercetare la fata locului, schița accidentului și plașa foto, planșa foto imagini camere de supraveghere ale Primariei surprinse in data de 21.02.2015 și 22.02.2015 + CD, planșa foto imagini camere de supraveghere amplasate in exteriorul hotelului Meridian surprinse in data de 22.01.2015 + CD, procesul-verbal depistare inculpat, raportul de expertizǎ medico-legalǎ nr. 973/II/b/26 din 12.03.2015, constatǎri preliminare leziuni persoanǎ vǎtǎmatǎ, declarația persoanei vǎtǎmate B. V.-M., protocol alcooltest inculpat V. T.-D., buletin analiză toxicologică alcoolemie și buletin examinare clinică inculpat V. T.-D., buletin analiză toxicologică alcoolemie și buletin examinare clinică persoanǎ vǎtǎmatǎ B. V.-M., declarații martori precum și partial propriile declarații ale inculpatului V. T.-D. reflectă existența unor indicii care pot fi ușor echivalate cu motive verosimile de bănuială că inculpatul ar putea fi autorul faptelor pentru care a fost cercetat și ulterior trimis in judecata, respectiv, infractiunile de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2, 3 Cod Penal și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. l Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. l Cod Penal în condițiile recidivei postcondamnatorii, prev. de art. 41 alin. 1 raportat la art. 43 alin. 1 Cod Penal.
Așadar judecatorul de camera preliminara reține îndeplinită condiția impusă de dispozițiile art. 223 din Codul de Procedură Penală conform căreia luarea și implicit menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat presupune în mod obligatoriu existența unor probe temeinice că acesta a comis infracțiunea pentru care s-a propus arestarea lui.
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeană a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune, fără a se aduce atingere, prin această apreciere, prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul. În speță, instanța apreciază că raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, există motive serioase de bănuială în sensul Convenției.
Curtea EDO a statuat in cazul Wemhoff c Germaniei (27 iunie 1968) cu tiltu de principiu general în aceasta materie, că detentia preventiva trebuie să aiba un caracter exceptional (Labita împotriva Italiei, Neumeister împotriva Austriei și Stasaitis împotriva Lituaniei ), starea de liberate fiind regula, iar persistenta motivelor plauzibile de a bănui că persoana privata de liberate ar fi comis o infractiune, după o anumita perioada nu mai este suficienta, autoritatile trebuind să analizeze situatia personala a acuzatului mai in detaliu si să gaseasca motive specifice pentru mentinerea sa in detentie (cauza Khudoyorov c Rusiei ) .
Curtea Europeana a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, riscul ca, in cazul eliberarii, acuzatul să impiedice desfăsurarea procesului sau să comita alte infractiuni, riscul să tulbure ordinea publica.
În privinta riscului ca inculpatul să nu se prezinte la proces, in prezenta cauza, se constata a fi minim, deoarece în cazul plasarii inculpatului in arest la domiciliu legea procesual penala romana instituie anumite obligatii restrictive in sarcina inculpatului, a căror nerespectare atrage revocarea liberarii si arestarea din nou a acestuia.
Curtea Europeana in acelasi caz Wemhoff c Germaniei a aratat că riscul ca acuzatul să se sustraga anchetei nu poate fi apreciat doar in raport de gravitatea pedepsei ce ar putea să o primeasca acuzatul, ci si in raport de circumstantele personale ale acestuia(moralitatea, domiciliul, profesia, resursele financiare, legaturile familiale, etc), circumstante care in cauza de fata, partial pledeaza pentru existenta unui risc minim in acest sens atata timp cat inculpatul este o persoana tanara in varsta de 30 de ani care chiar daca a mai fost anterior condamnat de catre instanta de judecata pana la evenimentele care fac obiectul judecatii de fata acesta a respectat intru totul obligatile si masurile de prevedere impuse de catre organul judiciar iar pe de alta parte legaturile sale cu familia sunt puternice inculpatul tinând o stransa legatura cu parintii sai dar si cu sora sa .
