Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 1265/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 1265/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-10-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

DOSAR NR._

SENTINȚA PENALĂ NR. 1265

Ședința publică din data de 30.10.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. V.

GREFIER: C. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.

Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inc. Ș. M., trimis in judecată in stare de libertate, pentru infracțiunile de:

- conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1, din C. pen., și care constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge;

- vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 196, alin. 2, 3, 4, din C. pen.; (victimă A. V. S. - 120-130 zile);

- vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 196, alin. 2, 3, 4, din C. pen.; (victimă A. M. - 55-58 zile, viața pusă în primejdie și rămas cu infirmitate fizică permanentă);

- vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 196, alin. 2, 3, 4, din C. pen.; (victimă Amorțilă C. - 180 zile) cu aplic. art. 38, alin. 1 și 2, din C. pen.,

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 22.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, stabilește termen pentru deliberare și pronunțare, data de 30.10.2015, dată la care,

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:

  1. Situația de fapt și încadrările juridice reținute prin rechizitoriu:

Prin rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 27.06.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul Ș. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge, are o îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.336 alin.1 C.pen. 2009 și 3 (trei) infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.2, 3 și 4 C.pen., reținându-se în esență că, la data de 01.12.2011, ora 19:10, a condus autoturismul marca Skoda F. cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 226, dinspre orașul Năvodari către . stare de ebrietate și având o îmbibație alcoolică de 1,80 g/l alcool pur în sânge proba I și 1,70 g/l alcool pur în sânge proba II, conf. B.A.T.A. nr.1499-1500/A12/06.12.2012 al Serviciului Județean de Medicină Legală C..

În acest context, când a ajuns la km. 3 + 900 m, a pătruns pe sensul opus de circulație, obligându-l pe numitul A. V. S., care conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, să efectueze manevre de evitare a impactului și care, la rândul lui, a pătruns pe sensul opus de mers, momentul în care autoturismul_ s-a redresat și a revenit pe sensul normal de circulație și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul_, în urma impactului persoana vătămată A. V.-S. suferind leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 120-130 zile de îngrijiri medicale conform raportului de expertiză medico-legală nr.210/A1rutier/13.11.2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală C..

Victime ale accidentului au fost și persoanele vătămate A. M. și AMORȚILĂ C. care se deplasau în autoturismul condus de inculpat, în urma accidentului primul dintre ei suferind leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 55-58 de zile de îngrijiri medicale, iar viața i-a fost pusă în primejdie, rămânând cu infirmitate fizică permanentă conform raportului de expertiză medico-legală nr.145/A1rutier/2012/31.01.2013 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C.; persoana vătămată Amorțilă C. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 180 de zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico-legală nr.144/A1rutier/2011/25.10.2012 al Serviciului Județean de Medicină Legală C..

Pentru dovedirea situației de fapt au fost menționate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului, inclusiv planșa fotografică (f. 25-43 d.u.p.); procese-verbale din data de 01.12.2011 (f. 44-46 d.u.p.); notă de constatare tehnică și proces-verbal de constatare a stării tehnice a autovehiculelor, respectiv autoturism Skoda F. și autoturism Dacia L. (f. 47-50 d.u.p.); rezultate testare aparat alcooltest tip Drager nr._/01.12.2011 pentru inculpatul Ș. M. și nr._/01.12.2011 pentru persoana vătămată A. V.-S. (f. 53 d.u.p.) ; cerere de analiză, proces-verbal de prelevare, buletin de examinare clinică și B.A.T.A. nr.1499-1500/A12/06.12.2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C. pentru inculpat (f. 54-56 d.u.p.); raport de constatare medico-legală nr.37/08.01.2012 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală N. pentru persoana vătămată A. V.-S. (f. 60 d.u.p.); raport de expertiză medico-legală nr.310/A1rutier/2013/13.11.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C. pentru persoana vătămată A. V.-S. (f. 61, 62 d.u.p.); adresa nr._/22.05.2013 a Spitalului C. Județean de Urgență C. de constituire parte civilă cu suma de 5.160,16 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate A. V.-S. (f. 78, 79 d.u.p.); raport de constatare medico-legală nr.145/A1rutier/2012/31.01.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C. pentru persoana vătămată A. M. (f. 90-92 d.u.p.); adresa nr._/27.05.2013 a Spitalului C. Județean de Urgență C. de constituire parte civilă cu suma de 7.174,57 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate A. M. (f. 100-102 d.u.p.); raport de constatare medico-legală nr.144/A1rutier/2012/25.10.2012 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C. pentru persoana vătămată Amorțilă C. (f. 108, 109 d.u.p.); adresa nr._/22.05.2013 a Spitalului C. Județean de Urgență C. de constituire ca parte civilă cu suma de 5.159,07 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate Amorțilă C. (f. 115, 116); raport de expertiză tehnică auto judiciară (f. 147-159 d.u.p.); raport de constatare medico-legală nr.122/A1/rutier/2012/09.04.2012 pentru inculpatul Ș. M. emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C. (f. 178 d.u.p.); fișă de cazier auto (f. 164 d.u.p.) ; declarațiile persoane vătămate – A. V. S. (f. 67-70 d.u.p.); A. M. (f. 93-97 d.u.p.); Amorțilă C. (f. 110-113 d.u.p.); declarații martori – M. F.-C. (f. 119; 124 d.u.p.); D. M. (f. 113 d.u.p.) și M. L.-I. (f. 132 d.u.p.); declarații inculpatului (f. 166, 167; 169-172; 182 d.u.p.); fișa de cazier judiciar (f. 163 d.u.p.).

  1. Desfășurarea procedurii de cameră preliminară și cercetarea judecătorească:

Prin încheierea din camera de consiliu din 29.08.2015, constatând că nu au fost formulate cereri sau excepții de către inculpat sau de către avocatul său și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să invoce vreo excepție, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. judecătorul a constatat competența instanței și legalitatea sesizării prin rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și a dispus începerea judecății.

În ședința publică au fost depuse cererile de constituire ca părți civile a persoanelor vătămate Amorțilă C., acesta solicitând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente . la suma de 57.000 euro, din care 25.000 euro daune materiale și 32.000 euro daune morale, fiind depuse și înscrisuri justificative (f. 14-26) și A. M., acesta solicitând de asemenea obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 54.000 euro, din care 24.000 euro daune materiale și 30.000 euro daune morale, cerere însoțită de asemenea de înscrisuri justificative (f. 31-39).

La data de 19.11.2014 la dosar a fost depusă constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate A. V.-S., acesta solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2.200,85 lei cu titlu de daune materiale și 50.000 euro cu titlu de daune morale, fiind depuse înscrisuri în susținerea cererii (f. 56-114 d.u.p.).

La data de 29.12.2014 S. Județean de Urgență Piatra N. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1.945,27 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, fiind depus un decont de cheltuieli (f. 125, 126).

La termenul din 12.02.2015 partea civilă A. V.-S. a depus la dosar declarația autentificată sub nr.47/06.02.2015 de S.P.N. „D. Fanula și Asociații” prin care a arătat că renunță la toate pretențiile civile față de inculpat și partea responsabilă civilmente.

