Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Sentința nr. 250/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Comentarii

0

Sentința nr. 250/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 21423/212/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

DOSAR NR._

SENTINȚA PENALĂ NR. 250

Ședința publică din data de 27.02.2015

Complet compus din:

PREȘEDINTE: M. V.

GREFIER: C. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.

Pe rol soluționarea cauzei privind pe inculpatele A. V., trimisă in judecată in stare de libertate, pentru infracțiunea de reținere si nevărsare, in cel mult 30 de zile de la scadenta sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa, prev. de art.6 din Legea 241/2005, cu aplic. art.35 alin. l Cp. si art.5 Cp. și ., trimisă in judecată pentru infracțiunea de reținere si nevărsare, in cel mult 30 de zile de la scadenta sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa, prev. de art.6 din Legea 241/2005, cu aplic. art.35 alin. l Cp. si art.5 Cp.

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin.1 C.proc.pen, a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare la 27.02.2015, dată la care,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

1. Situația de fapt și încadrarea juridică reținute prin rechizitoriu:

Prin rechizitoriul nr.7233/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat la rolul acestei instanțe la data de 07.07.2014 sub nr._, au fost trimise în judecată inculpatele A. V. și . pentru săvârșirea infracțiunilor de reținere și nevărsare, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen.

În sarcina inculpatei A. V. s-a reținut că, în calitate de administrator al ., societate care avea calitatea de administrator al . ONE SRL, a reținut și nu a vărsat la bugetul de stat în perioada iunie 2008-octombrie 2009, sumele de la salariați cu stopaj la sursă în termenul prevăzut de lege, astfel că la data de 31.03.2012 . ONE SRL înregistra la bugetul consolidat al statului o datorie în cuantum de 257.207 lei.

De asemenea, în sarcina inculpatei . s-a reținut că, în calitate de administrator al . ONE SRL, a reținut și nu a vărsat la bugetul de stat în perioada iunie 2008-octombrie 2009 sumele de la salariați cu stopaj la sursă în termenul prevăzut de lege, astfel că la data de 31.03.2012 . ONE SRL inregistra la bugetul consolidat al statului o datorie în suma totala de 257.207 lei.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare întocmit de lucrătorii de poliție însoțit de înscrisurile predate de societate (f. 9-22 d.u.p.); procesul verbal din 01.11.2012, înregistrat cu nr._/01.11.2012 la D.G.F.P. C. – S.A.F. – Activitatea de Inspecție Fiscală (f. 72-98 d.u.p.); adresa nr._/09.11.2012 emisa de A.N.A.F., D.G.F.P. Constanta – Serviciul Juridic 2 (f. 100 d.u.p.); adresa nr._/15.04.2014 emisă de A.N.A.F, D.R.G.F.P. G., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanta, Serviciul Juridic (f. 102 d.u.p.); declarațiile martorelor V. G. (f. 319, 320 d.u.p.) și D. M. (f. 351, 352 d.u.p.); contractul de prestări servicii, actele adiționale la acesta, extrase de cont, fise de specimene de semnătura la unitățile bancare (f. 125-314 d.u.p.; VOL. II); declarațiile inculpatei A. V. (f. 378, 379; 384-386; 393, 394 d.u.p.); declarațiile inculpatei ., prin reprezentantul legal (f. 408 410 d.u.p.).

1. Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:

Prin încheierea din camera de consiliu din 15.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpate sau avocați și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să se invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen., a constatat competența instanței și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.7233/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Prin adresa nr._/13.10.2014 S. Român prin Ministerul Finanțelor, D.G.R.F.P. G., A.J.F.P. C. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 287.114 lei cuprinzând atât debitul principal, cât și dobânzile și ținând cont și de plățile efectuate, solicitând și plata în continuare a accesoriilor până la achitarea efectivă a debitului. De asemenea, s-a solicitat introducerea în calitate de parte responsabilă civilmente a . ONE SRL, instanța procedând în acest sens.

Inculpata persoană juridică a depus la termenul din 20.11.2014 înscrisuri în circumstanțiere (f. 41-46), probă încuviințată de instanță la același termen. De asemenea, prin adresa nr._/12.01.2015 S. Român prin Ministerul Finanțelor, D.G.R.F.P. G., A.J.F.P. C. a comunicat că în constituirea de parte civilă au fost avute în vedere chitanțele de la f. 41, 42 din dosar.

La termenul din 19.02.2015, fiindu-le aduse la cunoștință dispozițiile art.374 alin.4, 375 și art.396 alin.10 C.proc.pen., inculpatele au arătat că recunosc fapta în modalitatea descrisă în rechizitoriu și au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fiind ascultate sub acest aspect – persoana juridică prin reprezentant legal Conoro V. (f. 66, 69 d.u.p.). Pentru considerentele din încheierea de dezbateri, instanța a încuviințat cererea inculpatelor.