De asemenea pentru următoarele două riscuri, prevăzute de altfel și de legislatia natională, riscul de a impiedica desfăsurarea procesului sau de a comite alte infractiuni judecatorul de camera preliminara apreciaza ca obligatiile impuse inculpatului ce realizeaza continutul masurii arestului la domiciliu de a nu parasi imobilul in care locuieste fara permisiunea organului judiciar dar si obligatiile de a face si cele de a nu face ce se impune ope legis, sunt suficiente garantii care sa minimalizeze posibilitatea ca inculpatul sa impiedice pe viitor desfasurarea procesului penal respective sa persevereze pe calea infractionala.
În ceea ce priveste riscul de tulburare a ordinii publice chiar in acceptiunea instantei europene, cauza Letellier c Frante din 26 iunie 1991 , s-a stabilit că prin gravitatea lor, si prin reactia publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot suscita o tulburare sociala de natura a justifica o detentie provizorie, cel putin o perioada de timp(Hotarârea Goral c. Poloniei, Al Akidi c. Bulgariei și Klyakhin c. Rusiei. Insă trebuie demonstrate ca punerea in libertate ar tulbura in mod real ordinea publica, iar mentinerea măsurii este legitima doar daca ordinea publica este efectiv amenintata, cauza Kemmache c Frantei din 24 noiembrie 1994.
S-a apreciat la momentul arestării că pericolul pentru ordibea publica a lasarii in libertate a inculpatului este unul real, derivand din natura faptelor și gravitatea acestora, rezonanta sociala negativa a acestora, faptul ca in etapa de debut a urmaririi penale inculpatul s-a sustras cercetarilor, dar si antecedenta acestuia, respectiv a unei eventuale lipse de reactie a autoritatilor judiciare relativ la comiterea acestor fapte antisociale.
În legătură cu protejarea ordinii publice, judecatorul de camera preliminara apreciază că organele judiciare au intervenit ferm la momentul în care a fost identificat prezumtivul autor al faptelor, prin luarea măsurii arestării preventive care a avut printre altele și rolul de a restabili climatul de siguranță, de ordine care trebuie să caracterizeze orice societate civilizată. Este evident că luarea măsurii arestării preventive are implicit un rol de prevenție generală, în sensul că persoanele care au tendința manifestării unui comportament infracțional, cunoscând modul de reacție a organelor judiciare, renunță la comiterea de fapte antisociale. Odată cu trecerea timpului însă rezonanța socială a faptelor, care la un anumit moment justifica luarea unei astfel de măsuri scade, iar organele judiciare au obligația de a aprecia și în funcție de acest aspect dacă se impune sau nu arestului preventiv.
În speta de fata de la momentul luării și respectiv confirmarii măsurii arestării preventive față de inculpatul V. Tudir D. a trecut o perioadă de aproximativ 140 de zile, durata de timp care chiar daca nu poate fi apreciata ca excesiva raportat la complexitatea cauzei, comportamentul procesual al inculpatului aceasta poate fi considerata suficienta in contextul in care nu există elemente concrete care să justifice concluzia că pentru protejarea ordinii publice este absolut necesară menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Ca urmare cu toate că infractiunile sub aspectul carora inculpatul este cercetat sunt grave privite prin prisma modalitatii de comitere totusi, pentru protejarea ordinii publice in cazul infractiunilor cu un puternic impact in randul comunitatii, nu mai sunt necesare masuri drastice, nu mai exista un interes public real, care să prevaleze fata de regula general a judecarii in stare de libertate(cazul Labita c/Italiei, hotararea din 6 aprilie 2000 ).