Fiind întrebat, inculpatul a arătat la aceeași dată că nu dorește să uzeze de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, sens în care, prin avocat, a precizat că înțelege să conteste proba testimonială și declarațiile părților civile, astfel că în raport de dispozițiile art.374 alin.7 C.proc.pen. instanța a dispus readministrarea probelor, urmând ca probele necontestate să fie avute în vedere de instanță la deliberare.

Ca probe noi, partea civilă Amorțilă C. a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală, instanța prorogând discuție asupra acestei solicitări după depunerea în scris a obiectivelor conform art.172 alin.3 C.proc.pen. De asemenea, inculpatul a precizat că înțelege să conteste și concluziile expertizei auto, solicitând efectuarea unei noi expertize, instanța prorogând de asemenea, pentru aceleași motive, luarea în discuție a probei solicitate.

Pe latură civilă, instanța a încuviințat proba testimonială în temeiul art.100 alin.3 C.proc.pen. pentru părțile civile Amorțilă C. și A. M..

Fiind întrebat, inculpatul a precizat că nu dorește să dea declarații în fața instanței de judecată (f. 138). Cercetarea judecătorească a început la termenul din 12.03.2015 când au fost audiate părțile civile A. V., A. M. și Amorțilă C. (f. 154-156).

La același termen, instanța a încuviințat solicitarea de efectuarea a unui supliment la raportul de expertiză medico-legală pentru considerentele arătate în încheierea de la acea dată.

Administrarea probelor a continuat în ședințele publice următoare când, pe rând, au fost audiați martorii M. F.-C. (f. 22, 23), P. R. M., D. M. și P. A. (f. 46-50) și A. F. (f. 59, 60), ultimii patru pe latură civilă.

De menționat că, la termenul din 23.04.2015, inculpatul prin avocat a renunțat la reaudierea martorilor D. M. și M. L.-I., în considerarea calității acestora de martori asistenți.

La data de 20.10.2015 la dosar a fost depus raportul de expertiză medico-legală nr.1898/93/A1rutier/2015/01.10.2015 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C. (f. 56-58).

La ultimul termen de judecată instanța a luat act că inculpatul renunță la proba privind efectuarea unei noi expertize judiciare tehnico-auto în cauză, înțelegând să nu conteste concluziile raportului depus în cursul urmăririi penale. De asemenea, pentru considerentele arătate în încheierea de dezbateri, instanța a respins celelalte probe solicitate de inculpat prin avocat.

Nemaifiind alte probe de administrat, după luarea în discuție a schimbărilor de încadrare juridică propuse de inculpat și de reprezentantul Ministerului Public, instanța a declarat cercetarea judecătorească încheiată, a dat cuvântul în dezbateri și, după ascultarea ultimului cuvânt al inculpatului, a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare data de astăzi.

  1. Situația de fapt reținută de instanță:

În fapt, la data de 01.12.2011, în jurul orei 19:10, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier C., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au fost sesizați prin dispecerat cu privire la producerea unui accident de circulație pe DJ 226, la km. 3+900 m, motiv pentru care s-au deplasat la locul indicat.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, întocmit la data de 01.12.2011, ora 21:10, din schița accidentului și planșa foto anexată, a rezultat că în accidentul rutier au fost implicate două autoturisme și anume: autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ care se afla pe sensul de deplasare dinspre orașul Năvodari către . fața către orașul Năvodari (fiind pe contrasens așadar), autoturism condus în momentul accidentului de persoana vătămată A. V. S. și cel de-al doilea, autoturismul marca Skoda F. cu numărul de înmatriculare_, care fusese condus de inculpatul Șuhanu M. și care se afla pe sensul de deplasare dinspre orașul Năvodari către . din față lipită de autoturismul Dacia L. și cu partea din spate pe sensul opus de deplasare.

De la bara din spate a autoturismului Dacia L. către înapoi, spre . indicatorul rutier „curbă la stânga” s-a măsurat distanța de 185 m, iar până la indicatorul de „depășire interzisă” s-a măsurat distanța de 225 metri.

Partea carosabilă avea o lățime totală de 7,8 metri, iar circulația se desfășura pe două sensuri care erau despărțite prin marcaj longitudinal simplu continuu. Segmentul de drum respectiv se afla situat în curbă (spre stânga) având în vedere direcția de deplasare dinspre . era specifică nopții, fără iluminat public stradal. De asemenea, viteza de deplasare pe acest sector de drum era limitată la 90 km/h, ținând cont de categoria din care face parte drumul (drum județean).

Ambele vehicule implicate în accident au suferit avarii, iar victimele (inculpatul Ș. M. și părțile civile A. V.-S., A. M. și Amorțilă C.) au fost transportate cu ambulanțele la spital pentru a primi îngrijirile medicale necesare.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de verificare a stării tehnice și din nota de constatare tehnică, ambele autovehicule corespundeau circulației pe drumurile publice.

Conducători auto au fost testați la fata locului cu aparatul alcooltest tip Drager și, conform rezultatului nr._/01.12.2011, ora 19:34, persoana vătămată A. V.-S. nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, însă conform testului nr._/01.12.2011, la ora 19:21 inculpatul Ș. M. avea o alcoolemie de 0,99 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Din acest motiv, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice de sânge la spital, stabilindu-se că în momentul accidentului acesta avea o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală și anume de 1,80 g/l alcool pur în sânge la prima probă, recoltată la ora 20:30 și de 1,70 g/l alcool pur în sânge la a doua probă recoltată, la ora 21:30, conform B.A.T.A. nr.1499-1500/A12/06.12.2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C..

Rezultă așadar că inculpatul Ș. M., înainte de a se urca la volan, a consumat băuturi alcoolice. În plus, conform buletinului de examinare clinică de la f. 55, inculpatul părea sub influența băuturilor alcoolice, în condițiile în care la manifestările neurologice și psihice ale inculpatului medicul examinator a constatat că acesta are dificultăți în păstrarea echilibrului la întoarcerea bruscă din mers, iar atenția inculpatului era dispersată. Așadar, nu doar că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, valoarea alcoolemiei fiind foarte ridicată în raport de limita legală, ci acesta se afla și într-o vădită stare de ebrietate.

În cauză au fost audiate părțile civile, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, A. V.-S. declarând că în acea seară se deplasa cu autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ dinspre . Năvodari, fiind însoțit de martorul M. C., observând la un moment dat cum un alt autovehicul care circula din sens opus a pierdut controlul volanului, intrând pe sensul său de mers și chiar a ieșit la un moment dat în afara părții carosabile. În încercarea de a-l evita, partea civilă a intrat la rându-I pe contrasens, dar în același timp și conducătorul acelui autovehicul a virat dreapta, astfel că s-a produs un impact frontal.

