Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr. 202/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 202/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 26045/212/2013
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 202
Ședința publică din data de 23.02.2015
Complet compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: C. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul D. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG. 195/2002.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 12.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, stabilește termen pentru deliberare și pronunțare, data de 20.02.2015, dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 2 C.pr.pen. amână pronunțarea la data de 23.02.2015, dată la care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
- Situația de fapt reținută prin rechizitoriu și încadrarea juridică:
Prin rechizitoriul nr.1232/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 26.09.2013 sub nr._, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată inculpatul D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, reținându-se în esență că la data de 15.08.2012, în jurul orei 16:00, a condus pe DN 2A, în localitatea O., motociclul cu nr. de înmatriculare CG-_ cu capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Situația de fapt reținută se sprijină pe următoarele mijloace de probă: proces – verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și planșă fotografică (f. 10-15 d.u.p.); adresa nr._/2012 a Serviciului Rutier (f. 20 d.u.p.); adresa nr._/PNF/SDC/27.11.2012 emisă de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională (f. 21 d.u.p.); copie certificat de înmatriculare moped cu . ZAPM_6 (f. 23, 25 d.u.p.); copie contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 02.10.201 1 (f. 26, 27 d.u.p.); declarație martori – A. M. C. (f. 32-34 d.u.p.); D. I. (f. 39, 41 d.u.p.); D. A. (f. 43, 44 d.u.p.) și I. A.-I. (f. 45, 46 d.u.p.) și declarație inculpatului (f. 48, 49; 53, 53 d.u.p.).
- Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:
În ședința publică din data de 06.02.2014, având în vedere dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.255/2013 și art.343 C.proc.pen., cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară, inculpatul și avocatul având posibilitatea să formuleze cereri sau excepții.
Prin încheierea din camera de consiliu din 14.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de către avocatul său și nici instanța nu a considerat necesar ca din oficiu să invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen., a constatat competența instanței și legalitatea sesizării prin rechizitoriul nr.1232/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul din 12.02.2015, fiindu-i aduse la cunoștință dispozițiile art.374 alin.4, art.375 și art.396 alin.10 C.proc.pen., inculpatul a arătat că recunoaște fapta astfel cum este descrisă în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (f. 33, 34), cererea acesteia fiind admisă pentru considerentele arătate în încheierea de la acea dată.
La solicitarea instanței a fost atașată și fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 5).
- Situația de fapt reținută de instanță:
În fapt, la data de 15.08.2012, în jurul orei 15:00, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că s-a produs un accident de circulație pe . O.. La fața locului au fost identificate autoturismul Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare cu nr._ condus de martorul D. I. și motociclul marca Piaggio cu nr. de înmatriculare CG-_ condus de inculpatul D. C., fiind efectuate fotografii judiciare (f. 13-15 d.u.p.).
În urma cercetărilor s-a stabilit că inculpatul D. C., ajungând în zona marcajului pietonal din dreptul . păstrat distanța corespunzătoare față de autoutilitara marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, proprietate a ., condusă de martorul D. I., care circula în fața sa și a intrat în coliziune cu aceasta. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a martorei A. M.-C., soția inculpatului, care se afla pe motocicletă ca pasager, aceasta fiind transportată ulterior la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale. Martora nu a formulat în schimb plângere prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Astfel cum rezultă din adresa nr._/2012 a Serviciului Rutier C., la data producerii accidentului inculpatul D. C. nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, din certificatul de înmatriculare eliberat de autoritățile italiene, tradus în limba română, rezultând că motocicleta cu nr. de înmatriculare CG-13651și . caroserie ZAPM_6 avea o capacitate cilindrică de 182 cm3.
Martora A. M.-C., soția inculpatului, a declarat că în ziua de 15.08.2012, se afla ca pasager pe motocicleta marca Piaggio cu nr. de Italia, pe DN 2A, în loc. O., iar în momentul în care au ajuns la trecerea de pietoni din fața liceului din localitate, o autoutilitară care circula în fața lor, a oprit brusc la trecerea pentru pietoni, moment în care, neputând evita impactul, mopedul a intrat în coliziune cu autoutilitara.