Pe de alta parte, atata timp cât potrivit art.202 Cod Procedura Penală scopul măsurilor preventive se poate realiza fie prin măsuri preventive privative de libertate sau restrictive de drepturi, iar in conformitate cu jurisprudenta constanta a Curtii EDO instanțele naționale sunt obligate a analiza posibilitatea aplicării unor măsuri alternative, pentru a asigura prezentarea inculpatului la proces, cum ar fi eliberarea pe cauțiune, interdicția de a părăsi țara sau orașul (cauzele Khudoyorov c. Rusiei, hotărârea din 8 noiembrie 2005; Vrencev c. Serbiei, hotărârea din 23 septembrie 2008; Lelievre c. Belgiei, hotărârea din 8 noiembrie 2007; Kankowski c. Poloniei, hotărârea din 4 octombrie 2005 ), judecatorul de camera preliminara este cel care, in functie de datele concrete ale cauzei referitoare la faptele imputate și la elementele de circumstantiere ale inculpatului va opta pentru una dintre aceste măsuri. Din aceeasi perspectiva in cauza C. contra României Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a retinut ca dupa o anumita perioada de timp, instantele nationale trebuie sa ia în calcul masuri alternative la masura arestarii preventive, în masura în care acuzatul furnizeaza garantii menite sa asigure prezenta sa la proces.
Totodata analizând masurile alternative detentiei prevazute de Codul de Procedura Penala judecatorul de camera preliminara apreciaza ca masura arestului la domiciliu chiar daca este si ea o masura preventiva privativa de libertate dar care nu presupune plasarea in detentie, prin . obligatii in sarcina inculpatului care pot fi stabilite si prin posibilitatea revocarii ei în cazul savârsirii de noi infractiuni sau încalcarii obligatiilor fixate, este suficienta pentru buna-desfasurare a procesului penal și prevenirea comiterii de noi infractiuni, putand concluziona ca in cazul concret inlocuirea masurii arestului preventiv cu cea a arestului la domciliu este una oportuna.
Pentru a ajunge la o asemenea soluție, judecătorul de cameră preliminară a luat în considerare și modificarea datelor în ceea ce privește pericolul social concret pe care inculpatul l-ar prezenta, respectiv estomparea rezonanței sociale a faptelor de săvârșirea cărora este acuzat, dar și faptul ca din perspectiva prevederilor art.5 din Conventia E.D.O. judecatorul este obligat atunci cand decide cu privire la detentia unei persoane sa ia in considerare posibilitatea luarii unor masuri alternative pentru a asigura prezentarea acuzatului la proces (cauza Scundeanu c. Romaniei). Pe cale de consecinta, va admite cererea formulata de inculpatul V. T. D. prin aparatorul ales, și în temeiul art.242 Cod Procedura Penală, art. 348 alin.2 raportat la art. 207 alin.6 Cod Procedura Penală și cu referire la art. 202 alin.1, 2, 3, 4 lit. d și art. 218 și art. 222 Cod Procedura Penală va înlocui măsura arestului preventiv luata fata de inculpatul V. T. D., C.N.P. –_, fiul lui V. și M., născut la data de 29.11.1985 în municipiul Cluj-N., jud. Cluj, domiciliat în municipiul Cluj-N., .. 3 ., cu domiciliul procesual ales in municipiul Cluj-N., .. 28, . V. M., studii 10 clase, cetățenie română, necǎsǎtorit, fǎrǎ ocupație sau loc de muncǎ, stagiul militar neefectuat, recidivist postcondamnatoriu, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, faptǎ prevǎzutǎ de art. 196 alin.(2) și (3) Cod Penal și pǎrǎsirea locului accidentului, faptǎ prevǎzutǎ de art. 338 alin.(1) Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.(1) Cod Penal, în condițiile art. 41 alin.(1) Cod Penal, rap. la art. 43 alin.(1) Cod Penal, prin încheierea penală nr. 18/C/A/26.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N. și confirmată prin incheierea penala din data de 12.03.2015 a Judecatoriei Cluj-N., ulterior mentinuta de catre judecatorul de camera preliminara cu masura arestului la domiciliu.