Partea civilă A. M. a declarat inițial în cursul urmăririi penale că s-a urcat în autoturismul condus de inculpat pe locul din față, acesta oferindu-se să-l ducă acasă atât pe el, cât și pe Amorțilă C.. La un moment dat, într-o curbă la dreapta, inculpatul a pierdut controlul direcției de mers și în aceste condiții a pătruns pe contrasens, iar ulterior a tras dreapta de volan pentru a reveni pe sensul de deplasare. Partea civilă a observat că din contrasens venea un autoturism, iar în momentul în care a observat că autoturismul condus de inculpat a intrat pe contrasens, șoferul acelui autoturism a virat și el dreapta în raport de direcția de deplasare, intrând la rându-i pe contrasens.

Ulterior, pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, partea civilă a precizat că nu cunoaște aspecte în legătură cu dinamica producerii accidentului, amintindu-și doar că inculpatul a intrat pe contrasens și, observând că distanța dintre cele două autoturisme se scurtează, bănuiește că a leșinat de teamă. Cele declarate i-au fost comunicate de partea civilă Amorțilă C. care se afla pe bancheta din spate în autoturismul condus de inculpat.

Acesta din urmă a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată că, într-o curbă la dreapta, după aproximativ 3 km parcurși, inculpatul nu a mai urmat direcția drumului, astfel că a intrat pe contrasens, părăsind la un moment dat partea carosabilă în stânga, ajungând pe pietriș. În acel moment inculpatul a încercat să redreseze autoturismul trăgând de volan dreapta, dar dinspre Lumina venea un alt autoturism pe contrasens, circulând astfel în încercarea de a evita impactul; inculpatul a revenit pe sensul normal de deplasare, dar totuși impactul dintre autoturisme s-a produs.

Fiind audiat, martorul M. F.-C., pasager în autoturismul condus de partea civilă A. V.-S., a arătat că din dinamica producerii accidentului își amintește doar faptul că într-o curbă la stânga din sens opus a observat un autoturism care a intrat pe sensul lor de mers, moment în care partea civilă A. a virat stânga, intrând la rându-i pe contrasens pentru a evita impactul.

Se constată așadar că declarațiile părților civile și ale martorului se coroborează între ele, rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul Ș. M. a generat starea de pericol prin pătrunderea pe contrasens.

Fiind audiat însă, inculpatul Ș. M. a declarat că de fapt ar fi fost orbit de farurile autoturismului condus de partea civilă A. V.-S., care ulterior a pătruns pe sensul său de mers, varianta acestuia fiind însă în mod evident contrazisă de celelalte probe administrate în cauză și care se coroborează între ele.

Așadar, rezultă că partea civilă A. V.-S., cel care conducea autoturismului Dacia L., la scurt timp după ce a pătruns într-o curbă la stânga în raport de sensul său de deplasare (. observat că autoturismul Skoda F. condus de inculpat se apropia de el pe contrasens și cu viteză. Imediat după ce a observat comportamentul inculpatului, A. V.-S. a încercat să evite un eventual impact cu acesta și a efectuat o manevră de virare la stânga, manevră în urma căreia el însuși a intrat pe sensul opus de mers. În același moment însă s-a produs impactul frontal dintre cele două autoturisme, deoarece inculpatul Ș. M., în încercarea de a redresa autoturismul, a revenit pe sensul său normal de deplasare. Ca urmare a impactului, autoturismul Skoda F. s-a rotit cu spatele către stânga la un unghi de 45°.

În cauză s-a efectuat de către expertul tehnic C. G. o expertiză tehnică auto judiciară, stabilindu-se că viteza de deplasare a autoturismului Skoda F. condusă de inculpat în momentul impactului a fost de 82,72 km/h, iar a autoturismului Dacia L. de 76,35 km/h. Expertiza a determinat locul producerii impactului dintre cele două autoturisme pe sensul de deplasare al autoturismului Skoda F., condus de inculpatul Ș. M..

Starea de pericol a apărut în momentul în care autoturismul Skoda F., care se deplasa pe sensul de mers dinspre orașul Năvodari către . pe sensul opus de mers, peste marcajul longitudinal simplu continuu, ajungând pe contrasens, pe acostamentul din partea stângă, după care a efectuat manevra de revenire pe sensul său inițial de deplasare. Anterior impactului, cele două autoturisme se aflau la o distanță de 20,7 metri unul față de celălalt.

Expertul arată că accidentul nu putea fi evitat de către conducătorul autoturismului Dacia L., deoarece timpul pe care l-a avut la dispoziție, de 0,47 secunde, a fost sub timpul de reacție al unui conducător auto de 1 (una) secundă, în condițiile de deplasare.

Accidentul putea fi evitat de către conducătorul autoturismului Skoda F., al cărui conducător auto aflat în stare de ebrietate, nu a adaptat viteza de deplasare la curbă către dreapta și a pierdut controlul direcției acestuia, apoi a intrat pe contrasens trecând peste marcajul simplu continuu și a creat starea de pericol pentru celălalt participant la trafic.

Instanța constată de asemenea că în raport de probele administrare în cauză, pentru partea civilă A. V.-S. pătrunderea pe contrasens a inculpatului și care l-a determinat să pătrunsă la rândul său pe sensul opus de mers pentru a evita impactul, a reprezentat un caz fortuit, astfel că acestuia nu i se poate reține vreo culpă în producerea accidentului, în ciuda faptului că nici el nu a respectat dispozițiile care îl obligau să nu încalce marcajul simplu continuu. Nerespectarea acestei obligații s-a suprapus însă peste împrejurarea imprevizibilă – pătrunderea pe contrasens a inculpatului.

Așadar, inculpatul a încălcat prevederile art.41 din OUG nr.195/2002 republicată care impune ca vehiculele, atunci când circulă pe drumurile publice, să fie conduse pe partea dreaptă a drumului în sensul de circulație și cât mai aproape de marginea părții carosabile, dar și dispozițiile art.77 alin.2 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 republicată privind încălcarea marcajului longitudinal.

În urma accidentului rutier provocat de inculpat, partea civilă A. V.-S. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de circa 120-130 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr.310/A1rutier/2013/13.11.2013 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C..

Partea civilă A. V.-S. a fost internată la S. C. Județean de Urgență C. în perioada 01.12.2011 – 23.12.2011 la Secția Ortopedie –Traumatologie și ulterior, în perioada 16.02._12 la Secția Ortopedie a Spitalului Județean de Urgență N., ambele unități spitalicești constituindu-se părți civile față de inculpat.

Partea civilă A. M. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de circa 55-58 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în pericol prin șoc complex ca urmare a hemotoraxului stâng, rupturii parțiale de aortă descendentă, a rupturilor de diafragm și splină (în lipsa intervențiilor chirurgicale leziunile ar fi condus la moarte); Partea civilă a rămas cu infirmitate fizică definitivă constând în pierderea unui organ – splina (raportul de constatare medico-legal nr.145/Al rutier/2011 din data de 31.01.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C..

Partea civilă A. M. a fost internată la S. C. Județean de Urgență C. în perioada 01.12._11 Secția Chirurgie Generală 1 și ulterior, în perioada 29.12._12 la Secția Chirurgie Generală, unitatea spitalicească constituindu-se parte civilă față de inculpat.