La solicitarea instanței a fost atașată fișa de cazier actualizată a inculpatei persoană fizică (f. 5), dar și certificatul constatator al inculpatei persoană juridică (f. 6-8 d.u.p.).

1. Situația de fapt reținută de instanță:

În fapt, la data de 20.04.2012 lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. C., Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au deplasat la sediul social al . ONE SRL, iar în balanța de verificare a lunii martie 2012 au constatat că societatea figurează cu debite restante la bugetul general consolidat al statului în cuantum total de 257.207 lei (f. 18 d.u.p.), reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă neachitate, respectiv impozit pe salarii, contribuție la asigurările sociale, contribuție la asigurările de sănătate și contribuție angajator la fondul de șomaj, sens în care s-a intocmit un proces-verbal de constatare (f. 9, 10 d.u.p.). Verificarea a fost efectuată în prezența martorei V. G., în calitate de contabil în cadrul ., societate care presta serviciile financiar-contabile în cadrul . One SRL.

În vederea stabilirii valorii impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, reținute și nevirate în cel mult 30 de zile de la scadență către bugetul de stat, la data de 05.09.2012 (f. 66 d.u.p.) a fost solicitată efectuarea unei inspecții fiscale de către inspectorii din cadrul D.G.F.P. C. – S.A.F. – Activitatea de Inspecție Fiscală, iar prin procesul-verbal din 01.11.2012, înregistrat sub nr._/01.11.2012, inspectorii din cadrul acestei instituții au constatat că . One SRL înregistrează sume restante cu stopaj la sursă către bugetul de stat și al asigurărilor sociale, la data de 31.03.2012, în valoare totala de 257.207 lei, din care:

-impozit pe venituri din salarii – 83.708 lei, la care s-au calculat accesorii de 13.260 lei;

-contribuție asigurări sociale reținută de la asigurați – 108.530 lei, la care s-au calculat accesorii de 16.337 lei;

-contribuție asigurări sănătate reținută de la asigurați – 59.830 lei, la care s-au calculat accesorii de 9.495 lei;

-contribuție fond de șomaj reținută de la asigurați – 5.139 lei, la care s-au calculat accesorii în cuantum de 815 lei.

Din cuprinsul aceluiași proces-verbal mai rezultă faptul că . ONE SRL, număr de ordine în Registrul Comerțului J_, CUI_, cu obiect principal de activitate în domeniul plasării forței de munca, a achitat lunar salariile angajaților, însă nu a virat la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă aferente acestora, precum și faptul că societatea și-a suspendat activitatea la data de 12.04.2012. Din extrasul de pe portalul Tribunalului C., la 24.12.2014 s-a deschis față de această societate procedura insolvenței, fiind numit ca administrator judiciar provizoriu Maestro SPRL.

Din cuprinsul adresei nr._/13.10.2014 emisă de S. Român prin Ministerul Finanțelor, D.G.R.F.P. G., A.J.F.P. C., rezultă că suma datorată ca debit aferent perioadei iunie 2008 – octombrie 2009, este de 247.207 lei, la care se adaugă dobânzi în cuantum de 39.907 lei calculate până la 28.08.2009, în total 287.114, după imputarea plăților efectuate până la zi (în total 10.520 lei).

În urma verificărilor efectuate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. a rezultat faptul că în perioada iunie 2008-octombrie 2009 calitatea de administrator al . One SRL a fost deținută de inculpata ., societatea care avea ca obiect principal de activitate contabilitate, revizie contabilă și consultanță în domeniul fiscal (f. 25-50 d.u.p.).

De asemenea, în aceeași perioada, calitatea de administrator al inculpatei ., înregistrată sub nr.J_ și CUI_, a fost deținută de inculpata A. (fostă I.) V. care era singura persoană împuternicită, cu drept de semnătură, avea toate competențele pentru a acționa în numele societății pentru a autoriza actele și operațiunile de gestiune și orice acte de dispoziție care nu sunt rezervate prin actul constitutiv Adunării Generale a Asociaților, având dreptul de a deschide conturi în lei și în valută, de a asigura corecta utilizare și gestionare a fondurilor financiare ale societății, dreptul de a încheia contracte cu furnizori și clienți interni și externi, dreptul de a reprezenta societatea în justiție și în fața autorităților statului și în relația cu terții, dreptul de a angaja fondurile financiare și bunurile societății și în general de a efectua toate actele de administrare și gestionare a societății (f. 13 d.u.p. – art.6.2 din actul constitutiv al . One SRL).