Martorii D. I. și D. A. au confirmat situația de fapt expusă anterior, aceștia menționând că se deplasau împreună cu autoutilitara marca Mercedes Benz din direcția C. către M. K.. La un moment dat conducătorul auto D. I. a oprit autoutilitara în dreptul unei treceri pentru pietoni pentru a acorda prioritate pietonilor, moment în care a fost lovit din spate de o motocicletă.
Fiind audiat, inculpatul D. C. a declarat că în ziua respectivă, în jurul orelor 15:00, a plecat din C. conducând mopedul CG-_ înmatriculat în Italia, cu intenția de a ajunge în localitatea M. V.. În timp ce conducea pe DN 2A, în loc. O., . de pietoni din dreptul . marca Mercedes a oprit brusc în fața sa. Deși a frânat brusc, nu a putut evita impactul cu acesta. Inculpatul a arătat că posedă un atestat de conducere a mopedelor dar nu și permis de conducere.
Deși inițial a susținut că nu cunoștea faptul că avea obligația de a poseda permis de conducere, ulterior, la momentul prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a recunoscut că de fapt achiziționase mopedul respectiv încă din anul 2009, fără a întocmi actele de vânzare-cumpărare și cunoștea ce capacitate cilindrică are acesta precum și faptul că avea obligația de a poseda permis de conducere pentru a avea dreptul să-l conducă.
- Încadrarea juridică a faptei reținută de către instanță:
Instanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr.265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin.2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Ca o chestiune prealabilă, instanța constată că limitele de pedeapsă prevăzute atât în art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cât și în art.335 alin.1 C.pen. 2009 pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată sunt aceleași – respectiv închisoarea de la unu la 5 ani (de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. ca urmare a recunoașterii faptei de către inculpat și solicitarea sa admisă de instanță de a fi judecat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii).
Astfel cum se va arăta, instanța apreciază că nu se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, opțiunea de individualizare judiciară fiind pe vechiul Cod penal suspendarea executării pedepsei, în timp ce pe noul Cod penal amânarea aplicării pedepsei. Rămâne așadar a se stabili care dintre cele două instituții este mai favorabilă pentru inculpat.
Astfel, în cazul suspendării condiționate a executării pdepsei (art.81 și urm. C.pen. 1969), pe durata termenului de încercare, inculpatului nu i se poate impune respectarea unor anumite măsuri de supraveghere sau să execute diverse obligații precum în cazul amânării aplicării pedpsei (art.85 C.pen. 2009).
Or, este evident că este mai favorabilă pentru inculpat suspendarea executării pedepsei în raport cu amânarea aplicării pedepsei, în condițiile în care nu va fi supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligații, chiar dacă în cazul amânării aplicării pedepsei nu se pronunță o hotărâre de condamnare, nefiind supus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită (art.90 alin.1 C.pen. 2009), evident cu condiția să nu săvârșească din nou o infracțiunea până la expirarea termenului de supraveghere și să nu se dispună revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei. Cu toate acestea, în aceeași situație este și inculpatul pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei, în condițiile în care inclusiv pedepsele accesorii se suspendă (art.71 alin.5 C.pen. 1969), iar la împlinirea termenului de încercare acesta este de drept reabilitat (art.86 C.pen. 1969).
În consecință, fapta inculpatului D. C. care la data de 15.08.2012, în jurul orei 16:00, a condus pe DN 2A, în localitatea O., motociclul cu nr. de înmatriculare CG-_ cu capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3, respectiv 182 cm3, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu reținerea art.5 C.pen. 2009.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 constă în conducere pe drumurile publice (pe DN 2A, în localitatea O., dinspre mun. C. către . unui autovehicul (motocilul înmatriculat sub nr.CG-_ pentru care era obligatorie deținerea permisului de conducere – art.6 pct.22 din OUG nr.195/2002 și Anexa I din OUG nr.195/2002 – motocicleta având capacitate cilindrică de 182 cm3), fără ca inculpatul să posede permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule; inculpatul nu avea la acel moment permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, după cum rezultă din adresa nr._/2012 a Serviciului Rutier (f. 20 d.u.p.).