Partea civilă Amorțilă C. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 180 zile de îngrijiri medicale, prezentând la acest moment un prejudiciu estetic la nivelul ochiului stâng prin cicatrici cheloide la nivelul ambelor pleoape cu ectropion 1/3 externă pleoapă interioară ce necesită intervenție chirurgicală corectoare. Aprecierea unui eventual prejudiciu grav și permanent se va putea face numai după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice – raport de expertiză medico-legală nr.1898/93/A1rutier/2015/01.10.2015.

Partea civilă Amorțilă C. a fost internată la S. C. Județean de Urgență C. în perioada 01.12._11 Secția Ortopedie Traumatologie.

Așadar, dincolo de orice îndoială rezonabilă faptele există, au fost comise de inculpat, urmând ca în secțiunea următoare să se analizeze dacă se înscriu în tiparul normei de incriminare.

  1. Încadrarea juridică a faptelor:

Instanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că, prin decizia nr.265/6._, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerentele deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că prevederile art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării deciziei, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Un prim aspect ce trebuie avut în vedere de către instanță este că în viziunea noului Cod penal infracțiunea de vătămare corporală din culpă, atunci când urmările prevăzute în art.196 alin.1-3 s-au produs față de două sau mai multe persoane, este o infracțiune complexă, fiind greșită reținerea prin rechizitoriu a 3 astfel de infracțiuni. Așadar, încadrarea corectă a faptelor conform noului Cod penal este în sensul reținerii unei singure infracțiuni complexe de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.2, 3 și 4 C.pen. 2009, sancționată cu o pedeapsă de la 8 luni la 4 ani închisoare.

Prin comparația, infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1, 2, 3, 4 și 41 C.pen. 1969 este sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani, urmând a se reține atâtea infracțiuni câte persoane vătămate sunt.

În legătură cu infracțiunile prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, respectiv 336 alin.1 C.pen. 2009, instanța constată că limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt aceleași, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani, cu posibilitatea aplicării unei amenzi penale conform noii reglementări. Pentru considerentele ce vor fi arătate însă în secțiunea următoare, instanța se va orienta spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cazul tuturor infracțiunilor, respectiv pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002/art.336 alin.1 C.pen. 2009, o pedeapsă de 2 ani închisoare conform art.196 alin.2, 3 și 4 C.pen. 2009, respectiv pedepse de 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani și 3 luni închisoare, pentru fiecare infracțiune prev. de art.184 alin.1, 2, 3, 4 și 41 C.pen. 1969 reținută în sarcina inculpatului (A. V.-S., Amorțilă C., respectiv A. M.).

Analiza continuă mai departe cu tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, astfel că potrivit art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969, instanța ar urma să aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită însă cu 3 luni închisoare (spor facultativ, fără a avea un cuantum fix), astfel că inculpatul ar urma să execute pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare.

Conform art.39 alin.1 C.pen. 2009, instanța ar urma să aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 1/3 din pedeapsa de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 3 ani și 2 luni închisoare.

Așadar, Codul penal 1969 apare ca fiind mai favorabil, însă analiza continuă și cu posibilitățile concrete de individualizare a executării pedepsei. Or, potrivit Codului penal 2009 pedeapsa ar urma să se execute în regim de detenție, în timp ce conform Codului penal 1969 instanța ar putea să suspende executarea pedepsei sub supraveghere, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege astfel cum se va arăta în secțiunea următoare.

În consecință, Codul penal 1969 este mai favorabil pentru inculpat, astfel că legea penală veche va ultraactiva.

Față de motivele arătate, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen. instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpat prin avocat din 3 (trei) infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.2, 3 și 4 C.pen. 2009 (persoane vătămate A. V. S., A. M. și Amorțilă C.) și o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.336 alin.1 C.pen. 2009 în 3 (trei) infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1, 2, 3, 4 și 41 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 (persoane vătămate A. V. S., A. M. și Amorțilă C.) și o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

Pe cale de consecință instanța va respinge ca nefondată, din perspectiva legii penale mai favorabile, schimbarea de încadrare juridică formulată de reprezentantul Ministerului Public din 3 (trei) infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.2, 3 și 4 C.pen. 2009 (persoane vătămate A. V. S., A. M. și Amorțilă C.) într-o singură infracțiune complexă de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.2, 3 și 4 C.pen. 2009.

În drept, fapta inculpatului Ș. M. care, la data de 01.12.2011, în jurul orei 19:10, a condus autoturismul marca Skoda F. cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 226, dinspre orașul Năvodari către . stare de ebrietate și având o îmbibație alcoolică de 1,80 g/l alcool pur în sânge proba I și 1,70 g/l alcool pur în sânge proba II, conf. B.A.T.A. nr.1499-1500/A12/06.12.2012 al Serviciului Județean de Medicină Legală C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

Fapta aceluiași inculpat care, conducând autoturismul în stare de ebrietate și având o îmbibație peste limita legală, astfel cum s-a arătat anterior, și ajungând la km. 3 + 900 m, a pătruns pe sensul opus de circulație, încălcând marcajul longitudinal continuu, împrejurare imprevizibilă care l-a obligat pe A. V. S., care conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, să efectueze manevre de evitare a impactului și care, la rândul lui, a pătruns pe sensul opus de mers, momentul în care autoturismul_ condus de inculpat s-a redresat și a revenit pe sensul normal de circulație, intrând în coliziune frontală cu autoturismul_, în urma impactului persoana vătămată A. V.-S. suferind leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 120-130 zile de îngrijiri medicale conform raportului de expertiză medico-legală nr.210/A1rutier/13.11.2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1, 2, 3, 4 și 41 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009

Fapta inculpatului descrisă anterior în urma căreia partea civilă A. M. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de circa 55-58 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în pericol prin șoc complex ca urmare a hemotoraxului stâng, rupturii parțiale de aortă descendentă, a rupturilor de diafragm și splină, rămânând astfel cu infirmitate fizică definitivă constând în pierderea unui organ – splina, conform raportul de constatare medico-legal nr.145/Al rutier/2011 din data de 31.01.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1, 2, 3, 4 și 41 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009

Aceeași faptă a inculpatului în urma căreia partea civilă Amorțilă C. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 180 zile de îngrijiri medicale, prezentând la acest moment un prejudiciu estetic la nivelul ochiului stâng prin cicatrici cheloide la nivelul ambelor pleoape cu ectropion 1/3 externă pleoapă interioară ce necesită intervenție chirurgicală corectoare, conform raportului de expertiză medico-legală nr.1898/93/A1rutier/2015/01.10.2015, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1, 2, 3, 4 și 41 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

Referitor la reținerea în încadrarea juridică conform vechiului Cod penal a alin.1 și 3, instanța constată că alin.4 trimite la alin.3 « [...] nerespectarea dispozițiilor arătate în alineatul precedent [...] », iar alin.3 trimite la alin.1, astfel că este greșit a se reține doar alin.2 și 4 în încadrarea juridică. De altfel, practica aproape unanimă, inclusiv la nivelul Curții de Apel C., este în sensul susținut și de instanță.