Astfel, la data de 01.06.2008 a fost încheiat contractul de prestări servicii nr.6 între . One SRL, în calitate de prestator, reprezentată legal de inculpata A. V. și . C. SRL, în calitate de beneficiar, având ca obiect prestarea de servicii prin personal calificat în domeniul transportului de persoane. Conform art.4 din contract, beneficiarul s-a obligat să achite prestatorului valoarea fondului de salarii achitate de prestator către personalul cu care au fost prestate serviciile și, în plus, un comision de 16% aplicat la fondul de salarii menționat, acesta fiind practic prețul contractului (art.125 d.u.p.).

La art.8 lit.f din contract s-a prevăzut obligația prestatorului (respectiv . One SRL) de a asigura din prețul primit de la beneficiar drepturile salariale cuvenite personalului detașat și alte drepturi de asigurări sociale.

Durata contractului a fost prelungită succesiv prin acte adiționale, stabilindu-se și alte comisioane, iar la data de 01.10.2009 părțile au convenit asupra rezilierii contractului de prestări servicii.

În baza contractului de prestări servicii . One SRL a încasat suma totală de 951.985,41 lei prin ordine de plată sau în numerar, astfel cum rezultă din facturile fiscale emise și chitanțele aferente (329.454 lei pentru salarii, 622.531,41 lei reprezentând comision) din care au fost plătite salariile angajaților însă nu și obligațiile fiscale aferente acestora, în valoare totală de 257.207 lei, deși existau disponibilități bănești în acest sens.

Astfel, conform extraselor de cont bancar rezultă că în perioada 29.10.2008 – 10.04.2009 . One SRL a încasat 403.529 lei de la . C. SRL și a efectuat retrageri în sumă de 391.296 lei din contul bancar deschis la CEC BANK – Sucursala C., respectiv contul deschis la CREDIT EUROPE BANK – Sucursala C..

În urma verificării titularilor și împuterniciților cu specimene de semnătură în bancă, pentru perioada de referință au rezultat următoarele:

-pentru contul deschis la CEC BANK – Sucursala C. pentru . One SRL, unicul titular era inculpata A. V.. Aceasta din urmă, la data de 24.10.2008, a delegat-o pe numita T. L. să efectueze operațiuni de ridicare numerar din contul curent și ridicare extrase de cont;

-pentru contul deschis la CREDIT EUROPE BANK – Sucursala C.

pentru . One SRL titulară era inculpata

A. V.;

-inculpata A. V. a avut speciment de semnătura pentru contul deschis la CREDIT EUROPE BANK - Sucursala C. pentru ..

Fiind audiată martora D. M., în calitate de administator al . C. SRL, aceasta a declarat că au fost achitate integral plățile datorate către . One SRL și că nu deține nicio calitate în cadrul acestei din urmă societăți comerciale.

În calitate de martor a fost audiată în cauză și numita V. G. care a declarat că responsabilitea plății obligațiilor fiscale reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă pentru perioada iunie 2008 – octombrie 2009 revenea inculpatei ., în calitatea sa de administator al . One SRL.

Inculpata A. V. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, deși a susținut că nu avea specimen de semnătură în bancă, nu se ocupa de viramente bancare, ci doar angaja personalul și se ocupa de partea administrativă, fără a dispune cu privire la modalitatea de folosire a banilor. Cu toate acestea, probele administrate în cauză infirmă varianta inculpatei, din înscrisuri rezultând că avea puteri depline în calitate de administrator al ., aceasta din urmă administrând . One SRL. De altfel inculpata a recunoscut în fața instanței situația de fapt astfel cum a fost reținută de procuror în rechizitoriu.

Reprezentantul legal al inculpatei ., administrator Conoro V., a declarat ca are cunoștința de sumele datorate la bugetul consolidat al statului și că a efectuat demersuri pentru a obține eșalonarea la plată a sumei, fiind depusă în acest sens adresa nr._/10.10.2014 înregistrată la A.N.A.F. (f. 44 dosar instanță). De asemenea, inculpata prin reprezentant legal a recunoscut fapta astfel cum este descrisă în rechizitoriu.

1. Încadrarea juridică a faptei reținută de către instanță:

Instanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr.265/6._, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.proc.pen.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că prevederile art.5 alin.2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării deciziei, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatelor mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Ca o chestiune prealabilă, în cazul infracțiunilor în formă continuată, ca formă a unității legale de infracțiuni, aplicarea legii în timp se raportează la momentul epuizării, atunci când de altfel se consideră ca fiind săvârșite. În cauză, fapta inculpatelor s-a consumat la data de 25.11.2009, fiind avute în vedere sumele scadente până la această dată, astfel încât este aplicabilă Legea nr.241/2005 în forma anterioară Legii nr.50/2013 care a modificat art.6 în sensul majorării limitelor de pedeapsă (de la 1 an la 6 ani, în comparație cu forma anterioară – de la 1 an la 3 ani sau amenda), fiind înlăturată și posibilitatea aplicării unei amenzi penale.