În temeiul art. 221 alin.1 Cod Procedura Penala va impune inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul situat în mun. Cluj-N., .. 28 .. Cluj fără permisiunea judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata în fața căreia se află cauza.
Pentru a evita însă ca inculpatul sa influențeze negativ modul de desfășurare a procesului penal, judecatorul de camera preliminara în baza art. 221 alin. 2 Cod Procedura Penala, va impune inculpatului ca pe durata arestului la domiciliu, sa respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu persoana vătămată B. V. M. direct sau indirect decat prin intermediul aparatorilor în vederea efectuarii demersurilor necesare tranzactionarii precum și cu martorii B. M., V. C., I. F. A., I. A., T. T. L., C. M. I., Z. D. C., B. A. G., MISCA I. B., DORDAI N. A., O. C. F., CATINAȘ C. A. direct sau indirect.
În baza art. 221 alin. 4 Cod Procedura Penala atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În temeiul art. 207 alin.6 Cod Procedura Penala următoarea verificare a legalității și temeiniciei masurii arestului la domiciliu nu poate avea loc mai târziu de 30 de zile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite cererea formulata de inculpatul V. T. D. prin aparatorul ales.
În temeiul art.242 Cod Procedura Penală, art. 348 alin.2 raportat la art. 207 alin.6 Cod Procedura Penală și cu referire la art. 202 alin.1, 2, 3, 4 lit. d și art. 218 și art. 222 Cod Procedura Penală înlocuieste măsura arestului preventiv luata fata de inculpatul V. T. D., C.N.P. –_, fiul lui V. și M., născut la data de 29.11.1985 în municipiul Cluj-N., jud. Cluj, domiciliat în municipiul Cluj-N., .. 3 ., cu domiciliul procesual ales in municipiul Cluj-N., .. 28, . V. M., studii 10 clase, cetățenie română, necǎsǎtorit, fǎrǎ ocupație sau loc de muncǎ, stagiul militar neefectuat, recidivist postcondamnatoriu, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, faptǎ prevǎzutǎ de art. 196 alin.(2) și (3) Cod Penal și pǎrǎsirea locului accidentului, faptǎ prevǎzutǎ de art. 338 alin.(1) Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.(1) Cod Penal, în condițiile art. 41 alin.(1) Cod Penal, rap. la art. 43 alin.(1) Cod Penal, prin încheierea penală nr. 18/C/A/26.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N. și confirmată prin incheierea penala din data de 12.03.2015 a Judecatoriei Cluj-N., ulterior mentinuta de catre judecatorul de camera preliminara cu masura arestului la domiciliu.
În temeiul art. 221 alin.1 Cod Procedura Penala impune inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul situat în mun. Cluj-N., .. 28 .. Cluj fără permisiunea judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata în fața căreia se află cauza.
În baza art. 221 alin. 2 Cod Procedura Penala, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu persoana vătămată B. V. M. direct sau indirect decat prin intermediul aparatorilor în vederea efectuarii demersurilor necesare tranzactionarii precum și cu martorii B. M., V. C., I. F. A., I. A., T. T. L., C. M. I., Z. D. C., B. A. G., MISCA I. B., DORDAI N. A., O. C. F., CATINAȘ C. A. direct sau indirect.
În baza art. 221 alin. 4 Cod Procedura Penala atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În temeiul art. 207 alin.6 Cod Procedura Penala următoarea verificare a legalității și temeiniciei masurii arestului la domiciliu nu poate avea loc mai târziu de 30 de zile.
Cu drept de contestație în termen de 48 ore de la pronuntare conform art. 205 Cod Procedura Penală.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 20.07.2015, ora 10,10 .
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,
T. L. IVASCU L. B.
TehnRed. TLI/24-30.07.2015/3ex.
L.B. 21 Iulie 2015
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 985/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 933/2015.... → |
|---|