În privința infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de conducere a unui vehicul (autoturismul marca Skoda F. cu nr. de înmatriculare_ ), pe un drum public – DJ 226, dinspre orașul Năvodari către . îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge (în cauză 1,80 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată, respectiv 1,70 g/l alcool pur în sânge la a doua probă recoltată).

Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțurile diminuate, ceea ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic. De altfel, pericolul s-a și concretizat în speță, inculpatul producând din culpă un grav accident de circulație.

Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).

Din punct de vedere subiectiv inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (respectiv punerea în pericol a celorlalți participanți la trafic), nu l-a urmărit, dar a acceptat posibilitatea producerii acestuia, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției indirecte prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit.b C.pen. 1969.

În referire la cele 3 (trei) infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1, 2, 3, 4 și 41, instanța reține că elementul material al laturii obiective constă într-o acțiune, respectiv pătrunderea inculpatului pe contrasens, acțiune ce l-a determinat pe A. V. S., în încercarea de a evita impactul, să intre la rândul său pe sensul opus de circulație, inculpatul reușind însă să redreseze în același timp autoturismul, revenind pe sensul său de mers, însă a intrat în coliziune frontală cu autoturismul condus de persoana vătămată A. V. S..

Inculpatul a încălcat prevederile art.41 din OUG nr.195/2002 republicată care impune ca vehiculele, atunci când circulă pe drumurile publice, să fie conduse pe partea dreaptă a drumului în sensul de circulație și cât mai aproape de marginea părții carosabile, dar și dispozițiile art.77 alin.2 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 republicată privind încălcarea marcajului longitudinal, justificându-se așadar reținerea alin.3 al art.184 C.pen. 1969.

De asemenea, față de cele menționate în secțiunea precedentă, din probele administrate în cauză rezultă fără îndoială că inculpatul era în stare de ebrietate la momentul producerii accidentului (alin.41).

Referitor la urmările imediate, acestea s-au produs, întrucât din rapoartele de expertiză medico-legală și din raportul de constatare medico-legală, partea civilă A. V.-S. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 120-130 zile de îngrijiri medicale, A. M. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de circa 55-58 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în pericol prin șoc complex ca urmare a hemotoraxului stâng, rupturii parțiale de aortă descendentă, a rupturilor de diafragm și splină, rămânând astfel cu infirmitate fizică definitivă constând în pierderea unui organ – splina (urmare prevăzută în art.182 alin.2 C.pen. 1969), iar Amorțilă C. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 180 zile de îngrijiri medicale, prezentând la acest moment un prejudiciu estetic la nivelul ochiului stâng prin cicatrici cheloide la nivelul ambelor pleoape cu ectropion 1/3 externă pleoapă interioară ce necesită intervenție chirurgicală corectoare. Cu toate acestea, instanța consideră că prejudiciul estetic al părții civile nu se încadrează în noțiunea de sluțire, instanța constatând prin propriile simțuri că fizionomia părții civile nu a avut într-atât de suferit, dar evident, acest prejudiciu estetic mediu va fi avut în vedere pe latură civilă.

În legătură cu raportul de cauzalitate, acesta rezultă din probele administrate în cauză, vătămarea corporală a părților civile datând din 01.12.2011, fiind produsă prin lovirea cu/și de corp/plan dur.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție în forma culpei cu prevedere (art. 19 alin. 1 pct.2 lit.a C.pen. 1969) întrucât acesta putea să prevadă rezultatul faptei sale însă acesta nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce, bazându-se pe abilitățile sale de șofer și apreciind că starea de ebrietate în care se afla nu-i va influența comportamentul în trafic.

În raport de cele expuse anterior, pătrunderea pe contrasens a părții civile A. a fost determinată tocmai de împrejurarea imprevizibilă constând în pătrunderea inculpatului pe sensul de mers al autoturismului Dacia L., fiind întrunite așadar condițiile prevăzute de art.47 C.pen. 1969 pentru incidența cazului fortuit și care înlătură caracterul penal al faptei.

Față de aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin 2 C.proc.pen., din probe reieșind dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, au fost comise de inculpată și constituie infracțiuni, instanța va dispune condamnarea acesteia.

  1. Individualizarea judecătorească a pedepselor:

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la fapta comisă cu intenție, infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată protejează o valoare socială importantă, respectiv siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice și implicit a participanților la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 an la 5 ani închisoare.

Referitor la infracțiunea prev. de art.184 alin.1, 2, 3, 4 și 41, instanța constată că obiectul juridic este reprezentat de acele relații sociale a căror normală dezvoltare impun protejarea integrității fizice și sănătatea persoanei, valori fundamentale a oricărui stat de drept, protecție ce este conferită inclusiv în cazul în care fapta care produce astfel de urmări este comisă din culpă. Legiuitorul a înțeles să sancționeze mai drastic infractorul care, în momentul comiterii faptei culpoase, se afla în stare de ebrietate, astfel că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani.

În concret, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, deși anterior consumase o cantitate mare de băuturi alcoolice, buletinul de analiză toxicologică evidențiind valori mari ale alcoolemiei, cu mult peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,80 g/l alcool pur în sânge ; 1,70 g/l alcool pur în sânge). În aceste condiții, inculpatul a ales să-și pună nu doar viața sa în pericol, ci și a părților civile Amorțilă C., A. M. și a celorlalți participanți la trafic, ceea ce denotă o totală lipsă de responsabilitate.

Că părțile civile ar fi cunoscut sau nu faptul că incupatul consumase băuturi alcoolice, nu are nicio relevanță, câtă vreme decizia de a comite fapta i-a aparținut în totalitate, apărările inculpatului din această perspectivă fiind de natură să conducă instanța la concluzia că nici la acest moment nu înțelege gravitatea faptelor.

Starea de ebrietate în care inculpatul s-a aflat s-a suprapus peste condițiile în care a efectuat deplasarea, respectiv pe timp de noapte, pe un drum județean neiluminat, fiind de notorietate că în astfel de condiții vizibilitatea este mult redusă, iar riscurile pentru conducătorul auto sunt mult mai mari, aspecte ce scot în evidență faptul că în inculpatul nu și-a luat nici cea mai mică măsură de precauție. De altfel, infracțiunea intenționată comisă a reprezentat factorul decisiv în producerea accidentului de circulație, neatenția inculpatului, ca o consecință directă a stării de ebrietate în care se afla și care a avut ca efect diminuarea simțurilor, determinând pătrunderea acestuia pe contrasens într-o curbă la dreapta, cu încălcarea marcajului longitudinal continuu.

Impactul dintre autoturisme a avut urmări deosebite, părțile civile suferind leziuni ce au necesitat foarte multe zile de îngrijiri medicale (120-130 zile A. S. ; 180 zile Amorțilă C.), iar viața părții civile A. M. a fost pusă grav în pericol în condițiile în care fără intervenția medicilor s-ar fi produs decesul.