În privința inculpatei A. V., pentru considerentele ce vor fi arătate la secțiunea privind individualizarea judiciară a pedepsei, opțiunea instanței este în sensul aplicării unei pedepse cu închisoarea.

În aceste condiții, având în vedere că între timp a intrat în vigoare și Codul penal 2009, analiza instanței continuă sub aspectul posibilităților de individualizare a executării pedepsei ; pentru considerentele ce vor fi arătate, instanța apreciază că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție, opțiunea de individualizare fiind pe vechiul Cod penal suspendarea condiționată, în timp ce pe noul Cod penal instituția amânării aplicării pedepsei.

Rămâne a se stabili așadar care dintre cele două instituții este mai favorabilă pentru inculpată.

Astfel, în cazul suspendării condiționate a executării pdepsei (art.81 și urm. C.pen. 1969), pe durata termenului de încercare, inculpatului nu i se pooate impune respectarea unor anumite măsuri de supraveghere sau să execute diverse obligații precum în cazul amânării aplicării pedpsei (art.85 C.pen. 2009).

Or, este evident că este mai favorabilă pentru condamnat suspendarea executării pedepsei în raport cu amânarea aplicării pedepsei, în condițiile în care nu va fi supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligații, chiar dacă în cazul amânării aplicării pedepsei nu se pronunță o hotărâre de condamnare, inculpatul nefiind supus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită (art.90 alin.1 C.pen. 2009), evident cu condiția să nu săvârșească din nou o infracțiunea până la expirarea termenului de supraveghere și să nu se dispună revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei. Cu toate acestea, în aceeași situație este și inculpatul pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei, din moment ce inclusiv pedepsele accesorii se suspendă (art.71 alin.5 C.pen. 1969), iar la împlinirea termenului de încercare inculpatul este de drept reabilitat (art.86 C.pen. 1969).

În privința inculpatei persoană juridică, instanța consideră de asemenea că vechiul Cod penal este mai favorabil. Astfel, ținând cont de prevederile art.71¹ alin.2 C.pen. 1969 și art.396 alin.10 C.proc.pen., limitele de individualizare ale amenzii penale sunt între 3.750 lei și 450.000 lei. Intervalul este unul foarte mare, însă, pentru considerentele ce vor fi arătate, o amendă orientată spre limita inferioară de 40.000 de lei apare ca fiind suficientă în cauză.

Codul penal 2009 a instituit în art.137 sistemul zilelor amendă, și, văzând prevederile alin.4 lit.b și art.396 alin.10 C.proc.pen., limitele speciale ale zilelor amendă ar fi cuprinse în cazul inculpatei între 90 și 180 de zile amendă. Ținând cont de prejudiciul creat, s-ar justifica în cauză un cuantum al unei zile-amendă de 500 de lei, caz în care limitele amenzii penale ar fi de la 45.000 la 90.000 de lei, impunându-se aplicarea a 130 de zile amendă (65.000 de lei).

Or, comparând variantele la care instanța a ajuns conform ambelor reglementări, se observă că potrivit Codului penal 1969 instanța i-ar putea aplica o amendă penală inculpatei chiar sub minimul prevăzut de Codul penal 2009. Prin urmare, legea veche este mai favorabilă.

Astfel, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen. instanța va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatelor din infracțiunile de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu reținerea art.35 alin.1 C.pen. 2009 și art.5 C.pen. 2009 în infracțiunile de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu reținerea art.41 alin.2 C.pen. 1969 și art.5 C.pen. 2009.

În consecință, fapta inculpatei V. A. care, în perioada iunie 2008 - octombrie 2009, în calitate de administrator al ., societate care administra . One SRL, a reținut și nu a vărsat cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, respectiv impozit pe venituri din salarii (83.708 lei, la care s-au calculat accesorii de 13.260 lei), contribuție la asigurările sociale reținută de la asigurați (108.530 lei, la care s-au calculat accesorii de 16.337 lei), contribuție la asigurările de sănătate reținută de la asigurați (59.830 lei, la care s-au calculat accesorii de 9.495 lei) și contribuție la fondul de șomaj reținută de la asigurați (5.139 lei, la care s-au calculat accesorii în cuantum de 815 lei), în total 257.207 lei la care s-au calculat accesorii, rămânând de achitat în total 287.114 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.