Urmarea imediată a infracțiunii s-a produs, inculpatul punând în pericol siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic ca o consecință directă a lipsei de pregătire a acestuia, atât în ceea ce privește cunoașterea normelor care reglementează circulația pe drumurile publice, cât și în ceea ce privește manevrarea motocicletei. De altfel, lipsa de experiență a inculpatului a determinat și producerea unui accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a unei persoane.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși săvârșirea faptei, infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată fiind o infracțiune de pericol.
Din punct de vedere subiectiv inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (respectiv punerea în pericol a celorlalți participanți la trafic), nu l-a urmărit, dar a acceptat posibilitatea producerii acestuia, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției indirecte prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit.b C.pen. 1969.
Astfel, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, văzând și dispozițiile art.396 alin.2 C.proc.pen., instanța constată că dincolo de orice dubiu fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune, motiv pentru care va dispune condamnarea acestuia.
- Individualizarea judiciară a pedepselor:
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Limitele de pedeapsă vor fi reduse cu o treime, conform dispozițiilor art.396 alin.10 C.proc.pen. privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii.
Cu privire la infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, norma penală protejează o valoare socială importantă, siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice și protejarea celorlalți participanți la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehivul fără a avea pregătirea teoretică și practică necesară. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 an la 5 ani închisoare și, ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C.proc.pen, de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare.
În concret inculpatul a condus motocicleta pe un drum național intens circulat, dorind să ajungă din mun. C. în localitatea M. V.. În aceste condiții, lipsa de pregătire a inculpatului a creat o stare de pericol pentru ceilalți participanți la trafic și care de altfel s-a și concretizat, inculpatul fiind implicat într-un accident de circulație, soția sa suferind vătămări corporale. Gravitatea faptei nu este totuși una deosebită, mai ales că inculpatul a fost persoana vulnerabilă și care s-a expus mai multor riscuri.
Referitor la persoana inculpatului instanța reține să acesta are 25 de ani, este căsătorit, studii medii – 10 clase, de profesie sudor, fără antecedente penale, având o atitudine cooperantă pe tot parcursul procesului penal. De asemenea, inculpatul este angajat la o societate comercială ca mecanic auto. Prin urmare, inculpatul este la acest moment integrat în societate.
Față de aceste considerente, în baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 și art.396 alin.10 C.proc.pen. instanța îl va condamna pe inculpatul D. C. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptei săvârșite de inculpat susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța consideră că scopul pedepsei și reinserția socială deplină pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite în plus și condițiile prevăzute de art.81 alin.1 lit.a și b, pronunțarea prezentei condamnări constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească alte infracțiuni. Instanța are în vedere în special vârsta inculpatului, faptul că are loc de muncă și că a colaborat totuși cu organele judiciare, având o atitudine sinceră, că este căsătorit, fapta nefiind de altfel de o gravitate deosebită.
Așadar, în baza art.81 C.pen. 1969 instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.
Față de această modalitate de individualizare a executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se vor suspenda și pedepsele accesorii.
În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
- Cheltuieli judiciare:
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 1.300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (300 de lei din cursul urmăririi penale și 1.000 de lei din faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 de lei conform împuternicirii . nr.6481 va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 și art.396 alin.10 C.proc.pen condamnă pe inculpatul D. C. (fiul lui M. și M., născut la data de 13.05.1989 în mun. C., jud. C., domiciliat în mun. C., ., jud. C., cetățean român, studii – 10 clase, sudor, fără loc de muncă, fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În baza art.81 C.pen. 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.
În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și pedepsele accesorii.
În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (300 de lei din cursul urmăririi penale și 1.000 de lei din faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 de lei conform împuternicirii . nr.6481 este avansat din fondurile Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2015.
Președinte Grefier
M. V. C. A.
Tehnored. Jud. MV/08.04.2015/tehnored. Gref. CA/ 20.03.2015, 2 ex.
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Sentința nr.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr.... → |
|---|