În legătură cu persoana inculpatului, acesta are 43 de ani, cetățean român, căsătorit, studii 10 clase + școală profesională, lucrează ca operator chimist și nu are antecedente penale. Pe parcursul procesului penal inculpatul nu a avut o atitudine sinceră, negând comiterea faptelor, refuzând să dea declarații în fața instanței de judecată. Inculpatul nu și-a asumat responsabilitatea cu privire la comiterea infracțiunilor, deși urmările au fost grave, preferând să invoce apărări care nu au fost susținute de materialul probator administrat, ceea ce determină instanța să considere că doar prin aplicarea unor pedepse cu închisoare într-un cuantum ridicat în raport de infracțiunea intenționată (spre jumătatea intervalului de individualizare) și proporțional cu vătămările suferite de părțile civile în cazul infracțiunilor comise din culpă, funcțiile și scopul pedepsei vor fi atinse – prevenirea săvârșirii de infracțiuni și reeducarea inculpatului în spiritul repectării valorilor sociale ocrotite de legea penală.

Față de toate aceste considerente, în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe inculpatul Ș. M. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art. 184 alin.1, 2, 3, 4 și 41 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă – persoană vătămată A. V. S..

De asemenea, în baza art. 184 alin.1, 2, 3, 4 și 41 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă – persoană vătămată Amorțilă C..

În raport de aceleași argumente, în baza art. 184 alin.1, 2, 3, 4 și 41 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă – persoană vătămată A. M..

În baza art.33 lit.a C.pen. 1969 instanța va constata că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.

Aplicând tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, în baza art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969 instanța va contopi pedepsele stabilite în sarcina inculpatului (2 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani și 3 luni închisoare), aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, spor ce are menirea să sublinieze gravitatea tuturor celor 4 infracțiuni deduse judecății.

În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).

Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptelor săvârșite de inculpat – vătămare corporală din culpă, conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al acestora, nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

În consecință, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei în urma concursului de infracțiuni nu depășește 3 ani închisoare (2 ani și 9 luni închisoare), iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, neavând antecedente penale, ținând seama de vârsta și gradul mediu de educație, de faptul că are o profesie și un loc de muncă stabil, instanța consideră că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a acestuia, existând premise că sub un control strict al autorităților inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, pronunțarea prezentei condamnări într-un cuantum ridicat trebuind să fie înțeleasă de inculpat ca un avertisment menit să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de normele penale, conștientizând astfel gravitatea infracțiunilor, scopul final fiind prevenirea comiterii de infracțiuni.

Punând în balanță și celelalte aspecte ce țin de gravitatea faptelor și persoana inculpatului, în baza art.861 C.pen. 1969 instanța va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni, calculat conform art.862 alin.1 C.pen. 1969.

În baza art.863 alin.1 C.pen. 1969 pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.863 alin.3 C.pen. 1969 instanța va impune condamnatului respectarea următoarei obligații, pe durata termenului de supraveghere:

a) să urmeze un curs de reintegrare socială în condițiile stabilite se Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;

Față de această modalitate de individualizare a executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se vor suspenda și pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art.7 alin.1 raportat la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008 privind funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare instanța va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul Ș. M. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Sub acest din urmă aspect, instanța are în vedere și Decizia nr.18/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, stabilindu-se că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa Legii nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare poate fi dispusă și în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiționat sau sub supraveghere.

Instanța consideră că gravitatea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, contextul în care acestea au fost comise de către inculpat, impun această din urmă măsură.

  1. Latură civilă:

Instanța constată că, din perspectiva laturii civile, partea civilă A. V.-S. a acceptat oferta de despăgubire a asigurătorului, primind suma de 33.000 de lei, sens în care a declarat că nu mai are niciun fel de pretenție pecuniară față de partea responsabilă civilmente sau față de inculpat - declarația autentificată sub nr.47/06.02.2015 de S.P.N. „D. Fanula și Asociații”.

Or, conform art.22 alin.1 și 2 C.proc.pen., partea civilă poate renunța, în tot sau în parte, la pretențiile civile formulate, până la terminarea dezbaterilor în apel. Renunțarea se poate face fie prin cerere scrisă, fie oral în ședința de judecată.

Fiind îndeplinite condițiile de formă prevăzute de articolul menționat, în baza art.22 C.proc.pen. instanța va lua act că partea civilă A. V. S. a renunțat la pretențiile civile față de inculpat și față de partea responsabilă civilmente ..

Referitor la acțiunile civile exercitate de celelalte două persoane vătămate, potrivit art.1.357 alin.1 și 2 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Conform art.99 alin.1 C.proc.pen., sarcina probei în cadrul acțiunii civile aparține părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. În cauza de față, având în vedere că nu suntem în prezența unei ipoteze de exercitare a acțiunii civile din oficiu, sarcina probei revine exclusiv părților civile.

În consecință, față de dispozițiile legale precitate, patru sunt condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Referitor la fapta ilicită, vinovăție și legătura de cauzalitate instanța a arătat deja faptul că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă. Rămâne așadar de analizat care este prejudiciul efectiv suferit de fiecare dintre cele două persoanele vătămate care s-au constituit părți civile în cauză.

Conform art.1387 alin.1 C.civ., în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art.1388 și 1389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.

Din această perspectivă, văzând înscrisurile depuse de părțile civile la dosar, doar partea civilă Amorțilă C. a făcut dovada pretențiilor materiale, fiind depuse la dosar 4 chitanțe (f. 18, 19) totalizând suma de 104 lei. Deși au fost audiați martori, declarațiile acestora cu privire la sumele de bani cheltuite de părțile civile pentru îngrijirea medicală nu pot fi avute în vedere de instanță câtă vreme acestea sunt aproximative, iar martorii au precizat în majoritate că știu de la alte persoane despre ce sume de bani ar fi fost vorba. Argumente cum că părțile civile nu au păstrat înscrisurile doveditoare nu pot fi luate în considerare de instanță ca o probă în sensul dovedirii unui prejudiciu material, coroborate cu declarațiile martorilor; nu se poate stabili în echitate cuantumul daunele materiale încercate de părțile civile.

În consecință, solicitările părților civile din această perspectivă sunt nefondate; în afara sumei de 104 lei menționată nu s-a făcut dovada altor cheltuieli.

În ceea ce privește criteriile pentru stabilirea daunelor morale, în caz de vătămare a integrității corporale sau sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Totodată, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

Spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială și socială.

Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.

Pentru stabilirea sumelor ce urmează să fie acordate cu titlu de daune morale, instanța are în vedere cu precădere gravitatea leziunilor suferite de către părțile civile A. M. și Amorțilă C., relevate în actele medico legale.

Astfel, partea civilă Amorțilă C. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 180 zile de îngrijiri medicale, prezentând la acest moment un prejudiciu estetic la nivelul ochiului stâng prin cicatrici cheloide la nivelul ambelor pleoape cu ectropion 1/3 externă pleoapă interioară ce necesită intervenție chirurgicală corectoare. Partea civilă a suferit fracuri la nivelul piramidei nazale, dar și la nivelul tibiei stângi și în zona șoldului. În legătură cu leziunea de la ochiul stâng, deși instanța a arătat deja că nu se încadrează în noțiunea de sluțire, totuși constituie un prejudiciu estetic; în plus, partea civilă prezintă chiar și la acest moment, după 4 ani de la producerea accidentului, o senzație de lăcrimare la nivelul ochiului.