De asemenea, fapta inculpatei . care, în perioada iunie 2008 – octombrie 2009, în calitate de administrator al . One SRL, a reținut și nu a vărsat cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, respectiv impozit pe venituri din salarii (83.708 lei, la care s-au calculat accesorii de 13.260 lei), contribuție la asigurările sociale reținută de la asigurați (108.530 lei, la care s-au calculat accesorii de 16.337 lei), contribuție la asigurările de sănătate reținută de la asigurați (59.830 lei, la care s-au calculat accesorii de 9.495 lei) și contribuție la fondul de șomaj reținută de la asigurați (5.139 lei, la care s-au calculat accesorii în cuantum de 815 lei), în total 257.207 lei la care s-au calculat accesorii, rămânând de achitat în total 287.114 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.

Elementul material al infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005 constă într-o acțiune și o abstențiune, ce se succed în timp, dar care trebuie să fie cumulative, respectiv, pe de o parte, reținerea sumelor de bani cu titlu de impozite sau contribuții cu reținere la sursă și, pe de altă parte, nevărsarea acestora către bugetul de stat sau al asigurărilor sociale.

Conform art.57 alin.1 C.fiscal, beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri – în cauză societatea la care inculpata persoană juridică era administratoră. Conform art.57 alin.2¹ C.fiscal, în cazul veniturilor din salarii și/sau al diferențelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează și se reține la data efectuării plății, în conformitate cu reglementările legale în vigoare privind veniturile realizate în afara funcției de bază la data plății, și se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit. Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri (art.58 alin.1 C.fiscal).

Conform art.296¹⁸ alin.1 C.fiscal, persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator, precum și entitățile prevăzute la art.296³ lit.f și g au obligația de a calcula, de a reține și de a vira lunar contribuțiile de asigurări sociale obligatorii.

Prin urmare, inculpata persoană juridică, ca administrator al societății, avea obligația să rețină impozitele și contribuțiile menționate mai sus și care fac parte din categoria celor supuse procedurii de reținere la sursă ; în schimb, astfel cum am arătat anterior, deși a achitat salariile angajaților și a plătit furnizorii, reținând impozitele și contribuțiile aferente, nu le-a virat la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, în termen de 30 de zile de la scadență.

Potrivit art.19 alin.2 C.pen. 1969, răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârșirea aceleiași infracțiuni. Or, după cum s-a putut observa, în calitate de administratoră a ., inculpata A. V. avea conform actului constititutiv al . One SRL atribuții clare în privința gestionării fondurilor societății în vederea asigurării bunei funcționări a acesteia. Așadar, inculpata persoană fizică a angajat practic inculpata persoană juridică, prin poziția pe care o deținea în cadrul acesteia, în activitatea infracțională.

Urmarea imediată s-a produs, respectiv prejudicierea bugetului de stat și al celui de asigurări sociale de stat cu suma de 287.114 lei (din care 247.207 debit principal, partea recponsabilă civilmente achitând o parte din debitul inicțial de 257.207 lei), legătura de cauzalitate rezultând ex re, din săvârșirea acțiunii și inacțiunii ce constituie elementul material.

Sub aspectul laturii subiective, instanța consideră că inculpatele au prevăzut rezultatul faptelor, nu l-au urmărit, dar au acceptat producerea lui prin săvârșirea elementului material, bazându-se pe anumite încasări și pe faptul că vor reuși să achite în definitiv sumele de bani datorate bugetului de stat, fiind așadar întrunite condițiile prevăzute de art.19 alin.1 pct.1 lit.b C.pen – forma de vinovăție a intenției indirecte.

Văzând prevederile art.396 alin.2 C.proc.pen., instanța constată că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpate, motiv pentru care se impune condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.

1. Individualizarea judiciară a pedespelor:

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicată inculpatei persoană fizică, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De asemenea, conform art.72 alin.3 C.pen. 1969, la stabilirea și aplicarea pedepsei pentru inculpata persoană juridică se va ține seama de dispozițiile părții generale, de limitele de pedeapsă fixate pentru persoana fizică, de gravitatea faptei săvârșite și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Limitele de pedeapsă vor fi reduse cu o treime în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu ¼ în cazul pedepsei amenzii, conform dispozițiilor art.396 alin. 10 C.proc.pen. privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii.

Cu privire la fapta săvârșită, reține instanța că infracțiunea prevăzută la art.6 din Legea nr.241/2005 ocrotește o valoarea socială deosebit de importantă în contextul economic actual, respectiv încasarea de către stat la timp și complet a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, sume care în definitiv compun bugetul de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat.