Partea civilă a fost internată 16 zile în spital, a suferit o operațiue, iar ulterior o perioadă de câteva luni (5-6 luni ; 3 luni – conform martorilor) a fost imobilizată la pat. Leziunile suferite au necesitat și o a doua intervenție chirurgicală, fiind de asemenea necesară imobilizarea la pat și, conform recomandărilor medicilor, este necesară și o intervenție chirurgicală în zona ochiului stâng, pentru corectarea prejudiciului estetic.

În mod evident toate aceste suferințe fizice au avut repercusiuni importante asupra psihicului părții civile, iar suma de 25.000 de euro cu titlu de daune morale, în echivalent lei, este suficientă pentru alinarea inconvenientelor pe plan medical, social și profesional.

În privința părții civile A. M., instanța constată că acesta a pierdut un organ important, splina, încă de la vârsta de 42 de ani, leziunile suferite, deși au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile, i-au pus viața în mare pericol, suferind o ruptură parțială de aortă și o ruptură de diafragm (în lipsa tratamentului de specialitate s-ar fi produs moartea). De asemenea, din actele medicale rezultă că partea civilă a suferit și multiple fracturi costale; a fost internată în spital peste 3 săptămâni, fiind supusă unei intervenții chirurgicale la nivelul abdomenului și toracelui. Conform martorei A. F. timp de 2-3 luni partea civilă nu s-a putut mișca din pat, iar ca urmare a pierderii splinei este nevoit să adopte un regim alimentar special. Deși la momentul accidentului partea civilă lucra, ulterior a fost nevoit să își cauze un alt loc de muncă.

Toate aceste elemente conduc la concluzia că accidentul suferit de partea civilă A. a avut consecințe negative, pe termen lung, atât pe plan fizic, cât și psihic, iar organele afectate (artere, splină, plămân), de o importanță deosebită, justifică acordarea unor daune morale de 30.000 de euro la cursul B.N.R. din ziua plății, despăgubire apreciază de instanță ca fiind justă și echitabilă.

Cu privire la partea care va fi obligată la suportarea acestor daune, instanța consideră că este necesară clarificarea calității asigurătorului în procesului penal, având în vedere intervenirea noii legislații procesuale.

Astfel, conform art.86 C.proc.pen. persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente.

Așadar, spre deosebire de art.24 alin.3 C.proc.pen. care făcea trimitere numai la răspunderea potrivit legii civile, noua lege procesuală precizează în mod expres că în cadrul procesului penal vor răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente persoanele care în temeiul unui contract, au obligația de a repara prejudiciul cauzat de către inculpat.

Dispoziția legală este foarte clară: partea responsabilă poate fi obligată fie în solidar cu inculpatul, în măsura în care solidaritatea este expres prevăzută de lege, fie singură în celelalte cazuri.

Potrivit art.1.445 C.civ. solidaritatea dintre debitori nu se prezumă. Ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părți ori este prevăzută de lege. Or, cum între inculpat și partea responsabilă civilmente a intervenit un contract de asigurare ce nu prevede solidaritatea (esența asigurării fiind protejarea asiguratului în cazul intervenirii riscului asigurat), iar Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în Românie nu instituie solidaritatea între asiguratul RCA și asigurător în cazul riscului asigurat, există doar o unică variantă legală posibilă – partea responsabilă civilmente trebuie obligată într-un asemenea caz singură la plata despăgubirilor către partea civilă.

În plus, obligarea asigurătorului „alături de” inculpat la plata despăgubirilor avea un fundament mai degrabă practic (în niciun caz teoretic, legea civilă necunoscând acest tip de obligație) în vechea reglementare, în condițiile în care asigurătorul nu avea calitatea de parte responsabilă civilmente. Cum în noua legislație procesual penală acesta are calitatea de parte responsabilă civilmente, iar art.86 C.proc.pen. prevede doar două posibilități (obligarea singur sau în solidar cu inculpatul), obligarea acestuia „alături de” nu mai are niciun fundament legal, nici măcar practic.

Argumentul legal decisiv în favoarea soluției adoptate de instanță, și îmbrățișată de majoritatea Curților de Apel din țară (minută practică neunitară comunicată de I.N.M. prin adresa nr.3658/08.07.2015) este acela că prin art.54 alin.1 și art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995 persoana vătămată își poate formula pretențiile numai împotriva asigurătorului de răspundere de civilă auto, în limitele obligației acestuia, răspunderea delictuală a inculpatului putând fi atrasă doar în cazul în care despăgubirile acordate ar depăși plafonul stabilit în contractul de asigurare și în normele speciale (așadar doar pentru ceea ce depășește, caz în care și inculpatul va fi obligat singur la plata acestora despăgubiri, nu „alături de” sau în „solidar”).

Cum acest plafon nu este depășit în cauză, astfel cum reiese din cuprinsul poliței de asigurare (f. 175 verso), se justifică obligarea părții responsabile singură la plata despăgubirilor cuvenite părții civile, în conformitate cu art.86 C.proc.pen. și art.54 alin.1 și 55 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România. În același sens este și opinia Procurorului general al României care recent a promovat un recurs în interesul legii sub acest aspect, recurs care încă nu a fost soluțional de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, în baza art.397 alin.1 raportat la art.25 alin.1 și art.86 C.proc.pen. cu reținerea art.1.357 C.civ. și art.54 alin.1 și 55 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România instanța va admite în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile AMORȚILĂ C. și A. M., în contradictoriu cu inculpatul și partea responsabilă civilmente.

Instanța va obligă partea responsabilă civilmente, singură, la plata către partea civilă AMORȚILĂ C. a sumei de 104 lei cu titlu de daune materiale și 25.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății.

De asemenea, va obliga partea responsabilă civilmente, singură, la plata către partea civilă A. M. a sumei de 30.000 de euro cu titlu de daune morale, în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății.

În legătură cu daunele materiale solicitate de unitățile spitalicești, apar ca fiind justificate cele menționate în concluziile scrise de către partea responsabilă civilmente, respectiv că aceste părți civile au solicitat doar obligarea inculpatului la plata acestor cheltuieli.

Instanța reține că, potrivit art.21 alin.1 C.proc.pen., introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile, în termenul prevăzut de art.20 alin.1 C.pen. Unitățile spitalicești sunt părți îndreptățite în temeiul legii, dar nu au solicitat introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, iar împrejurarea că părțile civile persoane fizice au înțeles să-și valorifice pretențiile materiale și față de asigurător nu le poate profita spitalelor. Latura civilă este guvernată în definitiv de principiul disponibilității părților, iar instanța nu poate obliga partea responsabilă civilmente la plata vreunor despăgubiri, câtă vreme partea civilă nu a solicitat acest lucru. De asemenea, procurorul este obligat să ceară introducerea în cauză a părții responsabile civilmente doar atunci când exercită acțiunea civilă, în raport de vechea legislație procesual penală instanța neavând atributul de a introduce din oficiu partea responsabilă civilmente.