Unul dintre obiectivele principale ale statului român este acela de a asigura resursele bugetare pentru cele mai importante domenii – sănătate, învățământ, infrastructură, etc., ceea ce implică un control strict asupra încasării impozitelor și contribuțiilor, mai ales în cazul celor cu reținere la sursă, persoanele juridice și fizice având obligația să se supună și să achite la termen obligațiile de plată. Pericolul abstract al faptei se concretizează în limitele de pedeapsă, respectiv de la 8 luni la 2 ani închisoare cu reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen. în cazul inculpatei persoană fizică, respectiv amenda penală de la 3.750 lei la 450.000 de lei în cazul inculpatei persoană juridică, cu reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen.

În concret fapta inculpatelor este de o gravitate sporită, prejudiciul adus bugetului de stat fiind unul deosebit – 257.207 lei (247.207 lei în urma plăților efectuatre), la care s-au adăugat dobânzi și penalități de întârziere în cuantum de 39.907 lei, ținând cont de perioada mare în care sumele de bani au fost reținute și nu au fost virate către bugetul de stat (peste un an de zile); mai mult, se observă că demersurile inculpatelor de a acoperi prejudiciul au fost minime, deși încă din 2012 organele judiciare s-au sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii. Abia la 20.05.2014, cu o lună și jumătate înainte de trimiterea în judecată, . solicită eșalonarea sumei restante, în toată perioada, din 2009 până în prezent, fiind achitată suma de 10.520 de lei (10.000 de lei abia după trimiterea în judecată). Pe de altă parte, . One SRL a fost o societate mare, ce a furnizat forță de muncă unei alte societăți importante la nivelul județului C., . C. SRL care are ca obiect de activitate transportul public de persoane. Se observă de asemenea că sumele rulate prin conturile . One SRL sunt impresionante chiar și în perioada de referință; cu toate acestea, inculpatele nu au înțeles să achite datoriile pe care societatea pe care o administrau le avea față de stat.

În privința inculpatei A. V., instanța reține că aceasta are 36 de ani, este cetățean român, căsătorită, studii superioare, fără ocupație sau loc de muncă la acest moment, antecedentele sale penale vizând săvârșirea unor fapte penale prevăzute de legea cecului și pentru care s-a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 de lei. De asemenea, inculpata a depus la dosar înscrisuri medicale din care rezultă problemele deosebite de sănătate pe care aceasta le-a avut în anul 2011.

Față de aceste considerente, în baza art.6 din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale în forma în vigoare la data săvârșirii faptei cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 și reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen. și art.5 C.pen. 2009 instanța o va condamna pe inculpata A. V. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată.

În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).

Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptei săvârșite de inculpată susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatei nu depășește 3 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, neavând antecedente penale, ținând seama de vârsta și gradul de educație (studii superioare în domeniul juridic), de faptul că este integrată în societate (este căsătorită) și a avut o atitudinea sinceră în fața judecătorului, instanța consideră că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a acesteia, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce o va determina pe aceasta să nu mai săvârșească infracțiuni și să conștientizeze gravitatea faptei comise.

Prin urmare, în baza art.81 C.pen. 1969 instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 3 ani calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.

Față de această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se vor suspenda și pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. instanța va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare ori dacă nu își va îndeplini obligațiile civile stabilite prin hotătârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare.

În privința inculpatei persoană juridică, ținând cont de cele arătate anterior în legătură cu gravitatea faptei săvârșite și de celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.3 C.pen. 1969, în baza art.6 din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale în forma în vigoare la data săvârșirii faptei cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 și art.71¹ alin.1 și 2 C.pen. 1969 și reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen. și art.5 C.pen. 2009 instanța o va condamna pe inculpata . la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 40.000 (patruzeci de mii) lei.

1. Latura civilă:

Potrivit art.998 C.civ. 1864, aplicabil având în vedere data săvârșirii infracțiunii (25.11.2009) și dispozițiile art.103 din Legea nr.71/2011, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. De asemenea, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa (art.999 C.civ. 1864).

Conform art.99 alin.1 C.proc.pen., sarcina probei în cadrul acțiunii civile aparține părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. În cauza de față, având în vedere că nu suntem în prezența unei ipoteze de exercitare a acțiunii civile din oficiu, sarcina probei revine exclusiv părții civile.

În consecință, față de dispozițiile legale precitate, patru sunt condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Referitor la fapta ilicită, vinovăție și legătura de cauzalitate, instanța a arătat deja faptul că inculpatele sunt vinovate de săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. Rămâne de analizat care este prejudiciul concret suferit de S. român.