Constatând că pretențiile materiale ale spitalelor sunt dovedite prin deconturile depuse, în baza art.397 alin.1 coroborat cu art.25 alin.1 C.proc.pen. și art.86 C.proc.pen., cu reținerea art.1357 C.civ., art.54 alin.1 și art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995 și a art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, instanța va admite acțiunile civile exercitate de S. JUDEȚEAN DE URGANȚĂ C. și de S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PIATRA N. și, în consecință, va obliga inculpatul la plata către S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. a sumei de 5.160,16 lei, 7.174,54 lei și 3.159,07 lei cu titlu de cheltuieli spitalizare (persoană vătămată A. V.-S., A. M., respectiv Amorțilă C.), în total 15.493,77 lei.

De asemenea, va obliga inculpatul la plata către S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PIATRA N. a sumei de 1.945,27 lei cu titlu de cheltuieli spitalizare.

  1. Cheltuieli judiciare:

În raport de soluția de condamnare, în baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 3.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.500 de lei din faza de urmărire penală și 1.500 de lei din faza de judecată). Instanța constată că nu sunt incidente prevederile art.274 alin.3 C.proc.pen. din moment ce între inculpat și partea responsabilă civilmente nu există solidaritate, astfel că obligarea inculpatului singur la aceste cheltuieli se justifică.

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. instanța va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 de lei conform împuternicirii . nr.3907 – D. B., cheltuială judiciară ce rămâne în sarcina statului.

În legătură cu cheltuielile judiciare avansate de părți, A. M. și Amorțilă C. au depus la dosra chitanțele ce fac dovada achitării onoraiului avocatului ales în cuantum de 1.500 de lei fiecare. Ținând cont de dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.136/2005 privind asigurările și reasigurările din România conform cărora despăgubirile pentru vătămare corporală includ și cheltuielile de judecată, dar și considerentele anterioare în legătură cu participarea asigurătorului – parte responsabilă civilmente în procesul penal, în baza art.276 alin.1 raportat la art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările instanța va obliga partea responsabilă, singură, la plata către părțile civile AMORȚILĂ C. și A. M. a câte 1.500 de lei pentru fiecare, conform chitanțelor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

  1. În baza art.386 alin.1 C.proc.pen. admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpat prin avocat din 3 (trei) infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.2, 3 și 4 C.pen. 2009 (persoane vătămate A. V. S., A. M. și Amorțilă C.) și o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.336 alin.1 C.pen. 2009 în 3 (trei) infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1, 2, 3, 4 și 41 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 (persoane vătămate A. V. S., A. M. și Amorțilă C.) și o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

Respinge ca nefondată, din perspectiva legii penale mai favorabile, a schimbării de încadrare juridică formulată de reprezentantul Ministerului Public din 3 (trei) infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.2, 3 și 4 C.pen. 2009 (persoane vătămate A. V. S., A. M. și Amorțilă C.) într-o singură infracțiune complexă de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.2, 3 și 4 C.pen. 2009.

  1. În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul Ș. M. (fiul lui D. și E., născut la data de 15.01.1972 în ., domiciliat în orașul Năvodari, ., ., cetățean român, căsătorit, studii 10 clase + școală profesională, operator chimist, cu loc de muncă, fără antecdente penale, CNP:_) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art. 184 alin.1, 2, 3, 4 și 41 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă – persoană vătămată A. V. S..

În baza art. 184 alin.1, 2, 3, 4 și 41 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă – persoană vătămată Amorțilă C..

În baza art. 184 alin.1, 2, 3, 4 și 41 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă – persoană vătămată A. M..

În baza art.33 lit.a C.pen. 1969 constată că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.

În baza art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969 contopește pedepsele stabilite în sarcina inculpatului (2 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani și 3 luni închisoare), aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza art.861 C.pen. 1969 suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni, calculat conform art.862 alin.1 C.pen. 1969.

În baza art.863 alin.1 C.pen. 1969 pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.863 alin.3 C.pen. 1969 impune condamnatului respectarea următoarei obligații, pe durata termenului de supraveghere:

a) să urmeze un curs de reintegrare socială în condițiile stabilite se Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;

În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art.7 alin.1 raportat la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008 privind funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul Ș. M. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

  1. În baza art.22 C.proc.pen. ia act că partea civilă A. V. S., domiciliat în mun. Piatra N., ., ., ., jud. N., a renunțat la pretențiile civile față de inculpat și față de partea responsabilă civilmente ., cu sediul în Sibiu, ..5, turnul A, . de Afaceri Sibiu, prin sucursala din mun. C. cu sediul în mun. C., ., nr.152 bis, ., ., jud. C..

În baza art.397 alin.1 raportat la art.25 alin.1 și art.86 C.proc.pen. cu reținerea art.1.357 C.civ. și art.54 alin.1 și 55 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România admite în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile AMORȚILĂ C., domiciliat în orașul Năvodari, ..A, ., jud. C. și A. M., domiciliat în orașul Năvodari, ., jud. C., în contradictoriu cu inculpatul și partea responsabilă civilmente.

Obligă partea responsabilă civilmente, singură, la plata către partea civilă AMORȚILĂ C. a sumei de 104 lei cu titlu de daune materiale și 25.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății.

Obligă partea responsabilă civilmente, singură, la plata către partea civilă A. M. a sumei de 30.000 de euro cu titlu de daune morale, în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății.

În baza art.397 alin.1 coroborat cu art.25 alin.1 C.proc.pen. și art.86 C.proc.pen., cu reținerea art.1357 C.civ., art.54 alin.1 și art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995 și a art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, admite acțiunile civile exercitate de S. JUDEȚEAN DE URGANȚĂ C., cu sediul în mun. C., ., jud. C. și de S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PIATRA N., cu sediul în Piatra N., .-3, jud. N., în contradictoriu cu inculpatul.

Obligă inculpatul la plata către S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. a sumei de 5.160,16 lei, 7.174,54 lei și 3.159,07 lei cu titlu de cheltuieli spitalizare (persoană vătămată A. V.-S., A. M., respectiv Amorțilă C.), în total 15.493,77 lei.

Obligă inculpatul la plata către S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PIATRA N. a sumei de 1.945,27 lei cu titlu de cheltuieli spitalizare.

  1. În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 3.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.500 de lei din faza de urmărire penală și 1.500 de lei din faza de judecată).

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 de lei conform împuternicirii . nr.3907 – D. B., cheltuială judiciară ce rămâne în sarcina statului.

În baza art.276 alin.1 raportat la art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările obligă partea responsabilă, singură, la plata către părțile civile AMORȚILĂ C. și A. M. a câte 1.500 de lei pentru fiecare, conform chitanțelor depuse la dosar.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.10.2015.

Președinte Grefier,

M. V. C. A.

Tehnored. Jud. MV/tehnored. Gref. CA/ 27.11.2015, 10 ex.

← Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 1259/2015. Judecătoria...  Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 1265/2015. Judecătoria CONSTANŢA