Din cuprinsul adresei nr._/13.10.2014 emisă de S. Român prin Ministerul Finanțelor, D.G.R.F.P. G., A.J.F.P. C., rezultă că suma datorată ca debit aferent perioadei iunie 2008 – octombrie 2009, este de 247.207 lei, la care se adaugă dobânzi în cuantum de 39.907 lei calculate până la 28.08.2009, în total 287.114, după imputarea plăților efectuate până la zi (în total 10.520 lei).

Instanța nu poate fi de acord cu faptul că în speță, fiind vorba de o răspundere delictuală, nu s-ar aplica dispozițiile Codului de procedură fiscală referitoare la dobânzi și penalități, ci prevederile referitoare la dobânda legală.

O asemenea opinie face abstracție de principiul consacrat în doctrină și jurisprudență conform cărora prejudiciul rezultat în urma unei fapte ilicite se repară integral și cuprinde pierderea suferită, câștigul pe care în condiții obișnuite cel prejudiciat ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Or, în condițiile în care partea civilă a ales valorificarea pretențiilor civile în fața instanței penale și nu a emis titlul executoriu, cu toate că sumele erau scadente, repararea integrală a prejudiciului presupune ca în cadrul acțiunii civile exercitate în procesul penal partea civilă să obțină ceea ce ar fi obținut și dacă ar fi declanșat la acest moment executarea silită. Decizia de impunere devenită titlu executoriu nu se referă întotdeauna la debitul principal, ci poate cuprinde inclusiv penalități.

De asemenea, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite și condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de 1000 alin.3 C.civ. 1864 – inculpatele au acționat în calitate de prepuși, fapta fiind săvârșită în legătură cu atribuțiile lor ; partea responsabilă civilmente . One SRL are calitatea de comitent ; sunt întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie după cum s-a arătat.

Pe de altă parte, sunt incidente și dispozițiile art.1003 C.civ. 1864 conform cărora când delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire.

În lumina celor arătate, în baza art.397 alin.1 coroborat cu art.25 alin.1 C.proc.pen. raportat la art.998, 999, 1.000 alin.3 și 1.003 C.civ. 1864 instanța va admite acțiunea civilă exercitată de S. ROMÂN prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și va obliga inculpatele și partea responsabilă civilmente . ONE SRL prin administrator judiciar MAESTRO SPRL, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 287.114 lei reprezentând debit principal (247.207 lei) și dobânzi calculate până la 28.08.2009 (39.907 lei) și în continuare până la achitarea integrală a debitului.

1. Măsuri asigurătorii:

Având în vedere cuantumulul prejudiciului cauzat de inculpate, ținând cont de imperativul recuperării acestuia de către partea civilă, în baza art.404 alin.4 lit.c C.proc.pen. instanța va menține măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr.7233/P/2012 asupra următoarelor bunuri mobile aparținând inculpatei persoană juridică:

- autoturism marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare_, culoare gri, an de fabricație 2002, . WF0AXXWPDA2L24583 și . 04A099;

- autoturism marca Mercedes Benz SL, cu nr. de înmatriculare_, culoare albă, an de fabricație 2003, . WDB2304741F058152 și ._ și

- remorcă specială marca Hobby 495, cu nr. de înmatriculare_, de culoare albă, an fabricație 1988, având ._, până la concurența sumei de 287.114 lei.

De asemenea, conform art.11 din Legea nr.241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Din această perspectivă, instanța consideră că se pot dispune măsuri asigurătorii cu privire la bunurile părții responsabile civilmente, chiar dacă nu există informații în legătură cu existența sau nu a acestora. Astfel, trebuie făcută o paralelă între sechestrul asigurător din procedura civilă, dreptul comun în materie, unde se precizează expres că creditorul nu este dator să individualizeze bunurile asupra cărora solicită să se înființeze sechestrul (art.953 alin.1 C.proc.civ.), fiind în definitiv o chestiune ce ține de executare.

Văzând cuantumul foarte ridicat al pretențiilor civile admise de instanță, pentr a asigura recuperarea debitului, în baza art.404 alin.4 lit.c C.proc.pen. raportat la art.249 alin.5 C.proc.pen. și art.11 din Legea nr.241/2005, instanța va institui măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei A. V., până la concurența sumei de 287.114 lei.

De asemenea, pentru a elimina orice risc de distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot servi la garantarea executării amenzii penale, văzând și cuantumul ridicat al pedepsei aplicate persoanei juridice (40.000 de lei), ținând cont și de argumentele anterioare în legătură cu individualizarea bunurilor care pot face obiectul măsurii, în baza art.404 alin.4 lit.c C.proc.pen. raportat la art.249 alin.3 C.proc.pen., instanța va institui măsura sechestului asigurător asupra tuturor celorlalte bunuri mobile și imobile aparținând inculpatei persoană juridică, până la concurența sumei de 40.000 lei, altele decât cele enumerate anterior.

1. Cheltuieli judiciare:

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 și 2 C.proc.pen. instanța va obliga fiecare inculpată la plata către stat a sumei de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (2000 lei din cursul urmăririi penale și 200 de lei din faza de judecată), în total 4.400 lei.

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen instanța va dispune avansarea din fondurile MInisterului Justiției a onorariilor parțiale ale avocaților din oficiu în cuantum de 150 de lei fiecare cuvenite în baza împuternicirilor seriile AV nr.3908 și 3909.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art.386 alin.1 C.proc.pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatelor din infracțiunile de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu reținerea art.35 alin.1 C.pen. 2009 și art.5 C.pen. 2009 în infracțiunile de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu reținerea art.41 alin.2 C.pen. 1969 și art.5 C.pen. 2009.

1. În baza art.6 din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale în forma în vigoare la data săvârșirii faptei cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 și reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen. și art.5 C.pen. 2009 condamnă pe inculpata A. V. (fiica lui N. și P., născută la data de 21.10.1978 în Medgidia, jud. C., domiciliată în mun. C., ., jud. C., cetățean român, căsătorită, studii superioare, fără ocupație sau loc de muncă, cu antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza art.81 C.pen. 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 3 ani calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.

În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare ori dacă nu își va îndeplini obligațiile civile stabilite prin hotătârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare.

1. În baza art.6 din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale în forma în vigoare la data săvârșirii faptei cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 și art.711 alin.1 și 2 C.pen. 1969 și reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen. și art.5 C.pen. 2009 condamnă pe inculpata . (cu sediul în mun. C., . bis, nr.31, jud. C., înregistrată în Registrul comerțului sub nr.J_ /18.07.2006, CUI_, reprezentată legal de administrator Conoro V.) la pedeapsa amenzii penale în cuatum de 40.000 (patruzeci de mii) lei.
2. În baza art.397 alin.1 coroborat cu art.25 alin.1 C.proc.pen. raportat la art.998, 999, 1.000 alin.3 și 1.003 C.civ. 1864 admite acțiunea civilă exercitată de S. ROMÂN prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în C., ., nr.18, jud. C..

Obligă inculpatele și partea responsabilă civilmente . ONE SRL prin administrator judiciar MAESTRO SPRL (cu sediul în mun. C., ., nr.24, jud. C.), în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 287.114 lei reprezentând debit principal și dobânzi calculate până la 28.08.2009 și în continuare până la achitarea integrală a debitului.

1. În baza art.404 alin.4 lit.c C.proc.pen. menține măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr.7233/P/2012 asupra următoarelor bunuri mobile aparținând inculpatei persoană juridică:

- autoturism marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare_, culoare gri, an de fabricație 2002, . WF0AXXWPDA2L24583 și . 04A099;

- autoturism marca Mercedes Benz SL, cu nr. de înmatriculare_, culoare albă, an de fabricație 2003, . WDB2304741F058152 și ._ și

- remorcă specială marca Hobby 495, cu nr. de înmatriculare_, de culoare albă, an fabricație 1988, având ._, până la concurența sumei de 287.114 lei.

În baza art.404 alin.4 lit.c C.proc.pen. raportat la art.249 alin.5 C.proc.pen. și art.11 din Legea nr.241/2005, instituie măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei A. V., până la concurența sumei de 287.114 lei.

În baza art.404 alin.4 lit.c C.proc.pen. raportat la art.249 alin.3 C.proc.pen., instituie măsura sechestului asigurător asupra tuturor celorlalte bunuri mobile și imobile aparținând inculpatei persoană juridică, până la concurența sumei de 40.000 lei.

1. În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 și 2 C.proc.pen. obligă fiecare inculpată la plata către stat a sumei de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (2000 lei din cursul urmăririi penale și 200 de lei din faza de judecată), în total 4.400 lei.

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen dispune avansarea din fondurile MInisterului Justiției a onorariilor parțiale ale avocaților din oficiu în cuantum de 150 de lei fiecare cuvenite în baza împuternicirilor seriile AV nr.3908 și 3909.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015.

Președinte Grefier

M. V. C. A.

Tehnored. Jud. MV/15.04.2015/tehnored. Gref. CA/ 30.03.2015, 2 ex

← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr....		Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr. 252/2015. Judecătoria CONSTANŢA Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă) (art.466 NCPP). Sentința nr. 160/2015. Judecătoria CONSTANŢA Infracţiuni la alte legi speciale. Sentința nr. 148/2015. Judecătoria CONSTANŢA Furt (art.228 NCP). Sentința nr. 235/2015. Judecătoria CONSTANŢA